Ludoterapia este o metodă de tratament al bolilor mintale prin joc. Astăzi ludoterapia se afla la baza tuturor psihoterapiilor infantile. Vizează să scoată subiectul din închiderea în sine făcandu-l să ia aminte la conflictele sale interioare . Tehnicile pot fi individuale sau colective. Jean Piaget susţinea că jocul reprezintă cea mai pură formă de asimilare. El descria trei stadii în dezvoltarea jocului: stadiul jocului practic - apare în primul an de viaţă şi constă în acţiuni senzorio-motorii, stadiul jocului simbolic - apare începand cu al doilea an de viaţă şi implică reprezentări ale obiectelor absente , stadiul jocului cu reguli - este ultima categorie structurală care se dezvoltă, cuprinzand coordonarea socială şi o înţelegere bazată pe relaţii sociale. Joaca este pentru copii ceea ce vorbirea este pentru adulti. Este un mediu pentru exprimarea sentimentelor, pentru explorarea relaţiilor, descrierea experientelor, marturisirea dorinţelor şi împlinirea de sine. Deoarece dezvoltarea limbajului copiilor rămane în urma devoltării lor cognitive, ei comunică prin joacă. În terapia prin joc, jucăriile sunt percepute ca şi cuvinte ale copilului, iar jocul ca şi limbaj al copilului. Funcţia simbolică a jocului este cel mai important aspect, asigurand copiilor posibiltatea de a-şi evalua exprimarea simţămintelor interioare. Experienţele semnificative din punct de vedere emoţional pot fi exprimate, într-un mod mai confortabil şi mai sigur, prin reprezentarea simbolică pe care o asigură jucăriile. (continuarea in
Atac )