Obiceiurile alimentare paguboase se deprind inca din copilarie

Un aspect deosebit de important care trebuie luat in considerare atunci cand vorbim despre controlul greutatii este legatura existenta intre consumul de alimente si starea emotionala sau psihica. Un numar important de studii in domeniu au aratat ca apetitul poate fi stimulat de sentimente cum ar fi ingrijorarea, frustrarea, furia, ostilitatea, vina sau un respect de sine scazut. Mancatul poate fi pentru unele persoane un refugiu si o modalitate de a trece peste toate aceste emotii negative. Paradoxal este ca foamea are doar un rol mic atunci cand este vorba de cantitatea de alimente consumata. Specialistii in nutritie sustin ca problema incepe inca din copilaria timpurie, cu replicile folosite de catre parinti: "Mananca tot din farfurie!", "Daca nu mananci tot, nu primesti desert" sau "Daca nu mananci, nu vei creste mare si puternic". Multi copii au invatat ca trebuie sa manance tot ce li se punea la masa, indiferent daca le era sau nu foame. Ca urmare, se creeaza un alt obicei, acela de a manca si daca te-ai saturat. Medicii spun ca aceste obiceiuri se pastreaza si la maturitate, multi umplandu-si farfuria pana la refuz si apoi neridicandu-se de la masa pana nu termina tot. Specialistii mai spun ca toate aceste comportamente sunt rezultate ale acestui tip de conditionare la care suntem supusi in copilarie. Pentru a trece peste ele trebuie sa incercam schimbarea unor obiceiuri alimentare . Spre exemplu, atunci cand luam masa, ar trebui sa incercam sa mancam doar o portie mica. Medicii mai spun ca semnalul de satietate, trimis dinspre stomac catre creier, ajunge abia dupa 20 de minute de la luarea mesei. Un alt tip de conditionare psihologica, pe care unii parinti o pun in aplicare fara a fi constienti de potentialele consecinte, este recompensarea copiilor cu dulciuri. Practica de a oferi dulciuri copiilor ca recompensa pentru ca "au fost cuminti" este foarte raspandita in comportamentul parental, ea creand la o varsta matura un mecanism de autorecompensare bazat pe alimentatie.Recompensarea personala nu este in sine un mecanism nociv atunci cand "premiile" sunt alese in concordanta cu scopul propus? Desi multe diete propun "suplimente" alimentare pentru eforturile depuse, la perioade fixe, o persoana care isi doreste sa slabeasca trebuie sa poarte in minte ca fiecare recompensa de acest fel nu face altceva decat sa o indeparteze de scopul stabilit.