Salariul minim european – marea provocare a UE

Delocalizarile din vestul continentului spre est au relansat mai vechea dezbatere asupra unei politici comune in domeniul salarizarii.

Ultimele cazuri de delocalizari ale unor societati europene dintr-o parte in alta a continentului, avand ca principala motivatie cheltuielile mai scazute cu forta de munca, respectiv salariile mai mici, relanseaza dezbaterea in dosarul instituirii unui salariu minim la nivel european. Acesta poate deveni in sfera sociala ceea ce euro a fost in sfera monetara.

Uniunea a avansat aceasta tema de mai mult timp, fara a defini insa clar ceea ce ar trebui sa fie „modelul social european", desi anumite practici si valori comune europene il disting de modelele american sau japonez. Pentru moment, modelul european include elemente precum drepturile salariatilor, dreptul la munca, egalitatea de sanse si... recomandarea comunitara in favoarea unui salariu minim decent.

Dosarul salariului minim la nivel european a dat multa bataie de cap liderilor europeni, indiferent de culoarea politica, fara ca ei sa fi ajuns insa la un consens. Primele discutii au demarat in 1989, intr-o Uniune cu doar 12 membri, pe cand Romania si vecinele ei din est nici nu visau sa devina membre UE.


Cum a cazut Carta Sociala a Comisiei Delors

Comisia Delors propunea atunci o carta sociala la nivel european care stipula ca "toti lucratorii trebuie sa primeasca o salarizare suficienta, care sa le permita un nivel de viata decent, proportional cu realitatea propriei tari". O masura ambitioasa neagreata insa de britanici.

Motiv pentru care ea nu a fost inclusa in Tratatul de la Maastricht. Dreptul la un venit decent a disparut insa si din Carta drepturilor fundamentale, si implicit din proiectul de Tratat constitutional, sub pretextul ca salariile nu intra in sfera de competenta a Uniunii.

Intr-un articol din Politics, Michel Husson, membru al Fundatiei Copernic, sustine ca acest lucru reprezinta un recul fata de "bunele intentii formulate in 1989", daca tinem cont ca, in 2001, 15% din cetatenii UE erau amenintati de saracie.

In 2007, comisarul european pentru afaceri economice si monetare, Joaquin Almunia , a repus pe tapet subiectul, spunand ca "fiecare din cele 27 de state ale UE trebuie sa aiba nu nivel minim al salarizarii si este sarcina Comisiei sa le impuna aceasta masura".

Intrebarea care persista si care nu are inca un raspuns ­este cat de utila este instituirea unui salariu minim si cum se poate el pune in practica.


Solutii posibile

Dominique Strauss-Kahn , fost ministru de finante francez, in prezent director general la FMI, propunea, in 2004, principiul unui „venit minim european calculat in fiecare stat membru in functie de venitul mediu din acel stat". La dezbaterea din septembrie 2007, de la PE, cu partenerii sociali, s-a propus ca salariul minim in UE sa fie raportat la media PIB-ului, respectiv sa existe o indexare a salariilor in functie de productivitatea societatilor. Lucru care, spun analistii, va garanta un progres al salariilor celor mai scazute, dar si o crestere globala a nivelului salariilor.

Ideea a fost avansata de organizatia "Euromarches" (o uniune europeana de sindicate si asociatii active in domeniul muncii), infiintata la Florenta in 1996. Aceasta propune un sistem „articulat" de indexare a salariilor, care ar putea fi calculat avand ca punct de plecare limita minima de 50% din PIB pe salariat, si un venit de cel putin 75% din acest salariu minim.

Principiul poate fi aplicat diferentiat, combinand un salariu minim legal interprofesional si minimul conventional pe bransa. In prezent, reprezentantii Euromarches revendica un venit minim garantat lunar egal cu 50% din PIB pe persoana.


Cate tari, atatea diferente

Din cele 27 de state ale Uniunii Europene, doar sapte tari nu au un salariu minim garantat: Cipru, Germania, Danemarca, Finlanda, Suedia, Italia si Austria. In celelalte 20, el variaza de la 92 de euro pe luna in Bulgaria la 1.570 de euro in Luxemburg.

Stabilirea salariului minim este inca atributul autoritatilor nationale. Potrivit unei analize publicate de Fundatia Robert Schumann in 2006, diferentele de conceptie la capitolul salariu intre tarile UE se datoreaza unui sistem de indexare cu costul vietii, dispozitiilor legale sau acordurilor colective de munca nationale, perioadei de munca vizate (tariful orar sau lunar), tipului de activitate vizat de salariul minim.

Argumente pro si contra

Alex Foti, membru al retelei italiene Chainworkers, expert in problematica salariala, si care a initiat Euro MayDay 2004, prima editie europeana a unei manifestari care a reunit in marile orase din Italia mii de salariati, sustine ideea instituirii unei alocatii universale in UE.

