Social

Oamenii providentiali ai culturii romane

In ultimii 15 ani, cultura romana s-a umplut de sfinti prin efractie si de genii supradimensionate. Pentru prima oara incercam sa aflam de la personalitati de azi ale culturii noastre care sint marii oameni de cultura ai romanilor din toate timpurile. Providentialii.

Poti fi genial fara a fi providential pentru cultura tarii tale. Poti fi providential, chiar daca nu esti geniu. Providentialii sint cei care au schimbat la un moment dat in bine macazul culturii romane. Cei care au pus o piatra fundamentala pe care s-a construit dupa aceea.

Am facut aceasta ancheta pentru a vedea care e bursa marilor noastre valori culturale la aceasta ora. Dar si pentru a relansa discutia in aceasta privinta, pentru ca si azi mai sint impinsi in fata ca providentiali oameni care au fost umflati cu pompa ideologiei comuniste. In aceeasi perioada, au fost prezentati, pe canale neoficiale, drept valori fundamentale ale culturii noastre personalitati fara mare anvergura, al caror mare merit a fost interzicerea lor de cenzura comunista. Aceasta confuzie exista in continuare, intretinuta din calcul, din inertie sau chiar din prostie.

Nu ne-am propus in aceasta ancheta sa facem un top al providentialilor culturii romane. Am dorit sa va oferim optiunile unor personalitati ale culturii noastre, dar si ce inteleg aceste personalitati prin oameni providentiali.

Gabriel Liiceanu: Trei momente providentiale

Providentiali sint cei care vad inainte. Cuvantul se refera insa cu precadere la persoanele pe care Providenta, ca instanta suprema care pre-vede, le alege si de care se foloseste pentru a aranja lucrurile potrivit unui plan care noua ne scapa. Aceasta aranjare se produce intotdeauna spre binele unei comunitati si intr-un moment de criza acuta a istoriei sale. Sint providentiali, asadar, oamenii care apar in astfel de momente critice si fara de care fiinta unei comunitati ar fi serios amenintata.

Consider ca in istoria culturii noastre au existat trei astfel de momente providentiale: momentul Maiorescu, momentul Noica si momentul Monica Lovinescu-Virgil Ierunca. Prin primul, cultura romana si-a dobindit constiinta de sine, maturitatea si modernitatea. Prin cel de-al doilea, a fost salvata gindirea ca gindire intr-un moment de idiotizare planificata a ei. Prin cel de-al treilea, s-a putut opune minciunii institutionalizate adevarul rostit sistematic, simplu si transant. Ca masura a providentialitatii lor, ar trebui sa ne imaginam cum ar fi aratat istoria noastra fara ei.

Traian Ungureanu: Cele trei mari plutoane

Daca vorbim de literatura, Caragiale si Eminescu. Primul, pentru ca a scris proza perfecta. Aceasta capodopera lingvistica si artistica e, astazi, nesocotita si, in consecinta, nimeni nu pare sa mai stie ca se poate povesti, in romaneste, foarte scurt, pitoresc si profund. Al doilea, pentru ca a intemeiat poezia. Da, au existat precursori, dar poezia lui Vacarescu sau Carlova e atinsa de amatorism. Eminescu a pus capat versificatiei rimate si a inaugurat gindirea poetica.

Daca e vorba de cultura, in general, Caragiale, plus plutonul critic (Maiorescu, Gherea, Carp, Lovinescu, Zarifopol), plus Iorga, Xenopol si Gusti. Primul, pentru ca a dat alt model uitat: scriitorul cu discernamint politic. Apoi plutonul critic, pentru ca a dat greutate notiunii de cultura, deosebind-o net de preocuparea pentru frumos. Ei au descoperit notiunea de directie, altfel spus, linia de miscare a unei culturi. In sfirsit, Iorga, Xenopol si Gusti, pentru ca au sistematizat disciplinele care inregistreaza si interpreteaza mersul unei culturi.



Nicolae Manolescu: Treimea lumeasca a literaturii

Luind adjectivul providential intr-un sens cit se poate de pagin, ceea ce vrea sa insemne ca personalitatile cu pricina n-au jucat un rol dumnezeiesc, ci unul pamintesc, cred ca exista trei asemenea figuri in istoria literaturii romane. Titu Maiorescu, care a creat odata cu critica literara romaneasca o literatura bazata pe spirit critic. Eugen Lovinescu, a carui deschidere spre nou a creat modernitatea noastra literara. G. Calinescu, unul dintre foarte rarii critici ai lumii care au facut din critica literara o creatie comparabila cu poezia, romanul sau teatrul.

