Social

Robert Turcescu da o bila neagra Romaniei

Nu e o persoana tocmai simpatica. Pare ca nici nu-si propune sa fie altfel. Dar de multe ori performanta nu are nici o legatura cu carisma. Robert Turcescu ( foto ) a devenit intr-un timp foarte scurt unul dintre liderii mass-media vizuale. Este o vedeta, desi nu vrea sa fie perceput astfel. Scrie in "Dilema veche", realizeaza emisiunea "Romania in direct" la Europa FM si "100%" la Realitatea TV. Il deranjeaza lipsa de profesionalism in presa - drept urmare intentioneaza sa infiinteze o Societate a Jurnalistilor Profesionisti, un proiect in faza finala, care va fi lansat luna aceasta. Dincolo de profesie, Robert Turcescu se considera un om obisnuit. Merge cu tramvaiul, isi face cumparaturile la Piata Obor si nu intelege de ce revistele de scandal se naspustesc asupra vietii sale.









Ati debutat ca prozator, in 2000, cu "Dincolo". Cum e romanul? L-ati reedita? Mai scrieti literatura?

Eu spun mereu ca este un roman prost pentru ca: e prost tiparit, corectura a fost facuta cu picioarele, editura era obscura, probabil tiparea mai mult tipizate decat carti. Dar la vremea respectiva a fost mai degraba o conjunctura, decat o dorinta de a debuta in literatura. Nu a fost niciodata de gasit in librarii. Dupa ce tirajul a iesit din tipografie, doar cativa prieteni foarte apropiati au intrat in posesia cate unui exemplar, pe restul le-am urcat in podul parintilor mei, unde stau si acum. Ma intereseaza literatura. Aproape lunar fac cate o schita de roman: fie in agenda, fie in minte. Insa un roman trebuie scris in tihna, iti trebuie timp. Or, nu e asta momentul din viata in care as putea face un astfel de lucru.

Chiar daca nu scrieti literatura, continuati sa publicati. V-a aparut recent un nou volum de publicistica, "Fiare vechi. Dileme cotidiene". Nu vi se pare totusi ca aceasta este un gen caduc?

Lumea in care traim astazi este mult diferita fata de cea in care publicistica adunata intr-un volum ar fi putut insemna ancorarea in caduc. Cineva mi-a spus ca volumele de publicistica sunt prostitutie scriitoriceasca, pentru ca vinzi aceleasi bilete de doua ori. Mie, personal, imi plac foarte mult volumele de publicistica. Faptul ca citesc acum niste editoriale ale lui Cristoiu din perioada '93-'94 ma ajuta sa inteleg mai bine ce s-a intamplat atunci, mai ales ca o privire dupa mai multi ani asupra unui eveniment s-ar putea sa schimbe, radical chiar, perspectiva asupra acelui eveniment. Din punctul acesta de vedere, textele mele din cele doua volume, care se refera la istoria foarte recenta a Romaniei, s-ar putea sa fie interesante pentru cititor. Poate nu acum, ci peste cativa ani.

Intr-o prezentare a volumului "Dans de Bragadiru", Tania Radu foloseste pentru a va caracteriza sintagma "gradul zero al furiei de a fi roman". Va reprezinta? Sunteti furios?

Sunt si furios. Statutul meu de jurnalist nu imi permite insa sa ma manifest furios in spatiul public. Trebuie sa fiu cat se poate de echilibrat. Dar sunt om si ma cuprinde si pe mine furia. Pentru lucruri foarte dureroase pentru societatea romaneasca: neputinta de a ne misca mai repede, indolenta, chiar prostia de care dam dovada in momentele in care ar trebui sa fim vigilenti. Nu stiu daca sunt eu exponentul furiei nationale, dar stiu ca ma apasa grijile celorlati, ca nu se poate trece cu nepasare peste dramele celor din jur.

Ca tot suntem aici. Daca vi s-ar cere sa vindeti Romania, ati vinde-o? Cum ati ambala-o si ce Slogan publicitar ati folosi?

E o poveste complicata. Treaba asta cu "tara mea are campii manoase, holde bogate, pline de flori" nu mai tine. Romania este o tara frumoasa, dar nu este cea mai frumoasa. Este o tara bogata, dar nu este cea mai bogata. Suntem ospitalieri, dar nu suntem cei mai ospitalieri. Tara asta e si urata, e si saraca, iar printre noi sunt si indivizi care le trantesc usa in nas celor ce vin sa bata la poarta. Daca ar trebui sa vindem Romania, cred ca ar trebui sa facem mai intai un plan de marketing national. Ca de vandut, o putem vinde pe bucati. Vindem lucrurile foarte frumoase si ramanem cu cele urate, sa ne spalam pe cap, asa cum am procedat in 16 ani cu privatizarile din Romania. E nevoie de o proiectie pe urmatorii ani, ca sa stim ce o sa putem vinde atunci. Noi traim de pe azi, pe maine, asta e drama noastra. Nu stim ce o sa se intample cu Romania peste cativa ani, deci nu ne putem gandi cum am vinde-o.

Tot legat de traiul in Romania. Scrieti intr-un articol (preluat in "Dans de Bragadiru") despre tramvaiul 34 si despre personalul de Tecuci. Cand ati mers ultima oara cu tramvaiul? Dar cu trenul?

Am spus-o si o repet ori de cate ori pot: nu vreau sa fiu perceput ca o vedeta de televiziune , ci ca jurnalist de televiziune: un om care, intr-o anumita perioada a dezvoltarii profesionale, face si jurnalism de televiziune. Asupra acestui lucru ar trebui sa reflecteze toti cei care consuma jurnalism de televiziune. Nu toti cei care apar la televizor sunt vedete. Nu ca ar fi rau sa fii vedeta de televiziune, dar cand iti asumi un asemenea statut te comporti ca atare. Exista si la noi vedete de televiziune adevarate, care si-au asumat statutul, se comporta in acest fel, isi dezvolta brand-ul personal. E o intreaga constructie, de tip Oprah. Ea face asta, o fac si vedete de televiziune de la noi. Dar daca ii bagam pe toti in aceeasi oala, ajungem la porcarii de-astea care se intampla in presa noastra: sa fiu fotografiat cu copilul cand merg cu el pe strada, sa fiu fotografiat cu Oana Sarbu si, desi nu e nimic in acele poze, sa fie un comentariu... E un principiu atat de prezent in spatiul public romanesc: daca nu gasesti nimic compromitator pentru un individ, ma-sa e curva. Si macar scriem chestia asta.


Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea