Social

Cum si-au impartit puterea primele doamne ale Romaniei

Cu prezente feminine precum cele ale reginelor Maria si Elisabeta in fruntea tarii, Romania s-ar apropia de ceea ce inseamna cu adevarat jumatatea unui sef de stat. Institutia primei doamne in peisajul contemporan autohton a fost una dezordonata. A inceput puternic, cu tentaculele extinse in cultura, arta populara, caritate si diplomatie, dinspre primele regine ale Romaniei. A gustat putin din veninul Elenei Lupescu, apoi s-a lovit de dominatia politica a Elenei Ceausescu. Dupa Revolutie s-a resemnat in discretie si rezervare, in cautarea unei Hillary Clinton. Regina visatoare Intiia prima doamna de dupa Unirea din 1859 a fost Elisabeta a Romaniei, nemtoaica venita in Romania in 1869, la 26 de ani, pentru a fi sotia primului rege al tarii, Carol I. Regina s-a remarcat ca patroana a artelor, a fondat institutii caritabile, a fost poeta, eseista si scriitoare. „A scris si a publicat, sub pseudonimul Carmen Sylva, poezii si povestiri, printre care destul de cunoscute au ramas «Povestile Pelesului», dar si romane, multe scrise impreuna cu scriitoarea germana Mite Kremnitz“, spune istoricul Vasile Docea. Pe timpul razboiului din 1877, Elisabeta a infiintat spitale si servicii de ambulanta, iar in 1893 a pus pe roate Societatea „Regina Elisabeta“, care a ostoit anual ranile a 17.000 de pacienti. „S-a intimplat de mai multe ori ca sumele cheltuite de ea anual cu diferite donatii, in special pentru ceea ce astazi am numi persoane defavorizate , sa depaseasca veniturile. Uneori era dojenita de rege pentru aceasta prea mare darnicie“, arata Docea. Regina a popularizat atit straiele nationale, cit si imaginea Romaniei peste hotare, invigorind turismul. Politica se pare ca nu a fost insa pe gustul lui Carmen Sylva. „Carol I era destul de autoritar si nu suporta prea multe sfaturi. Apoi, ea insasi era o persoana foarte introvertita, inclinata spre arta, visatoare si fara ambitii politice“, creioneaza si istoricul Steliu Lambru. Mama ranitilor Strins legata de idealurile Romaniei, spune Zoe Petre, a fost insa succesoarea Maria, consoarta regelui Ferdinand din 1892 pina la moartea acestuia, in 1927. Initial printesa a Marii Britanii si nepoata a reginei Victoria, Maria a Romaniei a avut un temperament ce nu o putea lasa indiferenta la viata politica, fiind si un bun sfetnic al regelui Ferdinand. „A luptat efectiv pentru idealurile Romaniei in actiuni diplomatice si politice de mare anvergura“, spune Zoe Petre, cu precizarea ca „regina avea preferinte si antipatii foarte precise in epoca“. De mentionat este lobby-ul neoficial pentru cauza romanilor, initiat de regina la Paris si Londra pe vremea cind primul-ministru Bratianu pierdea teren, cu aport in alcatuirea Romaniei Mari. A doua regina a tarii a imprumutat si din caritatea predecesoarei sale, ducind-o insa la extreme. „S-a remarcat prin curajul cu care a sustinut efortul de razboi al Romaniei in 1916-1918, inclusiv mergind pe front si in spitalele de campanie, in ciuda riscurilor de contagiune sau chiar a expunerii pe linia frontului, in asa masura incit i se spunea curent «mama ranitilor»“, mai arata Zoe Petre, care o portretizeaza pe regina drept cea mai influenta personalitate feminina a elitei. „A lansat teme, de pilda cea a castelanei, purtatoare a unei viziuni romantice tirzii a Evului Mediu, dar si tema pitorescului balcanic, a meditatiei la malul marii“, adauga Petre. Totodata, spune istoricul Ovidiu Pecican, „ea, o englezoaica, sotie de rege neamt, a impus moda iilor romanesti, socotite frumoase si de bun-gust, scoase din zona marginalitatii rurale si a saracimii tarii“. Frivola Lupescu Buna imagine a primei doamne din Romania a fost detronata insa de Elena Lupescu, care l-a indepartat pe regele Carol al II-lea de sotia sa Elena, fosta printesa a Greciei si mama fiului sau, Mihai I. Scandalul iscat de infidelitatea lui Carol cu Lupescu l-a convins pe acesta sa renunte la tron in favoarea lui Mihai I, uns rege dupa moartea lui Ferdinand, in 1927. Carol si Elena au divortat in 1928. Doi ani mai tirziu, Carol s-a intors insa in tara, si-a revendicat tronul si a domnit pina in 1940. Regina Elena a fost trimisa in exil. Unele surse sustin ca Elena Lupescu l-ar fi pus in legatura pe Carol al II-lea cu francmasoneria pentru