Lucian Boia: Triada marilor clasici

Providentiali sint marii clasici: Eminescu, Caragiale si Titu Maiorescu. Fiecare dintre ei a marcat cultura romana la nivelul ei cel mai inalt. Eminescu a adus nota de absolut de care aveam nevoie. Caragiale, acea nota de relativism, tot atit de necesara, iar Maiorescu este omul spiritului critic si al judecatilor lucide, cel care a introdus sau macar a incercat sa introduca spiritul critic in cultura noastra.

Alina Mungiu: Nu cred ca exista providentiali

Nu cred ca exista oameni providentiali ai culturii romane. Asta ar insemna cineva care sa fi exercitat o influenta covirsitoare si benefica, imi inchipui, sa fi oferit un role model cum spun americanii. Oamenii admirati de mine, ca Eugen Ionescu sau Henri Stahl, nu puteau fi role models intr-un context spiritualist si crestin, cum era Romania anilor treizeci si dupa, fiind atei sau pozitivisti. Maiorescu si Iorga, raspunsuri evidente, au servit ca model la generatii de profesori de tara si aspiranti la titluri universitare, dar rigoarea lui Maiorescu nu se regaseste in cultura romana, fundamental neriguroasa. Ma tem ca oamenii nostri providentiali, Maiorescu, Iorga, Parvan etc., au fost mult mai putin influenti decit se crede, si ca influenta au avut unii ca Nae Ionescu, care nu au facut decit sa intirzie adecvarea intelectualitatii noastre si sa substituie traditiei academice veritabile una a charismei intelectuale, de pe urma careia suferim si azi. Dar probabil exagerez. Toti constructorii de scoli si cenacluri la tara, Spiru Haret, Iorga, Gusti, cu toate naivitatile lor, au fost providentiali. Au creat intelectualitatea rurala.

Mircea Cartarescu: Genii pur si simplu

Nu stiu daca providenta priveste prea des catre culturile mici si marginale. Probabil ca si ea urmeaza dictonul cristic: Celui ce are i se va mai da, iar celui care n-are i se va lua pina si ce are... De curind, Peter Greenaway , vizitind Romania, a socat mica si brava noastra natiune, spunindu-i ceva de genul: Sinteti un popor invizibil, care n-a contribuit cu nimic la cultura lumii. A fost urit din partea lui, dar nu inutil: ne-a mai trezit un pic din reveriile noastre provinciale despre providenta si alti demoni. Dar daca m-ati intreba (sa reformulam intrebarea...) pentru cine, dintre artistii romani, cunoscuti sau necunoscuti in lume, as putea baga mina-n foc ca au avut geniu, geniu pur si adevarat, inspiratie venita de dincolo de aceasta lume, v-as raspunde pe loc, fara ezitare: Mihai Eminescu si Constantin Brancusi .

Ruxandra Cesereanu: Au schimbat destinul culturii

Numele providentiale previzibile pentru cultura romana sint Mihai Eminescu&Mircea Eliade. Acestia doi au schimbat destinul culturii romane. De mentionat insa ca, fara Titu Maiorescu, Eminescu ar fi ramas doar genial si nu ar fi devenit si providential. Cel care l-a promovat ca imagine si continut pe Eminescu si a schimbat perceptia asupra lui, europenizind cultura romana, a fost Titu Maiorescu. Providentialii sint niste alesi si modifica destinul unei culturi, popor etc., dar genialii nu sint neaparat asa ceva. Nu cred ca exista alti providentiali, la nivelul culturii romane, in afara de Eminescu si Eliade (iata, in acest caz o coincidenta, numele ambilor incepe cu E). Dar consider ca exista ceva mai multi providentiali daca ne raportam la istoria si politica Romaniei.

