Romancele sunt emancipate doar la munca

Tinerele romance isi cer drepturile numai la serviciu. In spatiul intim se poarta la fel ca mamele lor: se victimizeaza si cad prada perfectionismului. „Exista multe femei in Romania care accepta un tratament inuman numai pentru ca sint invatate cu acest fel de tratament de mici. O fata cu tata alcoolic are o mare probabilitate sa detecteze din miile de barbati un viitor alcoolic“, scrie psihoterapeutul Cristiana Alexandra Levitchi in ultima sa carte, „Istorii la umbra unor castele vechi“. Psiholog clinician la Spitalul „V. Gomoiu“ din Bucuresti, ea a publicat recent, la Editura Ascendent, doua volume in format de buzunar aflate la granita dintre roman si self-help. Scenariul e acelasi: citiva turisti romani care viziteaza Italia, respectiv Franta („Istorii la o cafea cu ciocolata “) rememoreaza experientele personale traumatizante si felul in care au reusit sa se desprinda de ele de-a lungul sedintelor de psihoterapie. Prejudecatile femeilor romane ocupa spatii ample in cele doua carti, inspirate dupa cazurile tratate de autoare. Intre o sedinta de terapie si un workshop, Cristiana Levitchi ne-a vorbit despre lucrurile care au frapat-o la clientele pe care le-a avut in terapie. Am intrebat-o in ce masura societatea patriarhala de care vrem sa ne desprindem mai are vreo influenta asupra romancelor tinere. „E drept ca ele vad altfel rolul lor in societate. Sint orientate spre cariera si mai putin spre familie. E un fel de razbunare pe perioada trecuta, cind femeile erau «subjugate», trebuind sa se dedice numai familiei. De fapt, ce vor tinerele este sa fie independente financiar“, puncteaza Levitchi. Insa cind vine vorba despre viata de cuplu sau de educatia copiilor, romancele maturizate dupa ’89 ramin tributare prejudecatilor generatiei anterioare, atrage atentia psihoterapeutul. „Se spune ca femeile sint orientate spre masochism mai mult decit barbatii. E posibil sa fie o determinare sociala, deoarece femeia a fost invatata de-a lungul vremii sa pastreze cuibul «cu orice pret»“, scrie psihologul in „Istorii la o cafea cu ciocolata“. Nu e cam dura eticheta „masochismului“?, o intreb pe autoare. „N-are neaparat legatura cu perversiunea sexuala, e vorba de tendinta multor romance de a se victi-miza“, lamureste Levitchi. Multe dintre clientele sale pleaca de la premisa ca gospodaria trebuie sa mearga perfect si ca doar ele sint in stare sa se ocupe de asta. „Ele ajung sa fie superfemeie, supermama, supersotie, dar in acelasi timp se pling spunind: «Uite, sotul nu ma ajuta cu nimic, nici gunoiul nu-l duce». Iar eu intreb: «Dar ii spui ce vrei?». La care mi se raspunde «Nu, pentru ca oricum n-ar face cum vreau eu»“, exemplifica Levitchi. Victimizindu-se, romancele preiau, fara sa-si dea seama, apucaturile pe care le-au vazut la mama, bunica sau la un alt model din copilarie, spune Levitchi. Ea da exemplul unei cliente care crescuse intr-o casa unde mama facea totul, iar tatal era un trintor. „Inconstient, nu-i convenise relatia si spera sa rezolve problema parintilor retraind aceleasi situatii. Alegindu-si un sot comod, care nu facea nimic in casa si de care se plingea ca nu o ajuta cu nimic si e iresponsabil, ajunsese de fapt sa retraiasca inconstient sub mantia mamei“, spune Levitchi. Terapia a ajutat-o pe clienta sa constientizeze rolul pe care-l juca fara voia ei si sa inteleaga faptul ca poate fi eroina si fara sa se sacrifice. Chiar daca romancele in floarea virstei sint mai descuiate la minte pe partea de cariera, in dormitor o parte dintre ele inca nu s-au emancipat, crede Levitchi. „Multe dintre clientele tratate de mine au prejudecata ca doar barbatii pot sa aiba aventuri. «Cum sa afle prietena mea ca am avut o aventura? O sa ma judece!», imi spunea o clienta temindu-se de gura lumii si simtindu-se vinovata pentru aventura sa“, exemplifica Levitchi. Pe de alta parte, in aceleasi conditii, un barbat nu doar ca nu e criticat, dar capata o aura aparte. „Uite ce potent e! E si macho, si are si bani“ tindem sa spunem, aducind argumentul biologilor dupa care barbatii sint, de la natura, poligami. „E fals“, replica Levitchi. „Sintem cu totii poligami. Femeia are si ea o dorinta sexuala ridicata, dar aceasta ajunge sa fie blocata prin constringeri culturale sau religioase“, atrage atentia psihoterapeutul. Spre exemplu, ea aminteste ca multe femei nu indraznesc, nici azi, sa initieze o relatie erotica pe motiv ca nu e normal asa, ci e un drept care-i revine exclusiv partenerului. Copiii cu nota 10 pe linie Perfectionismul este o meteahna frecventa printre romance, opineaza psihoterapeutul Cristiana Levitchi. Iar asta se vede, de pilda, prin faptul ca vor sa-si modeleze partenerul. „Ele nu aleg barbatul in functie de cum e acum, ci pentru ca «stiu» ca el va ajunge director. O partenera poate sa-i spuna celuilalt nevoile sale, dar n-ar trebui sa se astepte ca el sa se poarte fix cum vrea ea“, atrage atentia psihologul. Un alt semn al perfectionismului este dorinta mamelor ca odraslele lor sa obtina notele cele mai bune, sa fie cele mai destepte. Aceasta pretentie vine insa din nerealizarile parintilor. „O doamna m-a intrebat daca e bine sa-si dea copilul sa invete sa cinte la pian. Am intrebat-o: «Dumneavoastra ati vrut sa faceti pianul?». Dupa ce mi-a raspuns afirmativ, i-am spus: «Bine, atunci puteti sa faceti dumneavoastra pianul. Daca cel mic are abilitatea de a face pianul, e in regula. Altfel asta n-ar fi decit o perversiune“, isi aminteste terapeutul. Educatia oferita de un parinte perfectionist il va marca pe copil toata viata. El va fi nemultumit de sine, crezind ca daca nu face totul perfect nu va mai fi apreciat sau iubit. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro