Comunismul trendy

Multi tineri intelectuali din Romania incep sa se distanteze treptat de traditia unei elite culturale de dreapta. Venind dinspre universitatile occidentale, discursul de stinga isi face loc in spatiul public de la noi. „Cine nu este de stinga pina la 30 de ani nu are inima; cine mai este de stinga dupa 30 de ani nu are minte.“ Cunoscuta butada n-a avut multa vreme sens in Romania, nici macar digerata, ca orice butada, cu grauntele de sare necesar. S-a spus ca, in mod traditional, intelectualii romani sint mai degraba de dreapta. Perioada comunista a dat o noua greutate acestei afirmatii; partea stinga a spectrului politic si-a pierdut atractia pentru elita culturala, cu exceptia unor oportunisti, favorizati ai regimului de dinainte de ’89. In ultima vreme insa, din ce in ce mai multi tineri incep sa marturiseasca deschis ceea ce inainte parea de neconceput: „Sint un om de stinga“. O fac cu convingere, raminind in general neinregimentati politic, aplicind societatii romanesti o privire critica din perspectiva discursului de stinga. Ies in arena publica fara complexe, se implica in polemici cu intelectualii consacrati, raspund dezinhibati si adeseori ironic atunci cind le este chestionata orientarea ideologica. Una dintre sursele principale ale acestei atitudini o constituie studiile in universitatile occidentale, unde perspectiva academica de stinga este nu numai respectabila, ci preponderenta in ceea ce priveste stiintele umane. De ce stinga? „Tinerii sint de stinga pentru ca sint mai inimosi“, afirma publicistul Dragos Bucurenci , unul dintre reprezentantii cei mai vizibili ai acestei directii. Ovidiu Tichindeleanu, editor la Indymedia Romania, considera ca fenomenul atractiei spre stinga este inevitabil, atit din punct de vedere social, cit si cultural: „Nu doar ca exista, ci creste, trebuie doar sa deschizi ochii. Sfera civila si cea culturala abunda de fenomene de stinga. Atit in cultura, cit si in sfera civila, proiectele de stinga si-au dovedit deja cu virf si indesat utilitatea, creind valori ce s-au impus in propriii lor termeni, dincolo de distrugerile produse in cadrul liberal al politicii reprezentative oficiale“. Pentru scriitorul Vasile Ernu, stinga se confunda cu dobindirea libertatii: „Pentru mine, stinga nu este un discurs caritabil. Nici macar crestinismul nu are un discurs caritabil. Stinga nu lupta sa te faca bogat sau sarac, nu lupta sa aduca raiul pe pamint, ci este un discurs (dar si atitudine si pozitie politica) eliberator, unul care lupta sa elibereze. Indiferent daca ne gindim la politic, social sau economic. De aceea, totalitarismul nu are nimic cu gindirea critica de stinga“. Criticul de film Alex. Leo Serban priveste situatia dinspre dreapta libertariana: „Dupa parerea mea, este o boala a copilariei. Tinerii sint mai curind de stinga peste tot in lume, in Occident in primul rind, dar acolo au o scuza, aceea ca nu au trait trecutul comunist. La noi, avem de a face cu o ucidere simbolica a tatalui, reprezentat, in acest caz, de anticomunism si de generatiile care il reprezinta“. „Clase si justitie sociala“ Termenii vechiului jargon marxist apar din nou, in acelasi timp cu disocierea fata de faptele fiilor ideologici ai lui Marx. „Nu m-as asocia in nici un caz cu Fidel Castro sau cu Trotki, nu mai vorbesc de Lenin si de Stalin“, spune Dragos Bucurenci. „Cu Marx da. Este o asociere care mi se pare respectabila. Sint convins ca el n-ar fi acceptat Revolutia bolsevica asa cum a avut loc. Si, de fapt, problema nu este de asociere, ci de critica si de actiune. In Romania, ceea ce separa generatia mea de alte generatii este experienta istorica. Cei care nu au trait comunismul nu au alergie la astfel de dezbateri, pot discuta in termeni de clasa, distributie a capitalului, chiar de justitie sociala.