Oarecum in deradere si ca o noua incercare de subminare a actiunii de protest, la ultima runda de negoieri, ministrul de stat Gheorghe Pogea a prezentat liderilor de sindicat din Educatie o informare privind structura veniturilor salariale in invatamantul preuniversitar, in care sunt consemnate sporuri cuprinse intre 14,6% si 36,5%, pentru dirigentie , vechime, merit si care conduc la salarii cuprinse intre 13,42 si 21,45 milioane de lei, fara a se preciza insa daca este vorba despre net sau brut. "Daca ne-ati invitat aici sa ne cititi niste cifre astronomice cu diferentele de salarii, nu are rost. Cunoastem grilele si sunt niste exceptii, niste cazuri izolate", a replicat Aurel Cornea, presedintele Federatiei Sindicatelor Libere din Invatamantul Preuniversitar. In consecinta, sindicalistii au propus amendarea proiectului de acord propus de Guvern, cerand o majorare salariala pe 2006, acordata in doua transe , respectiv o crestere de 10% de la 1 ianuarie 2006, fata de 31 decembrie 2005, si inca 8% de la 1 septembrie 2006. De asemenea, ei au cerut ca toate aceste majorari sa fie operate pentru intreg personalul din invatamant: didactic, didactic auxiliar si nedidactic. Toate aceste cereri au fost inaintate ieri primului-ministru pentru a fi analizate.
In ceea ce priveste starea de spirit, din aceste zile, in mediul scolar si ce gandesc cadrele didactice, am gasit de cuviinta sa publicam integral o scrisoare, primita la redactie, apartinand unui profesor de la un liceu de prestigiu din Bucuresti si care a avut curajul sa o semneze.
Scrisoarea unui dascal
Ma numesc Rodica Mihailescu si sunt profesoara la Colegiul National "Gheorghe Lazar" din Bucuresti. Nu mi-am imaginat vreodata ca voi incerca sa va contactez, dar ceva ce am auzit la stiri acum ma obliga sa o fac. S-a anuntat ca la Cluj parintii au recurs la un protest impotriva profesorilor, cerand ca macar cei care predau la clasele terminale sa revina la catedra. Reportera spunea ca "deocamdata" parintii s-au multumit cu atat! Ce ar trebui sa urmeze? Eventual un linsaj public? Cred ca situatia este deja foarte grava! Cineva ar trebui sa explice iar, in mod special, ca nu profesorii sunt adversarii elevilor! Ca ne intelegem elevii, intelegem preocuparea parintilor, dar ca este un moment cand ei trebuie sa ne inteleaga! Munca de calitate fara plata corespunzatoare nu se poate! Si noi avem copii, chiar in an terminal, dar si copiii nostri au dreptul la viata multumitoare si indestulata la care au copiii lor!!! Alta forma de a ne manifesta nemultumirea afara de greva nu avem! Nu este luata in seama nici greva, dar alt mod de manifestare mai putin suparator!! Crede cineva ca vor avea invatamant de calitate cu profesori relaxati, preocupati de munca lor, daca ii vor trimite la catedra saraci, acuzati ca destabilizeaza tara, transformati in cal de bataie, desconsiderati? Munceste cineva in tara asta fara sa-i pese de bani, de ce poate oferi familiei? Sa nu avem nici macar dreptul de a ne manifesta nemultumirea? Apropo, ni se aduce aminte ca nu suntem perfecti! Numai Iisus este perfect, noi suntem oameni! De ce sunt posturi neocupate? De ce sunt prea multi suplinitori ? De ce la examenele de titularizare sunt notele care sunt? Ar fi trebuit subliniat de o mie de ori ca aceste situatii sunt din cauza ca salariile sunt neacceptabile si tinerii, care au cat de cat noroc si posibilitati, fug in posturi infinit mai bine platite!!! Nu vor avea profesori buni fara salarii bune!!! Studentii care mi-au venit in practica mi-au spus nu o data ca au avut ce invata: este prea multa munca, prea multa responsabilitate, sunt prea putini bani si, in concluzie, nici morti nu ar veni in invatamant! In cel mai fericit caz, in trecere, pana gasesc ceva mai bun! Cu acesti oameni ne vor inlocui cand generatia noastra va pleca. Ar fi bine poate sa introducem o lege care sa prevada sclavia pentru cadrele didactice si atunci am rezolvat toate problemele! Poate ar trebui sa facem apel si la societatea civila, care tace ca mortul in papusoi! Intelectualii acestei tari, pe care noi i-am format, de ce tac?! Chemati parinti alaturi de noi! Noi suntem primii care dorim sa ne intoarcem la catedra! Suntem victimele, nu culpabilii! Sa nu uite ca pana acum am tinut cont de toate, am facut apostolat, dar apostolatul nu tine de foame si nu impune nici macar respect! Parintii considera ca trebuie sa ne intoarcem? Dar cum? Umiliti? Cu promisiuni si buzunare goale? Suntem datori societatii, dar si societatea ne este datoare!
Cu respect si ingrijorare
