Colectia Cotidianul va duce in India, pe urmele unuia dintre cei mai cunoscuti prozatori britanici. A avut succes inca de la primul roman, publicat pe cind avea douazeci si ceva de ani. A fost prieten cu Virginia Woolf. A trait 91 de ani, dar la 45 a renuntat la fictiunea literara pentru ca terminase ce avea de spus. E. M. Forster s-a nascut la Londra, in prima zi a anului 1879, in familia unui arhitect care a murit pe cind fiul sau avea doar doi ani. Si-a facut studiile la celebrul King’s College de la Universitatea din Cambridge , unde i-a cunoscut pe membrii viitorului Grup Bloomsbury. Dupa incheierea studiilor, a calatorit o vreme prin Italia si Grecia, raminind impresionat de diferentele dintre culturile acestor tari si mediul britanic familiar. La intoarcerea in Anglia, a inceput sa se dedice scrisului. Primul sau roman, “Unde ingerii se tem sa paseasca”, aparut pe cind Forster avea doar 26 de ani, l-a impus in atentia scenei literare printr-un stil surprinzator de matur. Avea sa publice, in continuare, “Cea mai lunga calatorie” (1907) si “Camera cu vedere” (1908). Aceste trei romane, in parte autobiografice, reprezentau o reactie la forma si stilul voluminoasei proze victoriene si exprimau necesitatea combaterii materialismului clasei mijlocii printr-o atentie mai mare catre intelect si imaginatie. Aceasta tema a fost ulterior abordata si in capodopera sa “Howard’s End” (1910), o incursiune in mediul rural englezesc, descriind diferentele dintre doua familii: una interesata de arta si literatura, cealalta de bani si afaceri. Ulterior, Forster a inceput sa scrie un roman care aborda tema homosexualitatii, “Maurice”, asupra caruia a revenit de mai multe ori in cursul vietii sale, dar care a fost publicat postum, abia in 1971. Intre 1912 si 1945 a facut trei calatorii in India, in timpul carora a ajuns sa cunoasca o noua cultura: cea hindusa. Dupa cea de-a doua calatorie, din anii ’20, cind a lucrat ca secretar particular al maharajahului din Dewa, Forster a scris “Calatorie in India”, ultimul sau roman, o analiza a conflictului dintre culturi prin prisma unei relatii ambigue dintre o calatoare englezoaica si un indian, subliniindu-si aversiunea pentru politica imperialista britanica. In 1949, a refuzat innobilarea cu titlul de cavaler, acceptind, de abia in 1969, Ordinul de Merit britanic.