Aceasta, spune Foti, difera de salariul clasic. „Este dreptul fiecarui cetatean de a avea un venit constant, caci intermitenta muncii nu trebuie sa se traduca prin venituri periodice. In asta consta diferenta fata de ideea unui salariu minim european", spune expertul italian. In opinia sa, salariul minim in UE nu este in realitate decat un inceput pentru realizarea politicii sociale europene.

Foti apreciaza ca diferentele intre salarii sunt totusi foarte mari la nivel european si nu s-a facut nimic pentru eliminarea sau macar scaderea acestor diferente, desi a fost introdusa moneda euro. Isabella Biletta, membra a Fundatiei europene pentru conditiile de munca si de viata, care a lansat propunerea unui salariu minim liderilor europeni, argumenteaza ca majoritatea persoanelor care ocupa locuri de munca prost platite sunt femei si persoane de peste 65 de ani.

Si Biletta considera ca instituirea unui nivel minim ar ajuta oamenii sa iasa din saracie. Pe de alta parte, deputata liberala britanica Liz Lynne elaboreaza la PE un raport privind protectia sociala, in care va fi inclusa si propunerea privind un salariu minim in UE.

La polul opus se afla pe de o parte reprezentantii mediului de afaceri, cu precadere cei italieni si germani, care considera ca un salariu minim la nivelul UE ar putea afecta societatile mici si mijlocii, avand repercusiuni asupra cresterii costurilor, a somajului si inflatiei, dar si a consumatorului, care trebuie sa suporte costurile finale. 70% din populatia Germaniei este insa de acord cu salariul minim, la fel ca si guvernul italian.


Start ratat in Germania

Debutul reformei salariale in Germania a esuat anul trecut: Tribunalul administrativ din Berlin a respins in luna decembrie instituirea unui SMIC in sectorul serviciilor postale (salariu minim interprofesional de crestere, respectiv salariul minim orar sub care niciun salariat nu poate fi platit), decisa anterior de deputatii germani. Era un prim pas care ar fi permis generalizarea SMIC la nivel federal. Intr-un interviu din „Bild am Sonntag", ministrul german al muncii, Olaf Scholz, se declara convins ca salariul minim se va generaliza si in Germania. Potrivit AFP, partidul pe care il reprezinta, SPD, intentioneaza sa faca din acest subiect una din temele campaniei pentru alegerile legislative din 2009.

In fapt, Tribunalul din Berlin a apreciat drept ilegala masura stabilirii unui salariu minim de 9,80 euro/ora in vestul Germaniei si 9 euro/ora in landurile estice, asa cum votasera deputatii.

Pentru moment, in Germania nu exista cereri pentru instituirea unui salariu minim garantat. IG Metall, cel mai puternic sindicat german, se teme ca instituirea SMIC va trage salariile in jos si va afecta sistemul contractual care face forta sindicatelor germane. Agenda 30-10 propusa de sindicatele mentionate prevede 30 de ore de munca pe saptamana pentru un salariu minim de 10 euro pe ora.


RSA in Franta

In paralel, in Franta, reforma sistemului salarial este in curs de derulare, in 2009 urmand sa inceapa generalizarea RSA (venitul de solidaritate activa ). RSA isi propune sa incurajeze munca in randul beneficiarilor de ajutor social. Proiectul este in faza de experiment in 34 de departamente franceze.

Catherine Colonna, ministru delegat pentru afaceri europene, sustine, in perspectiva presedintiei franceze a UE, includerea pe agenda de prioritati si unele clarificari la capitolul politica sociala europeana, in stransa legatura cu Strategia de la Lisabona pentru crestere economica si locuri de munca. „Un sistem social bun este factor de crestere economica si sociala", spune demnitarul francez.

Colonna atrage atentia insa ca Europa are si ea rolul ei in acest proces – sustinerea financiara a reformelor, coordonarea politicilor economice, investitii majore in educatie si cercetare. „Toate acestea presupun vointa politica si curaj. Reusitele nu cad din cer: ele vor fi ceea ce vom face impreuna. Noi decidem ce viitor vrem", sustine ministrul francez.


Riscuri asumate

Presedintele Comisiei pentru Ocuparea fortei de munca si afaceri sociale din Parlamentul European, Jan Andersson, sustine ca liderii UE nu ar trebui sa se concentreze pe salariul minim, caci exista riscul ca salariul minim sa devina salariu maxim. „Este nevoie de politica salariului minim doar ca ultima solutie, dar trebuie sa fim constienti de faptul ca scopul nu este salariul minim, ci un salariu normal sau un salariu mai bun decat salariul minim", spune Andersson.

In opinia sa, principalele provocari sunt posibilitatea muncitorului de a influenta locul de munca si invatarea pe tot parcursul vietii. „In societatea de astazi este important sa ai un salariu bun, dar principala problema este sa ai educatia care trebuie. Cu cat inveti mai mult, cu atat primesti un salariu mai mare", spune Andersson.