“ De unde vine acest discurs al tinerilor intelectuali? „Convingerile de stinga le am din educatie, fireste. Lecturile si oamenii intilniti m-au ajutat sa am aceste convingeri“, isi explica opiniile scriitorul Vasile Ernu. „Stinga, care aici e atit de blamata, nu e cu nimic mai putin respectabila decit dreapta. Gindirea de stinga nu e nici leninism, nici stalinism, nici psd-ism. Si dreptei i se pot atribui multe isme, dar nu cred ca asta e discutia. In Romania, la nivel intelectual, marea problema e faptul ca aceste doua platforme lipsesc. Aici domina gindirea conservatoare. Am amici de orientare liberala cu care ma inteleg perfect si putem discuta fara nici o problema“, ne spune autorul volumului „Nascut in URSS“. Moartea ideologiilor In aceeasi masura, tinerii intelectuali considera ca stinga pe care o profeseaza si-a pierdut in mare parte incarcatura ideologica initiala. „Este vorba mai degraba de o reevaluare, de o reconsiderare teoretica a socialismului si a marxismului“, afirma Dragos Bucurenci. „Stinga si dreapta sint concepte produse in secolul XIX de revolutia industriala. Mai multi sociologi vest-europeni si nord-americani au semnalat din anii ’70 «moartea ideologiei», o data cu atingerea unor standarde de viata ridicate in acele parti ale lumii. In Romania, stinga si dreapta ajung ca ecouri ale secolului XIX, cit si ca ecouri ale istoriei comuniste recente. Ele nu delimiteaza partide politice, ideologii si persoane cu vederi diferite ale lumii (vezi migratia interpartide a persoanelor, rebotezarea frecventa a partidelor, coalitiile «impure» din ultimii 17 ani sau oamenii care se autodefinesc de dreapta, dar traiesc si din angajamentele institutionale la stat)“, analizeaza situatia romaneasca tinarul sociolog Liviu Chelcea. Lumina vine de la Apus Lucrurile se vad, desigur, diferit dinspre dreapta. „Acest lucru se intimpla pentru ca sintem o tara de imitatie. Tinerii sint mimetici in raport nu cu parintii lor, ci cu ultima moda din Apus“, opineaza H.-R. Patapievici. „O influenta nociva o are noua generatie de profesori universitari care a adus din Occident perspectiva marxista, iar cind spun influenta nociva ma refer la cea ideologica, nu la cea doctrinara. Este o reimplantare a unui marxism in formula soft postmoderna. Altminteri, socotesc aceste convingeri absolute stimabile. Si, de fapt, cred ca adevaratul pericol pentru societatea noastra il reprezinta extremismele, si cele de stinga, si cele nationaliste“, este de parere directorul ICR. Eseistul Andrei Cornea, totodata profesor universitar, vorbeste din punctul de vedere al celui de la catedra: „Privindu-i pe studentii mei, vad in principal doua cauze ale acestei orientari, pe care o constat si eu. Una ar fi ca aceasta generatie s-a format intr-o epoca de dupa 1990, tinerii au trait, de bine, de rau, in libertate, deci nu considera problema comunismului ca fiind a lor, ci a parintilor si a bunicilor. Apoi, multi dintre tinerii universitari si-au facut studiile in Europa Occidentala, studii dominate de stinga, mai ales in domeniul umanistic. Ei incearca sa se adapteze acestei lumi universitare, preluindu-i destul de necritic normele. O alta discutie, care priveste de aceasta data cazul particular al Romaniei, este ca aici e greu de spus cine e de stinga si cine e de dreapta“. Protectia mediului, intermediar ideologic Preocuparea pentru ecologie, specifica in Occident stingii, constituie unul dintre motivele pentru care tinerii intelectuali au astfel de optiuni. Dan Popescu, proprietarul Galeriei H’Art, impartaseste aceste convingeri si prin prisma grijii pentru mediul inconjurator: „Sint de acord cu folosirea instrumentelor de tip taxa pentru a impulsiona ideologia de stinga «verde», respinsa la noi. Acumularea primitiva de capital, dupa parerea mea, la noi s-a consumat, as fi preferat sa se fi terminat mai devreme. As vrea sa existe o mentalitate de tipul: nu faci dovada ca ai donat 0,5% din venituri pentru proiecte de tip environmentalist, vei fi impozitat nu cu 16, ci cu 30%“. „Cred ca miscarile care se