Social

Ghid turistic in sutana

Preotul este Octavian Smadu, omul care promoveaza de ani buni orasul Victoria. La el vin calatorii care vor sa afle ce e demn de vizitat in zona, iar la biserica lui va fi deschis, in curand, un centru de informare turistica . Omul care vede transformarea Victoriei din "citadela muncitoreasca" in oras turistic e preotul locului, Octavian Smadu. Asa se face ca parintele incearca de ani buni, pe toate caile, sa promoveze o urbe condamnata parca la uitare. Organizeaza inca din 2001 un festival international de toaca, de care s-a scris pana in America, iar acum vrea sa faca un punct de informare turistica in biserica sa, cu pliante si indrumatori poligloti, ca sa stie calatorii ce merita vazut in orasul de la poalele Fagarasului, dar si care sunt traseele montane cu plecare din vecinatatea orasului. Luam la rand mai multe scari de santier, cocotandu-ne, eu si preotul Octavian Smadu, pana in turla bisericii cu hramul sfintilor Constantin si Elena . Nu s-au terminat inca lucrarile la acest edificiu dat in folosinta, dupa multe cazne, in 1994. De aici, de la 22 de metri inaltime, unde sunt clopotele, se vede cel mai bine orasul, pana la apropiatele lui margini, iar muntii par sa "cada" peste blocurile care le iau "fata", in fotografii. Turla cu lunete Gazda imi spune ca vrea sa instaleze in turla niste lunete, dupa ce santierul va fi incheiat, sa vina turistii si sa observe mai bine Fagarasul. Deasupra noastra nu e decat crucea, instalata la cel mai inalt punct al urbei. Biserica este deja un fel de birou de informare turistica pentru orasul Victoria. Vin oaspeti din tara, dar si din strainatate, din Canada, din Franta ori din Germania. "Eu le fac o scurta istorie a localitatii, le spun ce pot vizita pe aici", spune preotul. Nu sunt prea multe de vazut. Doar strandul de la combinatul chimic, unde localnicii se duc in timpul liber la o berica si un mititel, daca vremea nu le permite balaceala. Sau poate vrei la discoteca. Cam la atat se reduce momentan turismul local. In schimb, sunt multe informatii despre traseele din Fagaras, cu atat mai mult cu cat uriasul de piatra este la doi pasi de urbea asta. Toaca promoveaza urbea Coboram. Omul in sutana scoate toaca cea mare. O instalam in fata bisericii, in curtea plina de flori. Si incepe chemarea la rugaciune, "spusa" din lemn. E un alt mod de promovare a orasului, pentru ca din 1995 se organizeaza aici, din ideea aceluiasi om, un festival de toaca. A fost mai intai o intrecere intre copiii din zona, pentru ca din 2001 sa se extinda la nivel national si international. In acest an au venit 90 de micuti din Serbia, Grecia, Bulgaria si Siria, plus Romania, evident, "toti ortodocsi", mi se precizeaza. "S-a scris si in America de festivalul asta, care e unic in lume", apoi imi explica faptul ca toaca e de trei feluri. Mai intai e toaca mare, cea care se tine in turla bisericii, pe urma e toaca de mana, de imprejmuit biserica, iar in final toaca de fier sau tochita. Am batut si eu in toaca, sa vad cum e. "Vedeti, asa i-am chemat si pe copii, sa bata si ei. A fost un mod de a-i apropia de biserica", imi spune barbatul intre doua varste, preot in Victoria din 1985. Punct de informare turistica la biserica Treaba cu punctul de informare turistica nu e doar un moft. Va fi ceva palpabil in scurt timp, cu pliante asezate frumos pe niste rafturi, chiar la poarta bisericii, ba chiar si niste ghizi, cunoscatori de limbi straine, sa fie pregatiti in orice moment sa-i intampine pe oaspeti. "Turismul este salvarea orasului", pare convins preotul, chiar daca realitatea e inca departe de acest deziderat. "Va spun eu cine va investi in turism. Sunt localnicii care au plecat la munca in strainatate. Unii deja au inceput sa se intoarca aici". Pentru moment, "strainii" isi modernizeaza doar propriile case. E respinsa categoric ideea, acreditata de unii, ca Victoria e un oras pe duca. "Pe noi ne-a randuit Dumnezeu in locul acesta ca intr-o magazine cu toate bunatatile. Avem apa potabila de la munte, care vine in oras prin cadere, nici nu e nevoie de pompe. Avem pamant argilos, bun pentru caramida, sa construim, avem lemn", imi descrie parintele un scenariu optimist. Opt kilometri pe jos pana la gara Au mai venit si altfel de straini in zona asta, in ultimii ani. Cei cu investitii. Ba niste francezi, ba italieni, ultimii cu o fabrica de ornamente pentru constructii. Plus doua magazine mai mari care sunt in constructie la ora asta. La care se adauga cei 900 de localnici angajati la combinatul chimic, dupa cum mi-a descris piata muncii din Victoria primarul Viorel Olteanu, care e si el convins de ideea turismului, ca unica sursa de dezvoltare pentru urbea asta, in viitor. "Avem nevoie de medici si profesori", e apelul edilului-sef, anuntand ca va fi construit un bloc destinat intelectualilor care vor sa se stabileasca la poalele Fagarasului. Gata cu reportajul. A venit vremea sa ma intorc la Bucuresti. Dar e o mare problema cand vrei sa pleci de aici, ca si atunci cand ai sosit. Orasul nu are gara. Cel mai apropiat Punct de legatura cu lumea exterioara, pe calea ferata, e la opt kilometri, in comuna Ucea. Cum nu exista transport public , trebuie sa te descurci cu "ia-ma nene". Norocul meu ca preotul Smadu are masina. Ma duce el pana la gara, ca un adevarat promotor al imaginii acestor locuri in ochii presei centrale… Aboneaza-te la Newsletter-ul de Turism Acasa.ro ca sa afli care sunt cele mai frumoase destinatii de vacanta.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea