Social

Iepuri verzi si caviar uman

Bioarta opereaza cu materie vie ca suport pentru lucrari. Proiectele artistilor din acest domeniu seamana mai degraba cu joaca de-a Dumnezeu. Joe Davis este considerat parintele bioartei americane. El a remarcat, acum 20 de ani, ca exista un mediu nou, umed si cu o rata extraordinara de diviziune celulara: insasi viata. Artistul reuseste sa convinga biologii de la Scoala de Medicina de la Harvard si Berkeley, California, sa il invete cum se sintetizeaza ADN-ul si cum ar putea insera genomuri in bacterii vii. El creeaza ceea ce el numeste o „infogena“ - o gena care poate contine cuvinte si sensuri traduse de masinarii umane, si nu proteine traduse de masinariile celulare. In spiritul teoriei panspermiei care sustine ca viata a fost si este raspindita in cosmos prin spori, Joe Davis pregatea invadarea cosmosului cu mesaje umane ascunse in bacterii. Iepurele verde fluorescent al bioartistului Eduardo Kac - „GFP Bunny“, realizat in 2000 si prezentat prima data la Avignon, in Franta, e rezultatul unor manipulari transgenice, prin care o gena provenita de la o meduza bioluminescenta este colata la genomul unui iepure. Un iepure care, daca ramine vizibil si nu se poate ascunde, trebuie adoptat si integrat in tesutul social. Acest tip de arta isi propune, in primul rind, sa arate ca inventivitatea umana lasa urme vizibile si creeaza o noua natura care chestioneaza notiuni destul de delicate, la care omul este sensibil: pur, hibrid, eterogen, normal etc. In 2001, Ionat Zurr si Oron Catts de la Tissue Culture&Art(TC&A), din Perth, Australia, fac arta plastica din tesuturi vii. Ei se joaca cu limitele biotehnologiei, dezvaluind posibile abuzuri si indepartindu-se de discursul utilitarist al acestei industrii. Au obtinut in laboratoarele-ateliere niste „aripi de porc“ (pig wings). Aceste aripi ineficiente, dar care chiar vibreaza in vitro nu pot trai decit in mediul antiseptic din laborator si au fost obtinute din celule de maduva osoasa de porc. Poate cea mai veche forma de bioarta este cea practicata de George Gessert, un pictor care propune o reflectie asupra mecanismelor eugeniei si asupra selectiei artificiale operate de oameni chiar pe plantele lor favorite. De la Mendel incoace, in cea mai simpla maniera gradinareasca, Gessert selecteaza fenotipuri de plante numai in functie de gustul lui personal. Plante pe care nimeni nu le-ar tine in ghivece, plante greu vandabile si contrare esteticii predominante de pe piata florilor. Steven Kurtz, membrul gruparii de cinci membri Critical Art Ensamble, a reusit sa codeze un fragment de 60 de caractere dintr-un text de Heraclit direct in gena unei musculite Drosophila, gena menita sa dezvolte ochii de musca. Uneori subtili, obscuri chiar, alteori extremi de duri, bioartistii sint cei care, prin lucrarile si actiunile lor, au ajuns sa provoace industrii si tehnologii derivate ce breveteaza totul, inclusiv viitorul genetic al umanitatii. Chris Conant pune in vinzare Caviar Chrissy - propriile ei ovule, obtinute prin interventii repetate chirurgicale si prin injectii cu hormoni pentru supraovulare. Ea ataca direct piata donatorilor de sperma si ovule fertile, sugerind ca, de fapt, avem de-a face cu noi forme de prostitutie si cu o brutala exploatare biologica. Borcanele frumos etichetate si puse la vinzare amintesc de noul caviar uman care nu se vede inca pe etajere, dar care sta criogenizat in laboratoare si isi asteapta clientul. De altfel, in multe tari, dar mai ales pe marile magazine online, gen Amazon sau eBay, se vinde lapte uman, consumat de bogatii excentrici sau chiar de bebelusi. Bioarta alarmeaza