Galatenii, sufocati de Mittal Steel

Combinatul si groapa de gunoi "ucid" aerul pe malul Dunarii. Asezat in dreapta combinatului siderurgic din Galati si in stanga gropii de gunoi a orasului, satul Movileni abia se intrezareste printre smogul gros, fumul si cenusa care cade din cer. Cei 600 de locuitori ai satului, aflat la doar 7 kilometri de Galati, au plamani de otel. E locul unde nici iarba nu creste, iar sintagma „sa iei o gura de aer curat ” tine de o istorie de dinaintea construirii combinatului si a gropii de gunoi a Galatiului. „La noi nu vin nepotii in vacanta” Galatenii nu obisnuiesc sa mearga la iarba verde in zona Movileniului. E singurul loc din imprejurimile orasului pe care, de altfel, il ocolesc atunci cand ies la picnic. Oamenii spun ca satului i-au pus cruce combinatul siderurgic si groapa de gunoi, care fumega neincetat. „Tinerii au plecat din sat, manati de parinti de la spate. Ce sa faca aici? Noi avem tot felul de boli de plamani, astm, nici iarba nu creste la noi, vedeti sa fie ceva verde? Nici n-o sa vedeti”, spune si Alexandrina Ganea, care ne arata rufele puse la uscat, deja innegrite de cenusa. „Cand nu cade pulbere din cer, care iese prin cosurile combinatului, fumega groapa de gunoi, iar fumul e insuportabil pentru un om normal, dar nu si pentru noi, care am respirat toata viata doar aerul acesta infectat”, povestesc oamenii. Nu prea vezi copii prin sat. „La noi nu vin nepotii in vacanta, ce sa faca aici? La tara zici ca e aer curat, dar nu si la noi, ca e o crima sa tii un copil in satul asta”, spune Vasile Filoti. La Movileni, pamantul e acoperit cu un strat de pulbere. Deasupra satului pluteste un fum gros. Florile din curti par carbonizate, cu toate astea, in fiecare an oamenii insista, cultiva flori, in speranta ca se vor obisnui si ele, plantele, cu poluarea, si se vor adapta conditiilor. Nu s-au obisnuit. Si nu s-au adaptat. (continuarea in Evenimentul Zilei )