Social

O noapte de miere cu Ian McEwan

N-a trecut nici o luna intre momentul in care cel mai recent roman al autorului britanic, „Pe plaja Chesil“, era favorit la Premiul Booker si lansarea editiei romanesti a prozei, in Colectia Biblioteca Polirom. Ultimul roman al lui Ian McEwan, „Pe plaja Chesil“, a fost catalogat, din cauza cotatiilor astronomice pe care le avea la casele de pariuri, drept marele perdant al acestei editii a Premiului Man Booker. Cititorul insa nu are nimic de pierdut, ba dimpotriva, din frecventarea acestei proze, pe care unii au considerat-o prea scurta pentru a se incadra la categoria de „roman“ impusa de includerea pe lista nominalizatilor la Booker. E drept, „Pe plaja Chesil“ e departe de supraponderalitatea unui roman-fluviu, dar ce „pierde“ prin numarul mic de pagini compenseaza prin concentratia expresiei si condensarea povestii, care, la final, lasa cititorul cu senzatia ca „mai vrea“. Premisele romanului lui McEwan sint departe de a fi spectaculoase: doi tineri proaspat casatoriti, Florence, fosta Ponting, si Edward Mayhew, se pregatesc sa petreaca noaptea nuntii intr-un hotel de pe plaja Chesil, in iulie 1962. Anul are o importanta cruciala, caci naratorul succesiunii de incidente in care consta actiunea romanului se plaseaza ferm in contemporaneitate si dedica destule eforturi si observatii critice impamintenirii cititorului in atmosfera conservatoare a debutului acelui deceniu. Ambii soti intimpina cu anxietate noaptea nuntii, fiind virgini si necunoscatori in materie de sex, dar ce parea la inceput o neliniste difuza asociata indeobste cu primele experiente carnale se transforma in-tr-un obstacol insurmontabil intre cei doi si in motiv de tragedie. Tensiunea se acumuleaza pina la cote insuportabile, iar McEwan apeleaza la un truc vechi, dar eficace pentru a pastra vii si suspansul, si interesul cititorului: descrie cit se poate de factual ce se petrece intre cele doua personaje, de la ce atinge limba unuia in gura altuia pina la nuantele cu care e incarcata scaparea pe podea a unei perechi de pantofi. Intre astfel de pasaje descriptive insereaza ritmic incursiuni in istoria relatiei si in backgroundurile protagonistilor: ea, violonista, dintr-o familie prospera si citadina , el, absolvent de Istorie, dintr-un clan rural, sarac si dominat majoritar de femei. McEwan nu putea nici sa conceapa si nici sa finalizeze acest roman uitind sa faca ce stie mai bine sa faca: analiza psihologica. In „Pe plaja Chesil“ isi pune talentul de disectie, de fin „observator“ si de „acumulator“ de nuante sa joace la triplu. O data, din perspectiva naratorului, ironic si caustic in modul in care inregistreaza anumite amanunte fara nici un fel de perdea. Iata-l, de pilda, descriind efectele masturbarii in conjunctie cu apetenta pentru studiu: „Cit de extraordinar era acest simplu fapt: o lingura plina de produs obtinut manual din propriul corp reusea sa-i usureze instantaneu mintea de povara, ca sa se poata apoi concentra, cu forte noi, asupra hotaririi de care daduse dovada Nelson in batalia din Golful Aboukir“. Fireste, o unica perspectiva, fie ea si omniscienta, nu-i pe masura ventrilochismului lui Ian McEwan, care prefera sa exerseze si punctul de vedere al sexului slab, si pe acela al sexului tare. Perspectiva lui Florence ii ofera posibilitatea de a descrie frigiditatea din punctul de sorginte, in momentul in care evoca una dintre primele secvente ale intimitatii celor doi: „Si-a tinut mina acolo cit de mult a putut, pina cind a simtit ca ceva se agita si apoi se intareste sub flanelul cenusiu al pantalonilor lui. Parca daduse peste o creatura vie, alta decit Edward al ei - si se retrasese cu scirba“. Demersul lui McEwan nu se poate insa reduce la o alternanta de masti. „Poanta“ intregului roman e de a ajunge, intr-un mod credibil, la momentul cind cele doua perspective ale proapetilor casatoriti incruciseaza sabiile. Aici se vede „mina“ buna a scriitorului care pe masura ce descrie peripetiile serii de miere si sondeaza backgroundurile si dorintele celor doi le face sa se soldeze cu „vatamarea iremediabila a relatiilor afective“. Luna de miere se transforma astfel intr-o noapte de fiere, insa doar pentru personaje. Desi sfirsitul e oarecum anuntat - in absenta sa romanul ar fi fost lipsit de miza -, modul in care McEwan te conduce in respectiva fundatura a unei relatii amoroase asigura o cantitate mai mult decit satisfacatoare de placere textuala. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea