Social

#votca-cola #editura curtea veche #irina denejkina #wunderkind

Irina Denejkina: Sotul face ce facea inainte cartea

Autoarea volumului “ Votca-Cola ”, publicat la Editura Curtea Veche, a explicat pentru Cotidianul cum i s-a intamplat ce a scris in carte, de ce o intretine sotul si motivele pentru care se fereste de droguri. 

La nici 20 de ani, Irina Denejkina , studenta la Jurnalism in Ekaterinburg, ajungea, cu volumul “Votca-Cola”, pe lista nominalizarilor la Premiul National Bestseller al Rusiei, pe care l-a si castigat.

Povestirile cu adolescenti derutati i-au adus tinerei scriitoare un succes pe care nimeni nu-l anticipase, traduceri si cronici al caror entuziasm transpare din exclamatiile din presa internationala: “ Wunderkind ”, “vocea suburbiilor”, “enfant terrible”.

Ai trecut prin toate experientele posibile si imposibile din viata asta?

Daca as fi trecut prin experientele din carte nu cred ca as fi scris despre ele. In carte sunt o domnisoara care fumeaza, bea, schimba baietii la fiecare cinci minute.

In viata nu sunt asa, sunt modesta, in scoala nu prea comunicam cu baietii. Dar cumva imi doream ca acele lucruri sa se intample, asa ca m-am asezat in fata calculatorului si am inceput sa inventez.

Ti-ai fi dorit sa se intample si in viata reala?

Cumva… De exemplu, imi placea un baiat, Leapa, este un personaj real, locuieste in Sankt Petersburg, imi doream foarte mult o relatie cu el, am scris despre asta, el a citit cartea, a inteles ce voiam si aproape alergand a venit la mine.

Dupa ce ai scris cartea, ai experimentat cate ceva?

Aproape tot ce e scris s-a intamplat, dar nu direct, am inteles ca e suficient sa-mi doresc ceva, sa scriu despre asta ca si cum s-ar intampla in viata reala si se intampla. E un soi de programare, am aflat eu mai tarziu.

Am o prietena care decupeaza diverse chestii din reviste si le lipeste pe pereti si isi imagineaza ca e la un hotel celebru, de exemplu, si puterea imaginatiei o ajuta sa ajunga acolo mai tarziu, asta mi s-a intamplat si mie, cam tot ce am scris a devenit realitate intr-un fel sau altul.

Te-ai drogat? Ai baut votca cola?

Sunt un om corect, zona drogurilor nu m-a atras niciodata, nu am fumat niciodata, de baut, am mai baut cu prietenele, dar niciodata atat de mult, incat sa alerg fara chiloti pe strada, ma limitez la betii pasnice acasa. In 1993, locuiam intr-o regiune la care ajungeai trecand printr-un satuc, acolo am vazut foarte multi tineri drogati si chiar drogandu-se pe strada. Experienta asta m-a convins ca drogurile nu ma intereseaza.

Deci ai facut fictiune ca sa afli?

Nu chiar, am prieteni care merg cu saculetul pe coclauri si culeg marijuana si o consuma si prieteni studenti la chimie care fac si incearca diverse combinatii chimice, le testeaza pe propria piele si scriu retetele in caiet dupa. Manifestarile drogurilor imi sunt cunoscute, dar de incercat nu voi incerca, mi-e frica sa nu-mi ard creierii.

Nu-ti doresti sa depasesti limitele personajelor descrise in carte?

Un artist celebru de la noi a spus ca, daca ai experimenta tot, cum ai putea exista? Ai putea experimenta sinuciderea, dar nu vei putea niciodata sa afli cum e sa mori de moarte buna. Asa vad si eu lucrurile, nu incerc sa le aflu pe toate, le las sa se intample pur si simplu. Am vazut cum drogurile schimba oamenii si nu vreau sa mi se intample.

Pastrezi magia lucrurilor elementare?

Da. Am un sot pe care il iubesc si ma iubeste, am un copil minunat, astea sunt motivele fericirii mele.

Ai scris cartea ca sa sochezi?

