Scrisorile de amor ale tarului

Picanteriile aventurii dintre imparatul rus si o eleva de 18 ani ies la iveala, datorita unei licitatii. 22 de scrisori erotice, nepublicate pina acum, dintre tarul Alexandru al II-lea si amanta lui, Ekaterina Dolgarukaia, au fost scoase la licitatie in aceasta saptamina, la Paris. Noua dintre ele s-au vindut deja pentru 11.000 de euro, informeaza editia electronica de ieri a cotidianului britanic „The Guardian“. Scrisorile au fost puse in circuitul public de un aristocrat francez si reprezinta doar o mica parte din corespondenta amoroasa, arata si agentia germana de presa DPA. Timp de 14 ani, imparatul si Katia si-au scris mii de ravase, majoritatea lor fiind detinute in prezent de statul rus. Cei doi au avut patru copii impreuna si s-au casatorit imediat dupa moartea tarinei Maria, sotia lui Alexandru, in 1880. Legatura lor a inceput in 1866, cind imparatul avea 47 de ani, iar Katia era o eleva de 18 ani. Ea a fost ultima mare pasiune a tarului, mai ales ca, in acea perioada, dupa ce i-a nascut opt copii, imparateasa Maria intrerupsese relatiile sexuale cu el, la sfatul doctorilor. Walter Moss, doctor in istorie si filosofie si profesor la Universitatea Eastern Michigan, a publicat o istorie narativa a Rusiei din perioada lui Alexandru al II-lea, oprindu-se si asupra relatiei dintre tar si tinara Katia. Profesorul american face mini-portrete ale celor doi indragostiti, chiar din perioada cind idila lor se infiripa. La 47 de ani, tarul pastra un aer regal, intarit de mustata stufoasa si de uniforma de general pe care o imbraca mereu. In schimb, parul incepuse sa i se rareasca pe la timple, iar astmul de care suferea nu ii dadea pace. Se agrava pe zi ce trecea si ii alunga cheful de a vina sau de a juca whist . De cealalta parte, la 18 ani, Katia iesea in fata drept o femeie de talie medie, cu silueta ingrijita si bine proportionata si par castaniu. Zimbetul si ochii ei erau fermecatori, iar acesta a fost cu siguranta unul dintre motivele pentru care tarul ii dadea intilnire in gradina de vara , descrie istoricul american. Aventura a fost tainuita pentru mult timp, cei doi fiind foarte precauti si in corespondenta. Ei au inventat chiar si un cod secret in franceza pentru sex, „bingerle“, si nu si-au folosit niciodata numele adevarate, semnind insa cu afectiune „mereu alaturi de tine“, scrie „The Guardian“. Dupa patru ani de corespondenta, tarul a instalat-o pe Katia in Palatul de iarna din Sankt Petersburg. Incaperea tinerei amante avea acces direct la odaile imperiale, printr-o scara secreta. In aceasta anexa, pe care o numeau „cuibusor“, tinara a ramas insarcinata cu cel de-al patrulea copil al tarului. „Acolo, dupa cum ii scria tarul mai tirziu, si-au cladit «fundatia fericirii si a comorii» pe care au purtat-o amindoi in inima“, povesteste profesorul Walter Moss. „Ma astept ca miine sa facem dragoste de cel putin trei ori“, este una dintre propozitiile tinerei Dolgarukaia, citata de agentia de presa germana DPA. „Am vazut in ochii tai ca iti doreai sa te arunci asupra mea si sa uiti de toate, facind dragoste“, mai scria Katia, in 1871, exemplifica si cei de la „The Guardian“. Chiar daca traiau sub acelasi acoperis, cei doi indragostiti isi scriau de citeva ori pe zi, numerotindu-si fiecare mesaj. Cea mai mare parte a textelor au fost scrise in franceza, dar unele picanterii sexuale erau notate in rusa. Intr-o scrisoare de 28 de pagini, Katia ii aminteste imparatului ca este insarcinata, spunindu-i sa nu o insele: „Sa nu indraznesti sa cugeti lucruri rele. Sa ramii neprihanit. Pentru ca stiu ca esti capabil, in momentele in care vrei placeri fizice, sa uiti ca ma doresti doar pe mine si sa te duci la alte femei“. In 1880, la mai putin de o luna de la moartea tarinei Maria, Alexandru al II-lea a luat-o de sotie pe Katia, iar istoricii catalogheaza acest legamint drept o „casatorie morganatica“. Ceea ce inseamna ca tinara Dolgarukaia ii era consoarta doar din punct de vedere legal, fara a primi statut imparatesc. Totusi, cuplul nu a avut un final fericit: anul urmator, imparatul a fost asasinat de anarhisti, iar Katia a fost nevoita sa plece la Nisa, unde a dus si scrisorile de dragoste. A murit pe 15 februarie 1922, povestea ei fiind de mare interes pentru unii scriitori si scenaristi. Aventura tarului, pigmentata cu detalii de corespondenta, este descrisa pe larg in cartea lui Alexandru Tarsaidze, „Katia: sotie inaintea lui Dumnezeu“, iar Hollywoodul a ecranizat-o in „Katia“, un film realizat de Robert Siodmak in 1959, rolul tinerei amante fiind interpretat de Romy Schneider. Multa vilva a iscat si presupusa legatura dintre Grigori Rasputin si sotia lui Nicolae al II-lea, tarina Alexandra. Rasputin i-ar fi spus calugarului Serge Iliodor, un fost prieten de-ai lui, despre influenta pe care o avea asupra tarului si a tarinei. Acestia ingenuncheau in fata lui si ii pupau miinile, iar Rasputin o saruta des pe Alexandra, chiar in prezenta fiicelor ei. Mai mult decit atit, apropiatul Romanovilor i-a dat calugarului si o serie de scrisori primite de la tarina. Iliodor l-a confruntat pe Rasputin cu tagma preoteasca, fortindu-l sa jure ca va lasa familia imperiala in pace. In consecinta, Rasputin i-a oferit tarinei Alexandra propria versiune asupra confruntarii cu preotii, indemnind-o pe aceasta sa ordone exilarea lui Iliodor. Drept razbunare, calugarul publica scrisorile pe care i le incredintase Rasputin. In cea mai semnificativa dintre ele, tarina spunea: „Indragitul meu profesor, mintuitorul si mentorul meu: cit de istovitor este fara tine, sufletul meu este linistit numai cind tu, profesorul meu, sezi linga mine. Iti sarut mina si imi plec capul pe umarul tau... Imi doresc un singur lucru: sa adorm pentru totdeauna in bratele tale... Iti cer binecuvintarea si iti sarut miinile. Mama“. Se stie ca Rasputin alinta cuplul imperial cu apelativele „papa“ si „mama“. Scandalul iscat in jurul presupusei legaturi amoroase dintre el si Alexandra l-a alungat pe Rasputin din Sankt Petersburg. Felix cel sensibil „Felix cel de fier“, mai precis fondatorul KGB Felix Dzerjinski, si-a aratat si el latura sensibila prin scrisorile de dragoste catre dragostea vietii lui, Margarita Nikolaieva, scrise in perioada 1889-1899. Serviciile de spionaj rusesti FSB intentioneaza sa le faca publice, intr-o carte intitulata „Te iubesc“, pe 11 septembrie, pentru a marca 130 de ani de la moartea lui Dzerjinski.