Dan C. Mihailescu: Constructorii, protectorii si exceptiile

Pentru mine, providentiali sint marii constructori, marii protectori si marile exceptii spirituale. Astfel incit providentiali pentru cultura romana au fost C. Brancoveanu, Neagoe Basarab, stolnicul Cantacuzino si monarhii Romaniei moderne, Carol I, Ferdinand, Carol II (cel din urma, cu toate marile-i pacate istorice, politice si morale, a pastorit Fundatiile Regale pentru Literatura si Arta, echipele sociologice ale lui D. Gusti, Muzeul Satului etc.), dupa cum providentiali au fost Cantemir, Heliade-Radulescu si Hasdeu, Maiorescu si G. Calinescu, dar si Spiru Haret si Gh. Lazar, Dosoftei, Antim Ivireanul sau Kogalniceanu, V. Parvan sau Ioan Bianu, Lucian Blaga sau Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu , Eliade si Noica. Si, fireste, cel care-i cuprinde sau ii presupune intr-un fel sau altul pe toti: Eminescu. Aici, Cioran a avut de trei ori dreptate in corespondenta: Ruteanul asta a dat un rost semintiei noastre; un om rasarit dintr-o data in mijlocul unui popor asa de usuratic; fara Eminescu, neamul nostru ar fi neinsemnat si aproape de dispretuit.

Luminita Marcu: O lipsa ciudata de orizont

Oamenii providentiali pentru orice sistem cultural sint aceia care pot depasi propriile interese si obsesia afirmarii individuale si reusesc sa construiasca in jurul lor atmosfera creativa, spatii privilegiate, celule de libertate esentiale pentru orice dezvoltare artistica. Asa au fost Spiru Haret, Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu. Din pacate, in acest moment aceia care apar la televizor in postura de oameni providentiali ai culturii romane - si care se si considera astfel - sint coplesiti de interese de grup, de meschine vendete personale, de obsesia de a-si asigura lor si prietenilor locuri privilegiate. E o gindire infantila care bintuie cultura romana si din cauza careia nu se poate crea nimic durabil la nivel comunitar. Acelasi lucru se intimpla, mult mai hidos, la nivelul politicii. Nimeni nu pare ca ar vrea sa ramina in istorie, e o lipsa ciudata de orizont, de vocatie providentiala.

Serban Papacostea: Un fondator in cultura

In scurtul ragaz de libertate harazit romanilor intre mijlocul secolului al XIX-lea si cel al secolului urmator - vreme de relativ echilibru international in Europa - au aparut din strafundurile societatii noastre, la chemarea libertatii, personalitatile fondatoare ale culturii romane moderne. Toate regiunile tarii si toate straturile societatii au raspuns la imboldul profund de a inlatura golul imens provocat de secolele de opresiune. In rindul intii al acestor fondatori de cultura s-a aflat neindoielnic Nicolae Iorga.

Efortul de redresare a istoriografiei romane - grav distorsionata de mistificarile regimului totalitar si de abaterile de la regulile eticii profesionale elementare, inca prezente in scrisul istoric - gaseste un temei sigur in vasta opera de daruire entuziasta a lui Nicolae Iorga.



Adrian Cioroianu: Tizul actualului presedinte

Providential? Cel la care ma gindesc acum este unul chiar de la inceputuri: Imparatul Traian. Vi se pare straniu? Acest excelent om de arme si admirabil administrator a facut, printr-o cucerire, un mare, unic, istoric act cultural: ne-a deschis, pur si simplu, gustul Occidentului. La aproape 1900 de ani de la victoria lui aici, in clipa in care - exilat intr-un imn pe care-l iau la misto manelistii si protectorii lor - Traian este doar tiz al presedintelui actual, in momentul in care stomatologi cu pretentii de genii istorice spun despre romanizarea lui tot felul de aberatii, acestui imparat ii raminem datori. Iar a spune ca a fost, cu voia lui sau fara, un autentic reper cultural in istoria noastra mi se pare a echivala cu rambursarea acelei mici parti de onoare din aceasta datorie.

Cristian Preda: Un mare minimalizat

I.L. Caragiale este autorul care a transformat profund cultura romana. Fiecare rind al sau vadeste destindere intelectuala si toleranta. Caragiale este insa o exceptie. Colegii sai de generatie, ca si urmasii lui, exprima, in schimb, cel mai adesea, iritare, intoleranta, incrincenare si un soi de acreala. Aceasta acreala a fost echivalata cu profunzimea si trece drept marca inconfundabila a oricarui autor care se respecta. Din acest motiv, cultura romana e nesuferita tocmai in ochii romanilor. Pe de alta parte, spiritul liber al lui Caragiale este interpretat de multe ori intr-o cheie sociologica. Transformat intr-un critic al societatii in mijlocul careia traia, Caragiale e minimalizat.