a-si asigura revenirea pe tron. Camarila formata in jurul noului rege, controlata de Elena Lupescu, a jucat un rol nefast pe scena politica romaneasca. In 1938, Carol a dizolvat partidele politice, a abolit Constitutia democratica din 1923 si a instaurat dictatura personala. „In anturajul regelui, in asa-numita camarila regala, parerile Elenei Lupescu contau in masura in care ea putea sa inlesneasca prezenta cuiva. Cu siguranta ca daca ei i-ar fi displacut cineva din anturajul regelui, acel cineva era posibil sa fi disparut“, spune Steliu Lambru, caracterizind-o pe Lupescu drept o fiinta frivola, care il incuraja foarte mult pe fostul rege in toate excentricitatile sale. „Gurile rele spun ca ea ar fi stat chiar la originea mortii lui Carol al II-lea, otravindu-l. Dar aceasta este doar o speculatie“, atrage atentia Lambru. Lica, uzurpatoarea Comunismul a adus in scena un profil al sotiei de lider, dupa model sovietic: foarte activa in politica si absolut discreta privind viata personala, dupa cum spune istoricul Vladimir Tismaneanu . „Proclamata drept eroina, militanta activa pentru cauza, ea este doar in subsidiar sotie si mama. Tocmai de aceea, consoartele activistilor comunisti se impart in doua mari categorii: activiste de partid sau sotii si mame“, arata istoricul Marius Oprea. Tismaneanu il caracterizeaza pe Gheorghe Gheorghiu-Dej , conducatorul Romaniei intre 1948 si 1965, drept un lider lipsit de viata privata, dedicat complet „constructiei socialismului“, care nu a apelat la o prima doamna. „Infidelitatea sotiei de pe parcursul anilor sai de inchisoare si de lagar, dar si o posibila inclinatie homosexuala dobindita, se pare, in acele imprejurari, l-au facut ca atunci cind a ajuns la putere sa divorteze, fara a se mai recasatori“, explica Marius Oprea. Partidul a vrut sa-l „combine“ cu Maria Sirbu, sora eroinei Elena Pavel, continua Vladimir Tismaneanu, insa „Dej a respins aceasta intruziune in viata sa personala“. In schimb, istoricii spun ca liderul si-a concentrat dragostea, una maladiva, asupra fiicelor sale, slabiciune de care a abuzat indeosebi cea mare, Lica Gheorghiu. „Era autoritara, agresiva, narcisista. Folosea fondurile valutare ale statului pentru fiecare capriciu vestimentar care i se nazarea. Ca Elena Ceausescu mai tirziu, avea mania acumularii de bijuterii“, o descrie Tismaneanu, adaugindu-i si apelativele „frivola si ambitioasa“ in dorinta ei de a deveni artista. Cu cocul pina in Cabinetul 2 Daca Dej resimtea un complex fata de prototipul femeii activiste, intruchipat de Ana Pauker, „Ceausescu nutrea fascinatie fata de acest tipar“, spune Marius Oprea. „Incapabil sa imagineze o viata de familie in parametri normali , pentru ca el insusi, in copilarie, a fost departe de asa ceva, Nicolae Ceausescu a putut fi repede dominat de temperamentul coleric al sotiei sale, Elena“, intareste istoricul. Elena Ceausescu a inceput prin a prelua rolul de sotie si mama devotata, dar a izbucnit apoi ca personaj politic de sine statator, spune si Zoe Petre. Istoricul ii atribuie Elenei Ceausescu o personalitate dominatoare, care „a instrumentalizat rolul de sotie la maxim, chiar o anumita dependenta a barbatului, si a incercat sa le converteasca in putere personala fara discretie“. Sotia dictatorului se inscrie in partid la mijlocul anilor ’30 si urca in functie o data cu ascensiunea sotului ei. In 1979, devine a doua persoana in stat ca importanta politica, numele ei fiind asociat „Cabinetului nr. 2“. S-a proclamat doctor in chimie pe baza unei teze de doctorat redactate de alti savanti, ea avind la baza doar cele patru clase primare. „Elena Ceausescu a fost o Messalina cu pretentii de Newton. Agramata si aroganta, de o gelozie patologica, a incurajat tot ce era mai josnic in sotul ei. I-a urit pe intelectuali si a jucat un rol nefast in viata politica si stiintifica a Romaniei“, o descrie Vladimir Tismaneanu. Ea a lansat, alaturi de celelalte femei-activist ale vremii, un adevarat „model cultural si comportamental, caracterizat in primul rind prin aroganta“, spune Marius Oprea. „Este vorba despre coc, de parul purtat intr-un coc adunat spre virful capului, coc uneori direct proportional cu functia pe linie profesionala si de partid. Femeile cu coc din anii fauririi socialismului au avut partea lor insemnata de contributie