Social

Povesti bulgaresti cu inadaptatii din Est

Volumul lui Dimitré Dinev, „O lumina deasupra capului“, publicat la Editura RAO in traducerea Claudiei Nistor, e o colectie de instantanee din lumea imigrantilor si a ilegalistilor din Europa de Est, prinsi in deruta exilului. „O lumina deasupra capului“ este volumul de debut al lui Dimitré Dinev ( foto ), prozator bulgar care, dupa ce s-a refugiat ilegal in Austria, a renuntat si la limba bulgara pentru cea a tarii de adoptie. Desi scrise in limba de imprumut, prozele lui Dinev pleaca de la viata bulgarilor, surprinsa fie in claustrofobia perioadei rosii, fie in deruta care a urmat caderii comunismului, fie in exodul masiv spre Occidentul tuturor sperantelor. Viata imigrantilor din Europa de Est nu monopolizeaza insa interesele de prozator ale lui Dinev. Desi reface cit se poate de veridic scenariul tipic al existentei la marginea ilegalitatii in care se aventureaza esticul plin de sperante si de ambitii, Dinev strecoara in armatura documentara instantanee care deturneaza cursul povestirilor de la previzibilul inscris in cel mai atroce realism. Chiar daca materialul cu care lucreaza prozatorul e nuantat intr-o cromatica sumbra, scenele pe care le pune in prim- plan pastreaza, chiar si in cele mai negre momente, o lumina care face salvarea posibila. Personajele lui sint indivizi comuni, care au esecul scris in cartea de identitate, dar care sint departe de a fi niste ratati. Ambitiile, aspiratiile si vietile lor sint posibile tocmai pentru ca sint amenintate de esec, dar nu si inhibate de el. In povestirile lui Dinev, sub zodia perdantului stau si haiducii care casapeau turci acum trei secole, pinditi de fiecare data de o moarte violenta, si imigrantii care se inversuneaza sa demareze azi o viata mai plina, in Viena tuturor minoritatilor. Violenta, claustrarea, nemultumirea si aspiratia spre o existenta mai bogata sint date din care se incheaga identitatea eroilor sau mai bine zis a anti-eroilor lui Dinev: „«Munca» a fost primul cuvint pe care Spas il invatase in germana. Nu a fost nici cuvintul «dragoste», nici cuvintul «speranta», cu atit mai putin cuvintul «credinta». Caci fara munca nu exista nimic altceva decit frica. Acesta a fost cuvintul de inceput. Apoi au venit altele. Asa se intimpla cu fiecare refugiat.“ Asprimea conditiei de exilat duce la frustrari si la traume ale sinelui, pe care indivizii le constientizeaza indiferent ca sint studenti in cautare de lucru in Viena, precum Ilija si Spas din povestirea „Spas doarme“, sau ilegalisti cu pasapoarte false precum taximetristul din „O lumina deasupra capului“: „Un bulgar nu era decit un refugiat, unul dintre multi altii si neeliberat ca toti. Sa fii bulgar nu era ceva iesit din comun. Era lipsit de semnificatie“. Ingredientele tari care dau forta prozelor lui Dinev sint arondate unui tragism de fond, cuplat cu umor negru , ironie si absurd, imprevizibil virate catre registrul fantastic, ancorat puternic in mit. „Inscriptia“ este una dintre povestirile cel mai confortabil asezate in matca mitica a realismului magic, care leaga istorisiri eroice din singerosul secol optsprezece cu dezolantele rateuri in care au sucombat comunismul si anii care i-au urmat. Prozele desprinse din derizoriul postcomunismului timpuriu jongleaza, fara exceptie, cu sarcasmul, absurdul si cu umorul sadic, singurele unghiuri din care aberatia unei existente lipsite de repere devine inteligibila. Punctul culminant e atins in „Priveghiul“, o povestire despre moartea unui imigrant bulgar ucis intr-un accident de munca . Tovarasii de santier, imigranti ca si mortul, sint lasati de vaduva sa-l privegheze, dupa datina. La inceput sfiosi si stingheriti, barbatii isi toarna cite un paharel de tuica pentru sufletul mortului, dupa care limbile se dezleaga, inimile se inmoaie si, intru pomenirea raposatului, barbatii cheama lautarii si le comanda cintecul preferat al fostului zidar. Si cum acestuia ii placea sa petreaca si sa joace la fel de mult ca si lor, il scot din sicriu si-l prind intr-o ultima hora. In cele unsprezece povestiri, Dinev reuseste sa inscrie cruzimea, absurdul, violenta si sadismul in registrul firescului, al cotidianului care ne priveste pe toti si din care tragicul n-a dezertat niciodata. Iar indivizii ale caror vieti devin fictiuni demonstreaza ca exista un eroism al derizoriului atita vreme cit, in cel mai pur mizerabilism, individul continua sa bijbiie dupa o cit de palida sursa de lumina. Un imigrant cucereste Viena Imediat dupa caderea comunismului in Bulgaria, Dimitré Dinev a emigrat ilegal in Austria, pe la granita ceha. In Viena a facut diverse munci, dar in acelasi timp a studiat filosofia si filologia rusa, a continuat sa scrie si a inceput sa publice povestiri, piese de teatru si scenarii de film. In Austria a obtinut recunoasterea in dubla calitate de prozator si de dramaturg, iar piesele sale s-au jucat inclusiv la prestigiosul Burgtheater. Pentru povestirile adunate in acest volum a primit numeroase premii si cronici favorabile in presa germana . Cea mai recenta carte a lui Dinev este „Engelszungen“, cu care si-a facut debutul si ca romancier. Autorul marturiseste ca multe dintre situatiile descrise in proze sint pur si simplu transcrise din realitate. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro
  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social


Citeste pe divahair.ro

Top

Cauta-ti perechea

Sfatul expertului

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste aici.