Localnicii din comuna mureseana s-au facut cunoscuti in lume prin dulceturile de rubarbar, zmeura sau capsuni. Turismul gastronomic este ultima fita din domeniu, mai ales pentru europenii occidentali. O mana de oameni dintr-o mana de sate din Romania s-au prins de chestia asta si au trecut la atac. Englezii, nemtii sau italienii, hamesiti dupa tot ce-i ecologic, bun si ieftin, dau navala in destinatii de vacanta unde se pot indopa cu carnati de Plescoi, branza de Sibiu sau placinta de mai stiu eu ce. La Saschiz, dulceata de rubarbar facuta de localnici reprezinta locomotiva economiei acestei comune. Saschiz. Un sat de sasi, la cativa kilometri de Sighisoara. Aproape toate casele, biserica evanghelica si cetatea de pe deal sunt patrimoniu UNESCO. Cu toate acestea, nicio pensiune turistica, ci doar cateva care care primesc turisti in gazda. Cum sa atragi vizitatori la Saschiz, daca nu ai cu ce? Primarul, dimpreuna cu o fundatie, au gasit metoda: dulceata de rubarbar. Sasoaicele fac, de sute de ani, dulceata, compot, ba chiar si ciorba din planta asta, care arata exact ca un brusture. Dar si gemurile de zmeura, cirese sau capsuni le ies al naibii de bune. Au vreo patru gospodine borcanele cu dulceata de rubarbar si au plecat in Italia, la un concurs de preparate traditionale, unde au rupt gura targului. Salonul Del Gusto este un eveniment care aduna la un loc peste cinci mii de fabricanti de produse traditionale din toata lumea. Sasoaicele noastre au reusit sa vanda participantilor peste 1.500 de borcane in numai trei zile. Carlo Petrini, presedintele Slow-food, a pus ochii pe Saschiz, in urma acestui eveniment. „Ne-a zis ca oricat am produce, el ne cumpara. Tone, zeci de tone de dulceata, nu conteaza", povesteste Johan, un tanar sas, care se ocupa de fundatie. Astfel, localnicii au inceput sa faca bani din dulceata pe care, pana acum, o pregateau doar pentru consumul propriu. Nu multi, dar suficienti cat sa-i motiveze sa planteze rubarbar in curte in continuare, sa nu renunte la traditii si sa isi doreasca mai mult. Acum, fundatia care se ocupa de promovarea Saschizului duce o campanie de promovare a dulceturilor ecologice produse in localitate si a altor produse traditionale pentru a atrage turisti. Profa de mate face dulceata acum si turism de la anu’ Maria Garlea este pensionara, romanca si mai ales mama. Sotul, tot pensionar, tot profesor si bucuros de oaspeti. E singura gospodarie unde am gasit in gradina rubarbar. „Nu e timpul lui acum", ne spune Maria, dar haide sa va dau sa gustati. Pun eu mana pe tulpina aceea ca de brusture, o curat cu un cutit, asa cum mi s-a indicat, si gust. O chestie dulce-acrisoara, dar cam salcie la gust si cam intepatoare. „El e bun sa-l mananci pana in luna iunie, ca dupa aia poate fi otravitor", imi spune profa, neintelegand de ce am ramas cu un nod in gat. I-am multumit totusi ca mi-a spus numai dupa prima inghititura si am mers sa-i vedem camera pe care a pregatit -o pentru turisti. „Vreau sa imi fac mai intai pagina pe internet, iar apoi o sa primim si musafiri. Normal, eu am facut camera asta pentru copilul nostru, dar pana cand va iesi el la pensie, o sa mai dureze", imi explica Maria. Desi acea camera nu era amenajata respectand traditia locului, cu siguranta va avea turisti si asta e important. De la profa de mate am plecat la sediul fundatiei pentru a-i cunoaste pe cei care au reusit sa duca numele de Saschiz in strainatate. Au mai ramas 30 de sasi neaosi la Saschiz Baiat tanar, sas, absolvent de facultate, cu posibilitati.... il cheama Johan si sta la Saschiz. In loc sa se duca intr-un oras mare, sa castige bani, pune sageti pe strada care sa indice centrul de informare turistica. „Atat ne-am bucurat cu dulceata asta, no, ca o aflat lumea de Saschiz", spune Johan. Se vede ca e mandru de