la falimentul moral, economic si social al comunismului“, arata acesta. Discretie la brat dupa ’89 „Dupa 1989, scena politica romaneasca a fost bintuita de imaginea nefasta a Elenei Ceausescu. Tinind cont de mostenirea dificila pe care au primit-o Nina Iliescu si Nadia Constantinescu, anonimatul lor poate fi explicat «contextual»“, spune Oana Baluta, doctorand la SNSPA, care le caracterizeaza pe cele doua sotii de presedinti prin invizibilitate, considerata ca semn al discretiei. „Fiecare si-a vazut de viata privata, desi, din cite stiu, au mai fost implicate in actiuni de tip civic. Au mai colectat fonduri, dar modest“, arata si analistul politic Stelian Tanase. Maria Basescu apare mai mult in lumina reflectoarelor, spune Baluta, dar mai mult pentru senzational decit ca prima doamna. „Datele furnizate de articole sint ancorate puternic mai ales in mundan: sotia a reusit sa-l convinga pe presedinte sa renunte la faimoasa-i suvita, sotia a luat masa alaturi de prietene, presedintele este cu sotia la Neptun s.a.“, spune Baluta, convinsa ca institutia primei doamne este departe de Romania. „In Statele Unite, dar din ce in ce mai mult si in Europa, candidatul si presedintele sint asimilati cu tot cu familiile. E foarte important pentru imaginea lui, dar si pentru o anumita siguranta pe care o da electoratului ca este un om cu o viata normala, care a crescut copii, are raspunderi“, explica Stelian Tanase, cu mentiunea ca Romania nu a avut pina acum o Hillary Clinton la Cotroceni. Ana Pauker, simbolul femeii-barbat Istoricii puncteaza si alte prezente feminine cu substanta pe scena secolului XX. Zoe Petre spune ca, dupa Al Doilea Razboi Mondial, femeile se deosebeau in mod esential de doamnele din perioada interbelica sau anterioara, nu numai prin conduita sau aparenta fizica si vestimentara, ci si prin asumarea de roluri politice autonome. „Ana Pauker era ministru de Externe, nu sotie de ministru, tot asa si Liuba Chisinevschi sau Constanta Craciun. Drept urmare, si stilul lor era fundamental diferit, avea ceva barbatos si adesea extrem de brutal. Ana Pauker era, se pare, o mare amatoare de parfumuri frantuzesti si de blanuri, dar imaginea ei publica nu trada cu nimic asemenea «slabiciuni femeiesti»“, arata istoricul, cu mentiunea ca Pauker a fost numarul doi in partid si in guvern. De amintit este si sotia maresalului Ion Antonescu, Maria, care a condus o organizatie guvernamentala cu menirea de a coordona toate activitatile de ajutorare a frontului in ’40-’44, avind o viata macinata de procese, ani de temnita si saracie dupa moartea sotului ei. Iar regina Elena, fosta sotie lui Carol, intoarsa sa asiste la domnia lui Mihai I, s-a distins prin actiunea ei de a salva de Holocaust numeroase familii de evrei si prin sprijinul moral oferit fiului ei impotriva guvernului Groza si a autoritatilor comuniste. Caritate ca regula Actiunile sociale si caritabile stau la baza activitatii multora dintre primele doamne ale lumii. Hillary Clinton a militat, printre altele, pentru drepturile femeilor, a sporit fondurile pentru cercetarile privind cancerul la prostata si astmul infantil, a luptat pentru bunastarea copiilor si impotriva violentei in scoli. Raisa Maksimovna Gorbaciova, sotia presedintelui rus Mihail Gorbaciov, a strins fonduri pentru conservarea patrimoniului rusesc, pentru promovarea talentelor si pentru programe de tratare a copiilor cu leucemie. In 1997, ea a fondat o societate menita sa invioreze participarea femeilor in politica. Eva, a doua sotie a presedintelui argentinian Juan Domingo Perón, a infiintat o fundatie care ii poarta numele si care a construit case pentru cei saraci si fara adapost si a oferit ingrijire medicala gratuita pentru cetateni. Sotia fostului presedinte francez François Mitterrand, Danielle, a creat in 1986 o fundatie care a luat pozitii in favoarea tibetanilor, a kurzilor si a popoarelor indiene din America Latina. Sprijinul ei fata de liderul cubanez Fidel Castro l-a inoportunat insa pe François Mitterrand, desi acesta s-a concretizat in eliberarea unui numar considerabil de prizonieri politici. In timpul referendumului pentru proiectul Constitutiei europene din 2005, Danielle Mitterrand s-a pronuntat contra, punind in balanta aura fostului sau sot.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea