Recitirea paginilor despre sfarsitul altora, oameni pretuiti si apropiati, atunci cand cel care le-a scris dispare la randu-i, este singurul doliu impartasit de morti si vii deopotriva.
In paginile de ‘’ Jurnal ’’, monica lovinescu scrie despre vizita la Emil Cioran, internat la Spitalul Cochin: „Am fost joi, 18 martie sa-l vad pe Cioran. Nu stiu daca C. m-a recunoscut. Dar simtea nevoia unei prezente si era anormal de afectuos. Nu-l mai vazusem asa niciodata.
Ne tineam de maini, ne imbratisam si ma tot intreba daca-am suferit in viata. (…) Am stat vreo ora si jumatate, tot mirandu-ma in mine insami de fondul de bunatate dezvaluit in absenta cenzurii de luciditate si umor . Iesind de la Cochin, din nou, pe strada mea din trecut - Cassini . La ferestrele apartamentului batea deseori Cioran.
Continuarea in Cotidianul
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de Stiri Principale Acasa.ro