Catalin Avramescu : Ne lipsesc soldatii

Am unele rezerve fata de ideea de a identifica oameni providentiali ai culturii romane, in parte pentru ca socotesc ca acestei culturi ii lipsesc mai degraba soldatii de rind. Exista o tentatie, a oamenilor de cultura si de stiinta, de retragere in interiorul unor fortarete academice, de unde se aude adesea doar un jargon de specialitate. De asemenea, am rezerve fata de ideea unui top cultural. Acestea fiind spuse, cred totusi ca Andrei Plesu merita mai mult ca oricine aceasta distinctie. In primul rind, cred, pentru truda, putin cunoscuta de publicul larg, ca rector al Colegiului Noua Europa. O institutie privata, care nu ar fi existat fara Andrei Plesu, Colegiul Noua Europa este, de peste zece ani, o insula de normalitate academica si un sprijin, uneori unicul, pentru numerosi cercetatori si profesori din aceasta tara.

Gheorghe Craciun: Providentiali intr-o tara provinciala

Marturisesc ca ideea asta a desemnarii unor personalitati providentiale ale culturii romane ma cam sperie. Am deschis dictionarul pentru a vedea daca termenul mi-e cu adevarat cunoscut si am constatat ca el se invecineaza cu provincial. Nimic mai potrivit! Sa fii o personalitate providentiala intr-o tara provinciala pare destul de caraghios. Fara simtul umorului nu se poate. L-a avut cu virf si indesat Caragiale. Providentiala pentru destinul nostru moral, ambiental, intelectual, etnic si politic, dar in acelasi timp si infuzata de un comic nebun este si Tiganiada lui Budai-Deleanu. Sa fie oare adevarat ca scriitorii providentiali sint oameni veseli de la natura? Sa-l plasam in aceasta categorie si pe Creanga? Mai bine sa ne gindim la faptul ca tocmai provincialismul nostru scutit de exigente a reusit sa produca si unele personalitati de mare forta proiectiva obisnuite prea putin cu risul si hazul de necaz, dar obsedate de absolutul propriei lor actiuni: Kogalniceanu, Maiorescu, Lovinescu. Din pacate, in spatiul constructiei culturale autohtone, Iorga n-a fost un providential, ci un fantast, iesit din timpul sau afara. Cit despre Eminescu, el nu avea cum sa fie mai providential decit Miorita. Dupa cum se stie, romanul iubeste de cind lumea natura precara.

Carmen Musat: Oamenii inceputului de drum

Oameni providentiali in cultura romana? Cred ca ar trebui sa precizez ca, in opinia mea, trebuie facuta diferenta intre genial/foarte bun si providential. As putea spune, folosind o sintagma consacrata de Paul Cornea, ca providentiali cu adevarat au fost oamenii inceputului de drum, dar si cei care, de-a lungul anilor, au creat mentalitati si institutii: incepind cu reprezentantii Scolii Ardelene, continuind apoi cu Mihail Kogalniceanu, Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, B.P. Hasdeu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu si cu Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, in perioada activitatii lor la Europa Libera.

Cornel Ungureanu:

Cei 12 intemeietori

1) Eminescu, fiindca a facut educatia sentimentala natiunii romane; 2) Maiorescu, fiindca a fixat ierarhiile/criteriile valorilor culturale; 3) Iorga, fiindca a numit locul nostru in spatiu si timp; 4) Brancusi, fiindca a dat sens unei lumi/spiritualitati arhaice, fixind-o in memoria artei moderne; 5) Enescu, fiindca a facut loc muzicii romanesti intr-o competitie a elitelor secolului XX; 6) Vianu, Calinescu fiindca pedagogia/scrisul lor a avut consecinte majore in cultura romana de azi; 7) Lucian Blaga, fiindca a devenit un reper major al gindirii si literaturii nationale. Ionescu/Eliade/Cioran/ Vintila Horia/Liviu Ciulei, fiindca au provocat ample dialoguri despre contemporaneitatea si istoria romaneasca.

De ce providentiali si nu fundamentali sau intemeietori?

Pentru a lasa totala libertate de optiune celor care ne-au raspuns si totodata pentru a induce si ideea de personalitati care au facut bine culturii romane. Termenul de intemeietori ar fi fost mai explicit pentru una dintre directiile acestei anchete, dar nu am fi capatat raspuns pentru cei care intr-un anumit moment au adus schimbari fundamentale de directie in cultura noastra. Cit despre personalitatile fundamentale, daca am fi folosit acest termen, evantaiul optiunilor posibile ar fi fost mult prea larg pentru o ancheta de un asemenea tip. Eliade, de pilda, este in egala masura un providential, un fundamental si un intemeietor.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea