Social

Figurile bizare care vor sa conduca lumea

O data cu iesirea din scena a „greilor“ Chirac si Blair, pe care Bush se pregateste sa-i urmeze, in prim-planul relatiilor internationale au urcat figuri pitoresti, unele de-a dreptul ilare, dar carismatice si influente. In 2007, Franta a fost condusa de un filoamerican; Germania de o femeie; Polonia s-a descotorosit de unul dintre gemenii nationalist-eurosceptici; presedintii venezuelan si iranian au sarit la gitul SUA; in Rusia, Putin se pregateste sa conduca din umbra dupa ce a triumfat la Kremlin; iar Pakistanul termina anul sub zodia incertitudinii, cu un Musharraf incoltit, dar inca unica varianta acceptabila intern si international. Vladimir Putin , adio, dar ramin cu voi Presedintele Rusiei a fost considerat de revista „Time“ omul anului 2007, personalitatea care a avut cea mai mare influenta asupra evenimentelor anului ce se va incheia, readucind Rusia la masa marilor puteri si redind rusilor orgoliul pierdut o data cu disparitia URSS. „El este noul tar al Rusiei si este periculos in sensul ca nu ii pasa de libertatile civile, de libertatea de exprimare, dar ii pasa de stabilitate. Iar stabilitatea era lucrul de care Rusia avea nevoie si de aceea rusii il iubesc“, arata „Time“. Putin a recurs la un discurs neasteptat de agresiv fata de Occident inca din luna februarie, cind a denuntat politicade intimidare a SUA, iar apoi a continuat prin a folosi resursele energetice pe post de arma diplomatica. Putin a refuzat semnarea unei Carte Energetice cu UE si a subminat politica energetica a Uniunii. Rusia a urmarit in acest ultim an al presedintiei Putin intarirea influentei in fostele republici sovietice ale Asiei Centrale, bogate in resurse energetice, si eliminarea corporatiilor occidentale din proiectele de exploatare a zacamintelor de hidrocarburi din Rusia. Presedintele Putin a ripostat la initiativa SUA de a instala un scut antiracheta in Cehia si Polonia prin retragerea Rusiei din Tratatul Fortelor Conventionale in Europa, unul din fundamentele securitatii europene de dupa sfirsitul Razboiului Rece. Nu in ultimul rind, Rusia nu a facut nici un pas catre o concesie in privinta statutului Kosovo, unde a oferit sprijin Serbiei, amenintind ca obtinerea independentei provinciei va duce la un efect de domino, care poate include si declararea independentei Transnistriei. Posibil viitor premier in urmatorii ani sau presedinte al Gazprom, un adevarat stat in stat, Putin va continua sa conduca Rusia si dupa retragerea sa de la Kremlin, in martie 2008. Pervez Musharraf cel etern Presedintele Pakistanului a avut in 2007 poate cel mai greu an din cariera sa. Puterea i-a fost bombardata si pusa la incercare de presiuni interne si externe. Pe de o parte, curentele islamiste sint in plina ascensiune si reprezinta o provocare dublata de dificultatile de a controla regiunea Waziristan, unde si-au mutat cartierul general talibanii afgani si al-Qaeda. In plan intern, vocile care cer democratizarea Pakistanului sint tot mai puternice si au capatat in 2007 ecou international prin revenirea din exil a fostului premier Benazir Bhutto, una dintre putinele persoane care si-ar fi putut masura puterile in popularitate si sustinere cu Musharraf. A fost nevoie de starea de urgenta pentru a mai calma tavalugul care a fost cit pe ce sa il mature pe general de la putere anul acesta. Pe de alta parte, presiunile internationale au crescut, cu reprosul ca Musharraf nu face suficient ca sa opreasca miscarile islamiste care au gasit un camin confortabil in Pakistan. Tari precum SUA, care l-au sprijinit pina acum, au schimbat foaia in 2007 si au lasat sa se inteleaga ca bunavointa lor ar putea fi pusa la grea incercare daca generalul nu face curatenie in propria curte si nu scapa de islamisti. Deocamdata, Pervez Musharraf a demonstrat ca mai are resurse de supravietuire. Ramine de vazut ce ii vor aduce alegerile generale din Pakistan la inceputul lui 2008 si cum va supravietui politic atentatului in care a fost ucisa Benazir Bhutto. Angela Merkel, profesoara de diplomatie Cancelarul german Angela Merkel a fost cel care a imprimat orientarea institutionala a UE pentru anii care vor urma. Germania a detinut presedintia UE in primele sase luni ale lui 2007, perioada in care Merkel a demonstrat ca aproape orice compromis pentru reforma Uniunii este posibil. Berlinul s-a implicat apoi extrem de activ in solutionarea dosarului independentei Kosovo, troica de negociatori UE-Rusia-SUA fiind condusa de un german. Presedintia germana a mai propus si o curajoasa uniune economica SUA-UE. Excelenta negociatoare, Merkel a profitat si de presedintia G8 detinuta de Germania pentru a smulge Statelor Unite noi angajamente pentru combaterea incalzirii globale. Merkel, nascuta in fosta RDG, nu a avut insa succesul predecesorului ei, Gerhard Schröder, in relatia cu Rusia. Lipsa unei politici energetice comune a UE nu a facut posibil un acord cu presedintele Putin pentru livrarea de hidrocarburi. Politica interna pare insa sa fie calciiul lui Ahile al Angelei Merkel, care conduce o coalitie de guvernare din care fac parte adversarii social-democrati si pentru mentinerea careia a fost obligata sa incetineasca ritmul reformelor economice care au propulsat-o in fruntea tarii. Sarko filo americanul, un presedinte „jucator“ Desi a devenit presedinte al Frantei abia la jumatatea anului 2007, Nicolas Sarkozy a fost unul dintre politicienii europeni ai anului. Candidind pe o platforma a schimbarii, Sarkozy s-a tinut pina acum de promisiuni: a inceput lupta impotriva privilegiilor fiscale ale functionarilor publici (5,1 milioane in Franta), i-a incurajat pe francezii care doresc sa lucreze peste programul de 35 de ore pe saptamina (cel mai redus din Europa) si a gestionat cu o mina de fier grevele declansate de „protejatii“ sistemului de pina acum. Admirator al sistemului politic american, Sarkozy pregateste si o reforma constitutionala curajoasa, care urmeaza sa ofere presedintelui prerogativa de a „defini politica nationala“, rezervata pina acum premierului. Pe plan extern, Nicolas Sarkozy a realizat o apropiere de SUA de neconceput in timpul presedintelui Jacques Chirac, noul lider francez luind in discutie si o reintoarcere a Frantei in structurile militare ale NATO, parasite in timpul presedintiei lui Charles de Gaulle. Profitind de neimplicarea Frantei in razboaiele din statele musulmane, Sarkozy si-a facut un titlu de glorie din eliberarea asistentelor bulgare condamnate la moarte in Libia. Mai putin revolutionara este viziunea europeana a presedintelui, care, la fel ca predecesorii sai, doreste o izolare a UE in fata globalizarii si controlul politic asupra Bancii Centrale Europene. Din primele luni ale mandatului lui Sarkozy nu au lipsit nici momentul savuros al aparentei stari de ebrietate de la summitul G8 din Germania, precum si scandalul amoros terminat cu divortul de sotia sa, Cecilia, care are si origini romanesti. Mahmud Ahmadinejad - campionul Islamului Nebun ori politician abil? Lumea nu s-a lamurit in 2007. Discursul presedintelui iranian, nationalist acasa, cu pretentii de lider islamic, belicos in problema nucleara, sfidator la adresa SUA, cu nuante mesianice specifice milenarismului siit, a fost pus de unii pe seama presupusei sale lipse de control si experienta politica. Altii sint de parere ca, dimpotriva, acesta are o strategie bine gindita care sa ii aduca tot mai multa popularitate in Iran si sa consolideze acapararea, direct sau indirect, a pirghiilor de putere de catre militiile Basij. Ahmadinejad are un dosar impecabil din punct de vedere