satul lui, ca i se lumineaza fata atunci cand vorbeste de proiectele de viitor. La fel si Florentina, o alta tanara care a lucrat in presa, iar acum se ocupa de partea de promovare. Asa cum a sustinut si primarul, Ovidiu Soaita, dulceata e numai primul pas care va aduce turistii in comuna. Majoritatea caselor sasesti din Saschiz primesc in ... Urmeaza ca unele case sasesti sa se transforme in pensiuni, sa se faca trasee turistice , altele si altele. Cand ii auzi pe cei care iti vorbesc despre aceste proiecte, chiar crezi ca multe se vor realiza. Discursul lor nu este ca acela al politicienilor. Este credibil prin insesi faptele care-l insotesc. Comunitatile sasesti erau harnice, conservatoare si foarte bine organizate. Clopotul de la biserica batea la ora 12.00 (un obicei pastrat inca in unele sate, precum Viscri) si din nou la ora 18.00, ora la care era stingerea, cand toata lumea trebuia sa fie in sat, primind o amenda in caz contrar. Varza se taaia numai intr-o anumita zi, iar fiecare contribuia la sarcinile comune de curatenie, de ingrijire a spatiilor verzi sau de construit edificii de interes public . Majoritatea sasilor din satele romanesti au plecat si s-au stabilit in Germania. Mai vin acasa la festivaluri, atunci cand imbraca din nou costumul popular traditional si danseaza intr-un loc special amenajat in sat. La Saschiz, care s-ar traduce „mana de fier a sasului", au mai ramas doar 30-40 de sasi. Afacerile de Saschiz Brandul „dulceata de Saschiz“ s-a facut ... De la producator, dulceata de Saschiz pleaca cu trei euro. De la fundatie, cu cinci euro. In strainatate, aceasta dulceata ajunge la magazine tot cu un pret in jurul a cinci euro. Pretul destul de mare este dat de ambalajul special (un borcanel de 270 de grame, importat din Anglia) si de brandul de produs ecologic. O gospodina din Saschiz nu vinde mai mult de 150 de astfel de borcanele pe an. De aceasta afacere, momentan, se ocupa doar 15 familii, dar care sunt imprastiate in peste 30 de sate de pe Valea Tarnavei. Dupa finalizare bucatariei din sat, localnicii vor putea vinde mii de borcane pe an, sporindu-si astfel veniturile considerabil. In afara de dulceturi si gemuri, localnicii din Saschiz mai vand branza traditionala si paine de casa in coaja batuta, dar care se face numai la comanda. Dulceata de rubarbar branduita se vinde cu 10 lei borcanul Borcan, e mult spus. O mostra, de fapt de 270 de grame, care se vinde cu 10 lei. E scumpa, pentru ca e branduita. Ambalajul este importat din Anglia si costa in jur de 60 de centi. Mai apoi exista o interesanta cu poza producatorului, harta Romaniei unde e insemnata localitatea Saschiz si niste cosulete de nuiele, care se dau gratis la 4 borcanele cumparate. Daca nu cunosti niciun localnic si totusi vrei sa cumperi dulceata, mergi la Centrul de Informare Turistica. O casa tipic saseasca, cu poarta de lemn si interior cu grinzi groase. Casa este prevazuta cu un beci, compartimentat in doua camere, in care un francez care s-a aciuat pe aici face experimente cu branza locala . In spatele casei se construieste o hala mare, care va fi fi bucataria de dulceata. Producatorii vor prepara gemurile si dulceturile de Saschiz in aceasta bucatarie, iar fundatia se va ocupa de desfacerea lor. Katharina Schaaser este una dintre sasoaicele care au fost anul trecut in Italia. „Erau innebuniti dupa dulceata noastra", spune Katharina. Johan, fiul Katharinei, ne explica fenomenul. „Strainii pun foarte mult zahar la dulceata, iar fructul din care e facuta nu mai poate fi sesizat. Tot ce simti e un gust dulce, fara aroma. Noi punem la un de rubarbar jumatate de kilogram de zahar si de aia are un gust bun".
Aboneaza-te la Newsletter-ul de Turism Acasa.ro ca sa afli care sunt cele mai frumoase destinatii de vacanta.
https://acasa.ro
165
60
