Praznicul Sfantului Apostol Andrei - ocrotitorul romanilor

Maine, romanii de pretutindeni se roagă cu veneraţie Întaiului lor părinte sufletesc - Andrei. Frate mai mic al Sfantului Apostol Simon - Petru, iniţiat din copilărie să scrie şi să citească Legea şi cărţile profeţilor, Sf. Apostol Andrei a fost un valoros martor la primele cruciade din istoria creştinismului. Scrierile sfinte istorisesc că Sf. Andrei avea chemare spre înţelegerea tainelor dumnezeieşti. El l-a urmat pe Sf. Ioan Botezătorul în pustia Iordanului, a fost martor la alegerea celorlalţi apostoli şi la botezul Mantuitorului. Sf. Andrei a fost călăuzit de credinţă înflăcărată faţă de Iisus, predicand cuvantul Mantuitorului. Părintele nostru spiritual a lăcrimat şi a suferit cand a fost decapitat Sf. Ioan Botezătorul, şi la Cina cea de taină, şi cand Iisus a fost judecat, crucificat şi pogorat în mormant. Apoi s-a bucurat în dimineaţa Învierii lui Iisus şi cand Mantuitorul s-a înălţat la cer. Ucenicii pe care i-a adunat în preajmă proveneau din randul schimnicilor convertiţi la învăţătura lui Iisus. Pe la sfarşitul secolului 1 d.H., Sf. Apostol Andrei, numit şi "Cel dintai chemat la Apostolie", a predicat Evanghelia lui Hristos în misiunea sa creştină în Dacia Minor - Dobrogea de astăzi. Odată cu urcarea lui Decebal pe tronul Daciei, raporturile cu Roma s-au înrăutăţit. Sf. Andrei a continuat să convertească la creştinism numeroşi localnici. Un ecou negativ la curtea imperială l-a avut puterea de convingere a Sf. Apostol asupra sorei lui Egheat, Maximilia. Personaj influent, Egheat era numit marele persecutor al creştinilor, iar convertirea surorii lui la creştinism a fost considerată un afront la adresa celor care se închinau în faţa idolilor. Răzbunarea lui a fost cruntă. Sf. Apostol Andrei a fost biciuit, şi apoi pironit pe crucea pe care o purta cu sine, în formă de X. În timpul supliciului, cand batjocura era în toi, s-a starnit o mare furtună care i-a izgonit pe cei care asistau la cumplita scenă. La rugăciunea Sf. Andrei, furtuna s-a potolit şi martirul Andrei a trecut la cele veşnice în ziua de 30, anul 87 (după alte surse 97), la varsta de aproape 90 de ani . Pe teritoriul ţării noastre au rămas semnele trecerii acestui sfant: locuinţa pioasă din peştera situată pe Valea Casimcei, o alta din localitatea Basarabi-Murfatlar, renumita Fantană a Sf. Apostol Andrei de la Manăstirea Dervent - de numele căreia se leagă numeroase minuni, dar şi icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului pictată de Sf. Apostol Luca, adusă de Sf. Andrei şi descoperită în Biserica Manăstirii Nămăieşti din judeţul Argeş. Datini şi obiceiuri Sunt emoţionante tradiţiile populare, practicate de romani din moşi-strămoşi pentru sporul casei lor şi, fireşte, sănătate, în ziua Sf. Apostol Andrei. În ziua praznicului, credincioşii de la oraşe şi sate pun în sticle cu apă crengi de prun, măr, cireş sau corcoduş. Acestea vor înflori în Ajunul Crăciunului în gospodăriile în care de la Anul Nou vor poposi belşugul, armonia şi liniştea sufletească. În legendele populare răspandite în special în Moldova, Basarabia şi Transilvania, Sf. Andrei apare ca un bătran înconjurat de aureola luminoasă, căruia fiarele i se supun: el alungă şi duhurile necurate, şi strigoii. Este bine ca, în familiile greu încercate de boli şi pagube, credincioşii să aducă în casa lor o icoană cu Sf. Apostol Andrei, pironit pe crucea sa în formă de X şi să se roage pentru izbăvirea lor. Este benefic pentru fiecare cămin ca de Sf. Andrei cel care deschide luna darurilor "Andrea" (decembrie) să existe o cană plină cu grau. Acesta poate fi semănat din seara de ajun a praznicului pană în ziua de 30, la ora 24. Timpul a demonstrat că acest simbol al prosperităţii poate anticipa cat de bogat va fi anul pentru familia respectivă. Pentru că, precum va creşte de frumos graul pană la Anul Nou, aşa va fi şi sporul pentru gospodarii care l-au semănat. S-a mai constatat o "minune" referitoare la semănatul graului. Cine nu are icoană de Sf. Andrei s-o aşeze langă vasul respectiv poate să confecţioneze, pe cont propriu, o cruce în formă de X şi să se roage pentru binecuvantarea familiei cu sănătate, pană la adanci bătraneţi, cum a trăit Apostolul Andrei (aproape 90 de ani). Graul sădit de Sf. Andrei nu trebuie aruncat după Anul Nou. El poate fi dăruit păsărilor din gospodărie. Tot în această zi, gospodinele de la ţară pregătesc "untura şi sarea vitelor". Este vorba de un drob de sare care se îngroapă alături de o ulcică de untură. Acestea vor rămane îngropate în pămant pană la Sf. Gheorghe. Atunci se dezgroapă şi cu untura respectivă se ung ugerele vacilor pentru ca nimeni să nu fure sporul laptelui din acea gospodărie. Sarea se amestecă în mancarea vitelor, în cantităţi mici, cat să ajungă pentru 40 de zile. În ajunul sărbătorii, gospodinele pregătesc o paine mare. şi pe acelaşi ştergar pun o monedă de argint. Prin împlinirea acestei datini la masa de Sf. Andrei se crede în popor că acea casă va fi binecuvantată cu belşug.