atit pe criticii bioeticieni, cit si pe geneticienii sau biotehnologii implicati in experimente. Lucrarile de bioarta manifesta din plin ingrijorarea fata de o stiinta atotputernica si promiscua, dar refuza paranoia declansata de noile subproduse vii cu care nimeni nu vrea sa aiba de-a face. Ce ne facem totusi cu noile himere biologice create? Odata puse in carantina , ele sint sortite pieirii si neintelegerii. Bioarta reuseste sa anticipeze toate aceste probleme. Ea a scos laboratorul din incintele lui pazite si sacre si l-a plasat in mijlocul casei sau chiar in garaj. Adam Zaretsky, care a lucrat la MIT si la Universitatea de Stat din San Francisco, a executat un proiect in care s-a izolat complet intr-un laborator de sticla pentru o saptamina, impreuna cu subiectii obisnuiti ai experimentelor din bioinginerie si genetica: soareci, broaste, muste si viermi microscopici albinosi. El a reusit sa ii creasca si sa ii hraneasca pina in clipa in care, de foame, a inceput sa ii manince pe rind, devenind brusc pradatorul din virful lantului trofic. Performance-ul lui Zaretsky ilustra pe viu riscul de a deveni tu insuti veriga slaba dintr-un lant postulat ca pur experimental si lasat doar in seama guvernului si a corporatiilor. Scopul bioartei nu este sa panicheze publicul, oamenii de stiinta sau autoritatile, ci mai curind sa ii confrunte cu rezultatele propriilor actiuni si tehnologii. Ea este dependenta de resursele stiintelor vietii, dar reuseste sa observe consecintele noilor descoperiri cu mult mai multa consecventa decit insasi oamenii de stiinta. Noutatea si miracolul transplanturilor si transgeneticii din zilele noastre se transforma in operatii banale si firesti, bioarta reusind sa sfideze tot ceea ce pina acum parea domeniul exclusiv al oamenilor in alb. Ea reuseste sa scoata din semiclandestinitatea laboratoarelor implicatii, rezultate si consecinte directe, cu privire la modificarea si producerea de tesut viu nou. Confruntari cu legea Intr-o poveste legendara din 2004, Steven Kurtz, profesor si artist celebru de la Universitatea de Stat din NY, Buffalo, cheama salvarea pentru ca sotia lui nu mai respira. Acestia vin sa o gaseasca deja decedata, insa descopera cu stupoare un laborator secret in casa domnului Kurtz. FBI intervine si, in urma investigatiilor, acesta risca aproape 20 de ani de inchisoare. Ca artisti, si el, si sotia sa lucrasera de multa vreme cu agenti biologici si chimici. Cu timpul, suspiciunile dispar, insa ramine totusi o acuzatie de frauda, de extragere de material biologic ilegal, dar inofensiv dintr-un laborator. Sculptura in tesut viu Bioarta este o forma de arta contemporana care foloseste ca suport principal materia vie. Asistam de fapt la aparitia unei miscari artistice noi care a patruns in aproape toate domeniile biologiei actuale. De la arta transgenica, grefe umane, culturi de tesuturi vii, sinteza de secvente ADN si pina la tehnici de vizualizare provenite direct din biologia moleculara. Tehnologiile au fost tot timpul deturnate cu succes de artistii contemporani: videoul si computerul in anii ‘60 si ‘70, precum si Internetul si tehnologiile digitale in anii ‘90. Bioartistii de azi reusesc sa deturneze cu succes insasi tehnologia care a produs revolutia biotehnologica. Bioarta a existat tot timpul printre noi, nu se poate vorbi de un inceput anume. Toate animalele sau plantele modificate prin selectie artificiala si pe criterii estetice pot oricind capata statut de bioarta. In sensul in care vorbim noi acum despre ea, bioarta incepe in anii ‘80 si infloreste la sfirsitul anilor ‘90.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea