Fost cartier general al distracţiei, actualmente staţiune balneoclimaterică. Asta e drama Mamaiei. Nu a „Perlei Litoralului”, asaltate an de an de hoardele dezlănţuite ale turiştilor. Soarta crudă i-a fost hărăzită Mamaiei muzicale. Festival cu fast şi ştaif odinioară, zglobia manifestare a ajuns, de caţiva ani încoace, o băbătie anchilozată care visează, senină şi senilă, la vremurile bune de altădată. Din ce în ce mai puţin importantă, din ce în ce mai puţin mediatizată (nu că ar merita un tratament mai îngăduitor), cu miză din ce în ce mai puţin vizibilă, Mamaia îşi duce ediţiile într-o inerţie vecină cu veşnicia. Organizatorii se încăpăţanează s-o scoată la rampă iar şi iar, după ce îi vară în gură proteza de porţelan şi-i mai umblă prin cutia cu farduri pe cale de descompunere. Mamaia zambeşte frumos, îşi arată dinţii falşi şi bate din genele rare, sperand să mai seducă pe cineva. Bizar adevăr, încă mai reuşeşte. Anul acesta, pentru ediţia care se va consuma spre sfarşitul lunii, au rămas în competiţie 19 concurenţi la secţiunea Interpretare şi 16 la Creaţie. De unde se poate lesne calcula că măcar 35 de oameni din ţara asta mai dau două parale pe festival. E limpede că la preselecţie s-au prezentat sensibil mai mulţi, ceea ce sporeşte îngrijorarea care te cuprinde gandindu-te la breasla muzicienilor. Odinioară, cine caştiga trofeul de la malul mării avea motive cat se poate de bune să se simtă onorat. Felul în care era gandit festivalul, prestanţa şi calitatea lui generală făceau dintr-o diplomă la Mamaia o reuşită în sine. A fost odată. Astăzi, verificăm conştiincios cota de avarie la care funcţionează manifestarea. „Campionii” n-au parte nici de promovare ulterioară, nici de contracte irezistibile cu case de producţie importante, nici de prestigiu. Doar satisfacţia că, aspirant la glorie fiind, te-au văzut nişte conaţionali pe postul public, la oră de maximă audienţă. Asta e valabil pentru începători. Dar ce-i face pe „veterani” ca Ionel Tudor , Şerban Georgescu, Mihai Alexandru , Nicolae Caragia să revină la Mamaia? Ce mai au de demonstrat? Ce mare privilegiu ar fi, pentru asemenea oameni, un nou triumf în ograda „bătranei doamne”? În cazul unora, ar putea fi nostalgia laurilor de altădată. Dar cel mai probabil doar faptul că se tot oferă drept premii maşini şi sume frumuşele în euro mai mişcă din case compozitorii cu carte de vizită. Nimic altceva nu mai rezultă dintr-o victorie repurtată aici. Bine, ar mai fi cazul special (ca de obicei) al lui Costi Ioniţă. Fiindcă e „sabotat” în patru zări, furat pe faţă la Eurovision, nevoit să recurgă la pseudonim pentru a avea sorţi de izbandă în lupta cu prejudecăţile celorlalţi, Costi se refugiază din cand în cand la Mamaia. Sigur, omul e din Constanţa, aşa că, şi în eventualitatea în care nu se alege cu nimic de la festival, măcar are ocazia să mănance ceva gătit de mama lui. Că dacă vorbim de Mamaia, e vai de mama ei. Şi un fel de mama răniţilor. Sanatoriu în care unii încearcă să-şi tămăduiască frustrările, alţii - să se vindece de melancolie. Într-un spectacol care dă „beneficiarilor” dureri de cap.