Nu. Nici macar nu aveam de gand s-o public, nu credeam ca a scrie este o chestiune simpla, ce faceam eu mi se parea o joaca. Pentru a fi scriitoare, credeam eu, trebuie sa fii in primul rand foarte grasa, sa ai cel putin 50 de ani, sa fii supercitita si inteligenta si, nu in ultimul rand, dupa ce ai scris sa te lupti ani intregi sa-ti publici opera. Oricum nu credeam ca poti sa-ti castigi existenta din scris.

Gloria ti-a schimbat standardele de viata? Cartea ti-a schimbat viata? Ai bani mai multi?

Glorie si celebritate. Sigur. Acum toata lumea vrea sa ma cunoasca. Inainte, ma uitam si visam sa cunosc artisti autohtoni celebri, acum vin chiar ei sa faca cunostinta cu mine si-mi pupa si mana pe deasupra. Bani si stabilitate. La inceput au fost si bani, destul de multi, dar acum ma intretine sotul. Banii de la inceput m-au obisnuit sa nu fac nimic si sa cheltui. Iar acum el face ce facea cartea inainte.

Ce ai facut cu primii bani?

Mi-am cumparat o pereche de adidasi.

Nu ti-e frica de gloria ce trece? Sau te gandesti sa mai dai lovitura cu vreo votca cola?

Nu. Pentru ca nu este importanta pentru mine. Importanta pentru mine este iubirea, altele imi sunt prioritatile. Exemplu: primesc un telefon de la cineva pentru a scrie un scenariu pentru un film, intalnirea trebuia sa fie intr-o marti, in aceeasi marti in care trebuia sa plec la Moldova, la ziua de nastere a unui prieten. Am refuzat intalnirea. Daca ma uita lumea, nu ma intereseaza. Am un sot, un copil si niste prietene minunate care ma fac fericita.

Nu ti-e frica ca esti prea frumoasa si ca frumusetea trece?

Nu. Sunt atatea modalitati de a prelungi frumusetea, tot felul de intinderi, creme si alte minuni ale tehnicii moderne.

Stii ce ti se va intampla? Prietenii tradeaza, sotul la fel, copilul creste, ce te faci?

Atunci va aparea material pentru a crea o noua carte, “Prietenii tradatori”.

Poti scrie fara sa citesti Tolstoi, Dostoievski?

Cu siguranta m-au inspirat. Cand eram studenta si ii citeam. Ma inspirau asa, incat imi doream sa scriu ceva similar. Dar nu am o pasiune pentru literatura rusa. Am incercat sa citesc “Maestrul si Margareta”, de Bulgakov, de vreo trei ori si nu am reusit niciodata sa trec de primele pagini, “Razboi si Pace”, de Tolstoi, nu am citit. Unele carti ma inspira, altele, nu.

Exista asa cum credem noi un suflet rus sau e un mit?

Sigur ca exista, asa cum exista si un suflet romanesc, mai ales in literatura. Sufletului rus ii place sa sufere, sa sape adanc in suferinta si dupa ce gaseste sa-si faca sufletul bucatele si apoi sa-l arate intregii lumi. Multa suferinta pentru a-si curata sufletul si spiritul. Chiar si filmele noastre se termina tragic, spre deosebire de happy end-ul american, toti eroii mor si asta te face sa plangi, sa-ti cureti sufletul cu o lacrima si sa o iei de la capat.

E mai mult votca sau spirit?

E si spirit, si bautura. Votca nu mai e la moda, tinerii beau multa bere si tot felul de cocteiluri. Bautul e o modalitate facila de a comunica. Betie sociala.

Exista o mantuire a rusilor dupa comunism, nebunia cu mafia, o iesire din marasmul postsovietic?

Buna intrebare. Mi se pare ca tot mai multi rusi, ajungand “liberi”, au inceput sa-si vanda sufletul capitalismului, esenta vietii sunt banii, in afara lor nu mai conteaza nimic. Fura, mint si muncesc doar pentru bani si bunuri materiale. Nu mai stiu ce inseamna moralitate si corectitudine, nu mai stiu sa ofere un banal loc in tramvai unei batrane.

Votca-Cola?

E cocteilul cel mai ieftin si popular in acelasi timp, pentru ca face votca sa poata fi bauta de tineri. Cola drege gustul votcii si apoi iti da raspunsuri la intrebarile vietii. Asta este si cartea mea. 

( Foto : Cotidianul)

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea