Social

Ultima sărbătoare de Ignat, pe stil romanesc

În aceste zile, milioane de porci din toată ţara îşi dau viaţa pentru un scop nobil: îndestularea gospodarului care i-a crescut, a familiei acestuia sau a stăpanului care i-a cumpărat în avans. În condiţiile în care autorităţile sanitar-veterinare au confirmat existenţa pestei porcine în aproape jumătate din ţară, multe dintre targuri au fost închise, iar galantarele magazinelor atarnă sub greutatea preţurilor, fiecare caută să-şi rostuiască, cum poate mai ieftin, carnea, carnaţii, toba şi caltaboşul pentru masa de Crăciun. Ca s-ajungi la Răleşti, sat priponit pe-un deal din judeţul Giurgiu, îţi trebuie răbdare. Multă. Şi-o maşină care să suporte trauma pe care i-o provoacă drumul. De la Vieru la Gogoşari, de pildă, zici că străbaţi un camp de luptă. Gropi, gropane, adevărate urme de obuze. Trezit de la 5, bucureşteanul nu-şi face însă griji. Şi-a arvunit din timp grăsunul şi trebuie să ajungă la ţintă. Mai ales că e ultimul an cand se poate bucura de spectacol, în toată splendoarea lui: cor de guiţături, alergătură prin curte şi coteţ, scraşnet de cuţite pregătite pentru eveniment... Nici nu s-a trezit bine satul cu case carpăcite şi bătrane, că vreo patru maşini cu număr de Bucureşti se postează, ţanţoşe, pe uliţa mamaii Maria Băbănău. Bătrana nu mai creşte porci de caţiva ani, că nu mai poate, dar copiii şi nepoţii au avut grijă să-şi găsească grăsuni pe la vecini: doi mai mici, de vreo 70 kg, de la dădica Florina şi nea Leonida, doi mai măricei de la Petre Dogaru şi o purcea uriaşă de la nea Vasile Bratoi. În total, rubedeniile venite de la Bucureşti au plătit vreo 25 de milioane, ca să aibă ce pune pe masa de Crăciun. Dilemă: cine taie porcii? Pe la 9.00, situaţia e critică pentru o parte a familiei. Doi din cei cinci grăsuni arvuniţi sunt încă vii. N-are cine să-i înjunghie. Nea Leonida îi vinde, dar nu vrea să aibă vreun amestec în moartea lor. Cu mainile şi încălţările pline de sange, după ce "şi-a rezolvat" grăsunii lui, unchiu' Gigioacă pune capăt situaţiei tensionate. Cu greutate însă. Dacă unul dintre purcei se lasă repede, femela, mai tanără şi mai "vanoasă", se luptă pentru viaţa ei. Guiţături lungi şi sfaşietoare taie satul, de la un cap la altul, şi se-adaugă ţipetelor de grăsun ce se ridică-n aer din fiecare curte. "Lasă, mamă, că ăsta e rostul porcului. Aşa l-a lăsat Dumnezeu", conchide, împăcată, dădica Florina şi-aduce iute o găleată de apă şi nişte carpe, ca să se spele pe maini ucigaşul de ocazie. Morţi de-a binelea, porcii înjunghiaţi sunt transportaţi, pană în faţa porţii, cu căruţa sau cu maşina, după cum se descurcă fiecare. "Masacrul" s-a încheiat, începe parlirea. Cu arzătorul şi cu butelia. Parlitul cu paie nu mai are de mult susţinători, deşi bătranii recunosc că paiele fac şoriciul mai gustos. Porcii se parlesc pe ritmuri de manea Începe agitaţia: "Hai mai repede, că în ritmu' ăsta nu mai terminăm pană diseară!", "Dă, frate, şi mie o măturică, nu vezi ce praf are ăsta pe el?", "Adu un lighean cu apă fiartă, că îngheaţă butelia!", "Mă, da' tu nu auzi să te duci la tanti Marioara şi să-i ceri cheia franceză?!". În gălăgia generală, mamaia Maria e uşor nedumerită. Stă, numără şi parcă nu-i vine-a crede. "Doamne, pupa-ţi-aş tălpile, ce de lume aicea, maică! Ce-i aicea? Măcelărie?", murmură, ca pentru sine, bătrana, langă porcii trantiţi pe uliţa desfundată. Din maşină urlă o manea: "De la prima ta privireeeee, m-am îndrăgostit de tineee!". Cand se pun în funcţiune şi arzătoarele, harababura e maximă. Nimeni nu se mai înţelege cu nimeni, dar toată lumea vorbeşte: "Are ăsta un şorici, cat foaia de ţigare", "Pentru naşu' mare, să trăiască!", "Care eşti cu cuţitele aicea?", "Lu' ginerică, casă de piatră, să trăiască!", "Ce staţi aci şi vă uitaţi? Aţi pus apă la fiert?". Miroase a încins. De poftă, pană se face şoriciul, se mănancă sandvişuri cu salam. După risipa de gaz de butelie , urmează risipa de apă. "Mă, da' botu' nu i-l speli? Spală-l şi pe dinţi, frate, că nu se poate altfel!". Răzuiţi la zece maini, porcii sclipesc mai ceva ca nişte farfurii spălate cu Axion. În jur de 12, spectacolul e pe sfarşite. Se spală maţele, se fac împărţelile, bucăţile de porc sunt puse-n saci de plastic, iar sacii, în portbagaje, se mai trage cate-o halcă de şorici, aşa, pe fugă, ca să-ţi ajungă pan' la anul. Cand ritualul va avea loc, în lipsa guiţatului. Soarele străluceşte puternic, în ton cu melodia care se-aude acum din boxe: "In the summertime , when the weather is fine..." Datini şi obiceiuri de Ignat Pentru ortodocşi, ziua de 20 decembrie, Ignatul, este cea care deschide suita Sărbătorilor de iarnă şi coincide cu solstiţiul de iarnă. Tăiatul porcului de Ignat se face în ţară conform tradiţiilor. În unele localităţi din judeţele Argeş, Olt, Ialomiţa, Călăraşi, Braşov se practică ritualul stropirii porcului cu agheasmă înainte de tăierea acestuia. În Moldova şi Transilvania, porcul este stropit cu agheasmă de preot şi pregătit după un ritual pentru a apăra acea gospodărie de boli şi pagubă. Tăierea porcului se face în ziua Ignatului la ora cand răsare soarele şi la acest ritual nu trebuie să asiste femeile şi copiii, iar pomana porcului începe odată cu asfinţitul soarelui. Pentru femei este o zi nelucrătoare, mai ales nu se toarce în această zi, în caz contrar gospodina respectivă va avea parte de momente tragice în viaţa sa.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea