Reteta reusitei lui Andrei Codrescu

Avem si noi un ochi de roman destept prin toata America. Este Andrei Codrescu. Nu e printre snobi, nu e printre cei care matura pe strada, „americani“ de-ai nostri. Codrescu chiar a reusit in America: vede cu ochii si scrie cu condeiul despre America, americaneste. Lucru rar intilnit la pleiada de romani reusiti de secole prin tara aia cit un continent. Cit de prosti sint americanii? Noi, romanii, cind venim de acolo spunem... mama, sint prosti, nu stiu aia, n-au auzit de Hegel, sint niste robotei cu care vorbesti numai si numai pe anumite subiecte, in rest, nu stiu nimic. Doua sute de milioane de americani sintem: jumatate dintre noi ne-am prostit temporar cind l-am ales presedinte pe George W. Bush. Ne-a trecut. Milioane dintre noi provin din alte tari unde se spun prostii ca „mama, sint prosti“ americanii. Omul de rind in America e o faptura complexa, de obicei de origine europeana, sau latin-americana, sau asiatica, si nu-i deloc prost. Americanii sint indeminatici, lucreaza la amuzamentele lor proprii, nu se intereseaza de politica decit cind ii atinge la buzunar si contribuie voluntar cu bani si timp la organizatii caritabile . Avem mii si mii de asociatii civice, care supravietuiesc din contributiile membrilor. America este tara cea mai spirituala din lume, cu sute de culte si religii, care-s lasate in pace de guvern. Se vorbesc sute de limbi si se cultiva libertate de expresie si de religie, chiar si cea a musulmanilor, de unde vin dusmanii Americii. Democratia americana este strasnic pazita de zeci de organizatii puternice, ca American Civil Liberties Union (ACLU). Noi avem un sistem politic care se curata singur de coruptie prin mecanisme constitutionale. Nici oamenii de rind? Oamenii de rind nu-s prosti, sint discreti, lasa pe altii sa-si faca treaba, chiar daca-i excentrica. Sensibilitatile europene se simt ofensate in America de lipsa de protocol (costa timp!) si de refuzul americanilor de a avea opinii generalizate si explicatii despre tot ce se intimpla in lume, un narav trist al bastinasilor vechii Europe. E bine ca nu au auzit de Hegel, ca daca ar fi auzit, s-ar simti obligati sa-l citeasca (nu cum fac cei care-i acuza, care numai au auzit) si ar fi o mare pierdere de timp. Opiniile romanilor despre toate, inclusiv despre americani (conspirative, de obicei), sint o pierdere de timp intr-o tara eficienta si“ investita“ in tehnologiile secolului 21. Sa nu uitam ca americanii conduc discutiile prezentului la frontierele tehnologiilor de comunicare, care au fost inventate de ei. Eu predau intr-o universitate cu 16.000 de studenti, una dintre miile de universitati de pe continent, unde se transmit idei avansate despre toate stiintele, in conditii extrem de bune, in mijlocul unei afluente fenomenale. Prosti? Hmmm. Sistemul consumist „hamburger“ e mai daunator decit sistemul comunist ce a durat 40 de ani? Cine spune? Economia de piata nu se poate compara cu dictatura leninista. La un nivel sentimental, primitiv, utopia socialista a atins sufletele unor idealisti. In practica, a fost o catastrofa pentru oamenii oprimati de ea. Singurul lucru care se poate spune in favoarea ceausismului este ca-i mort si ca-i prinde bine. Ramasitele umane ale colaboratorilor regimului autoritar o sa devina si ele fantome, slava Domnului! Un hamburger este infinit superior (sic!) lipsei totale de alimente. Astea spuse, capitalismul are cusururi si e greu de inteles pentru oameni obisnuiti sa fie hraniti cu idei si sarcini de sefi. Capitalismul fara caritate, societate civila , legi pentru protectia mediului, a copiilor, a minoritatilor e brutal. Dar, la noi, capitalismul nu este ca-n America. Guvernarile Romaniei postdecembriste nu au inteles necesitatea absoluta de a-si proteja cetatenii cu legi cum sint cele spuse mai sus. Politicienii mint si fura, si oamenii fac si ei acelasi lucru, la scara mai mica, si toti cred ca vine Europa sa-i salveze. Problema fundamentala este etica: vor romanii sa protejeze mediul, sa apere copiii si sa trateze bine minoritatile, sau vor numai sa pretinda si sa se poarte prosteste cum au facut-o demult? Economia de piata este singura speranta pentru viitor, fiindca un hamburger este proteina care sustine organismul si visurile lui despre generatia viitoare. Cit de mult v-a enervat „political correctness“? Nu am inteles niciodata acest termen. De obicei este folosit peiorativ de conservativi, care vor sa puna frina la drepturile femeilor, imigrantilor, minoritatilor, saracilor, handicapatilor. Noi avem legi care asigura demnitatea umana a fiecarui om si un „bill of rights“ pentru mediu. Opozantii acestor drepturi lucreaza pentru firme care vor sa polueze si sa angajeze oamenii la salarii mizerabile. Suna cam prost „political correctness“, dar va asigur ca fara ea ne-am intoarce la suferintele trecutului. Ce inventii americane va plac? Democratia, Internetul, McDonald’s, codul genetic descifrat, lumea virtuala. De ce kitschuri sinteti plin in America? Toate obiectele pe care le am sint kitschuri, inclusiv icoanele. Obiectele-s kitsch a priori si bine sint. Nu cred in „bun-gust“. Si la americani se fura din casele parasite dupa cataclisme naturale, ca la noi. Diferenta e ca cei care fura in New Orleans sint o mica parte din populatie. De ce se mai citeste carte in lumea americana? Se citeste din ce in ce mai putin, desi se publica (si se citesc!) sute de mii de carti pe an. Internetul da multe informatii si maninca timpul liber. Americanii se intereseaza mult de nonfictiune, de informatii practice, si mai putin de literatura si filosofie. Studentii il citesc pe Hegel la cursuri … pe Internet. In realitate, se citeste enorm, dar nu neaparat in forma de carte. De ce scrieti atunci carti, articole? Scriu, fiindca e lucrul cel mai bun pe care-l fac. La timplarie nu ma pricep. Am reusit fiindca sint bun la meseria mea. Ati folosit vreo smecherie romaneasca in scris? Smecheria e prostie – incerc sa nu fiu prost. Ce avere aveti, ca scriitor? Masina-casa-actiuni la bursa? Nu conduc masina, n-am actiuni la bursa, am o casa in munti – si, in orice caz, asta nu-i treaba ta. Iti raspund numai pentru ca cred ca ai intentii bune, altfel ti-as spune sa te duci in ma-ta! Masini? Tabieturi? Marca computer? Marca de hirtie de scris? Marca de pix? Marca de tricou? Brand de mincare? Brand de privelisti? Brand de tutun? Brand de cafea? De ce? Prea multe intrebari. Nu am timp. Ma duc sa-l citesc pe Hegel. Cine e si ce face Andrei Codrescu Andrei Codrescu este poet, romancier si eseist. Comentariile sale sint difuzate periodic de National Public Radio. A scris si a jucat in filmul „Road Scholar“, distins cu Peabody Award. Printre romanele sale se numara „Contesa Singeroasa“ si „Mesi@“. Este, de asemenea, autorul volumelor „Ay, Cuba: A Socio-Erotic Journey“, „The Devil Never Sleeps“ si „An Involuntary Genius in America’s Shoes (and What Happened Afterwards)“. Andrei Codrescu editeaza publicatia online „Exquisite Corpse. A Journal of Books&Ideas“ – (//www.corpse.org). Preda cursuri la Louisiana State University. A publicat la Editura Polirom: „Casanova in Boemia“ (2005), „Scrisori din New Orleans“ (2006), „Mesi@“ (2006) si „Wakefield“ (2006).