Originea Noului Testament - de Adolf von Harnack

Pentru Harnack cercetarea originii Noului Testament se transforma intr-o istorie a lucrurilor ce s-au intamplat si a celor ce nu au ajuns sa se intample niciodata, in care, in mod paradoxal, rolul scenariilor esuate este la fel de important pentru intelegerea particularitatilor Noului Testament ca si faptele in sine. Lucrarea este intesata de intrebari: de ce sunt patru Evanghelii si nu doar una; de ce s-a pastrat si Vechiul Testament alaturi de cel Nou; de ce Noul Testament contine, in afara de Evanghelii, si scrieri apostolice etc. - iar intrebarile sunt in sine un castig la fel de mare ca si raspunsurile pe care le ofera. Lectura cartii ramane rodnica chiar si pentru un neinitiat, desi pe alocuri eruditia autorului este coplesitoare. Chiar daca se vrea o geometrie a ideilor prin precizia ei, istoria lui Harnack ramane totusi un exercitiu de gandire viu, care lucreaza cu materiale vii. Adolph von Harnack s-a nascut in orasul Dorpat (astazi Tartu, in Estonia) in anul 1851 si a fost unul dintre cei mai prolifici si mai activi dintre teologii moderni. In lucrari ca Istoria dogmei (1886-89) si Istoria literaturii crestine antice (1893-1904), a cautat sa demonstreze faptul ca relevanta crestinismului pentru lumea moderna nu rezida in dogma , ci in intelegerea religiei ca proces istoric.