revolutionar islamic. A pornit ca voluntar in militiile Basij, armata ideologica a revolutiei islamice, a avansat in serviciul de informatii Basij in timpul razboiului cu Irakul, a ajuns primar si a reparat canalizarea capitalei Teheran, dar s-a si facut remarcat pentru infiintarea lifturilor segregate pe sexe din primarie. In 2007, numele sau a fost similar cu titlurile de prima pagina. Fiecare declaratie a sa a fost in topul stirilor nu doar prin exotismul exprimarilor, ci si al dosarului, perpetuu nerezolvat si nerezolvabil al programului nuclear iranian, suspectat ca are ca finalitate nu energia nucleara, ci bomba. Jaroslaw Kaczynski, spinul din coasta UE Fostul premier ultraconservator polonez Jaroslaw Kaczynski a oferit, in special politicienilor din fostele state socialiste, o lectie despre cum nu trebuie facuta politica interna, precum si cea europeana. In primul rind, alianta cu partide ce promoveaza homofobia, antisemitismul si ai caror lideri sint implicati in scandaluri de coruptie s-a dovedit letala pentru premier, care a pierdut puterea in urma alegerilor anticipate. Guvernarea Kaczynski a demonstrat ca lupta dusa prin politizarea justitiei impotriva „ocultei“ fostei politii politice si a marilor oameni de afaceri nu este eficienta. Infierarea disidentilor emblematici Lech Walesa si Adam Michnik pentru presupusa colaborare cu regimul comunist nu i-a adus lui Kaczynski nici un cistig electoral. La fel, renasterea rivalitatilor istorice cu Berlinul si cu Moscova s-a dovedit o carte pierzatoare pentru Polonia, care a fost ocolita de rutele energetice dintre Rusia si Germania. Nu in ultimul rind, Jaroslaw Kaczynski a aratat ca o lustratie in masa nu se mai poate realiza, la 17 ani de la caderea regimurilor comuniste. Legea poloneza care obliga 700.000 de cetateni sa declare daca au facut sau nu politie politica a fost criticata de insasi Comisia Europeana. Hugo Chávez, „de ce nu taci?“ Fost parasutist, poet, vedeta de televiziune , fiu spiritual al lui Fidel Castro si dusman declarat al SUA, presedintele venezuelan Hugo Chávez a inceput anul 2007 cistigind un nou mandat prezidential , insa l-a terminat prin infringerea in referendumul care urma sa-i permita un numar nelimitat de mandate in fruntea tarii. Profitind de rezervele de petrol ale Venezuelei, singura tara nemusulmana membra a OPEC, Chávez a initiat o politica dura de nationalizari in domeniul energetic si al comunicatiilor, iar ulterior a cerut fortelor armate „sa se pregateasca de un razboi de gherila impotriva invadatorilor americani“. Chávez a intretinut legaturi extrem de apropiate cu statele ostile SUA (Iran, Rusia, Belarus) si s-a erijat in liderul „socialismului secolului XXI“ din America Latina. Politica sa a esuat insa atit pe plan extern, acolo unde nu a reusit sa convinga statele exportatoare de petrol sa adopte o atitudine antiamericana, cit si pe plan intern, unde a inregistrat o infringere la referendumul pentru „eternizarea“ sa in functia prezidentiala. Hugo Chávez incepe astfel anul 2008 sub semnul replicii pe care i-a adresat-o venerabilul rege al Spaniei, Juan Carlos, la ultimul summit ibero-american: „De ce nu taci?“. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro
  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Sfatul expertului

Expert Acasa.ro, Ovidiu Leonte: Cum se transporta un computer

Expertul Acasa.ro, Ovidiu Leonte, specialist IT&C

Pune o intrebare


Citeste pe divahair.ro

Top

Cauta-ti perechea

Sfatul expertului

Expertul Acasa.ro, Ovidiu Leonte: Tendinte ale tehnologiei in 2014

Expertul Acasa.ro, Ovidiu Leonte, specialist IT&C

Pune o intrebare

Acest site foloseste cookies, pentru a-ti oferi o experienta cat mai placuta pe site. Daca ai nevoie de multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste aici.