opun exploatarii din Rosia Montana sau pentru conservarea Deltei Dunarii reprezinta actiuni bine intemeiate. Stinga se practica local, nu se clameaza prin tricouri sau ideologii“, este de parere Liviu Chelcea. „La noi se discuta prea putin despre minoritati sociale, razboi, protectia mediului. Protocolul de la Kyoto este o radiografie excelenta a halului in care ajuns comertul mondial, a gradului de mercantilizare a lumii noastre“, explica Dragos Bucurenci. Modelul suedez sau kibbutzul? In ceea ce priveste tarile care ilustreaza cel mai bine acest model, majoritatea mentioneaza statele din nordul Europei. „Modelul meu il reprezinta tarile nordice, o stinga a social-democratilor, a noastra este defectuoasa din punct de vedere ideologic, este inteleasa pompieristic. Din ce vad, stinga noastra nu se face remarcata ca atare nici la alegerile locale, sa vad proiecte de tip biciclisti in Bucuresti, sa nu trebuiasca sa-ti risti viata cind vrei sa mergi cu bicicleta pe strada“, considera Dan Popescu. Altii au o viziune ceva mai radicala si enumera succesele stingii, pentru necunoasterea carora blameaza mass-media internationale: „In prezent, cele mai reusite modele ale stingii functioneaza dincolo de limitele statului: cooperativa autonoma Alcasa din Venezuela, complexul de cooperative Mondragon din Spania si cel din Kerala (India) sint citeva exemple de solutii economice de mare succes de care dreapta neoliberala nu vrea sa auziti, iar consiliile locale autonome dezvoltate in zone din Brazilia, Mexic, Venezuela, India, Kenya sint exemple de posibilitati politice si de democratie participativa care ramin invizibile pentru «expertii» in politica din parlament, de la televizor si din media centrale“, considera Ovidiu Tichindeleanu. La rindul sau, publicistul Alex. Cistelecan completeaza: „Ma indoiesc ca un trust de presa detinut de o corporatie multinationala poate relata cu simpatie nationalizarile operate de un regim revolutionar. Ceea ce nu inseamna ca dau neconditionat crezare presei asa-zis independente. As fi spus Suedia, dar, daca e sa ma iau dupa dl Traian Ungureanu , dezastrul regimului social-democrat de-acolo e atit de extins, incit se vede pina si in faptul ca fotbalistii suedezi nu mai stiu lega doua pase. As fi spus ca singura democratie cu adevarat participativa de astazi e Venezuela, dar, conform presei oficiale, aceeasi Venezuela trece drept regim cvasistalinist. Prin urmare, n-o sa spun nici una, nici alta. Atita doar ca un model de reusita a politicii de stinga nu poate fi o tara, ci o lume“. Dan Ungureanu, asistent la Facultatea de Litere a Universitatii Timisoara, aminteste manastirile si kibbutzurile ca locuri ale utopiei puse in practica: „Suedia s-a descurcat destul de bine timp de saptezeci de ani cu un partid socialist. La fel, Finlanda. Dar in aceste tari ideologiile de stinga s-au dezvoltat pe terenul unei mentalitati egalitariste profunde. Orice manastire corespunde definitiei de mai sus – orice manastire e o republica comunista. Kibbutzurile au fost si ele utopii realizate“. „Stinga-caviar“ Totusi, tinerii romani doresc, in cea mai mare parte, sa aiba o slujba bine platita si sa beneficieze de avantajele economiei de piata. Alex. Leo Serban face o comparatie cu stinga franceza a anilor ’60, ai carei tineri revolutionari au protestat la adresa sistemului de exploatare, pentru ca ulterior sa se adapteze foarte bine acestui sistem: „Nu cred ca exista la noi o majoritate a tinerilor cu astfel de convingeri, cred ca cei mai multi tineri vor sa aiba un job bine platit. Imi amintesc de asa-numita «la gauche caviar», cei care au de toate, din punct de vedere economic, dar din snobism se indreapta spre stinga. Exemplul cel mai concludent este cel al protestatarilor francezi din mai ’68, care atunci erau impotriva corporatiilor si acum au devenit patroni de corporatii. Sint in general rebeli fara cauza care isi gasesc aceasta cauza pentru ca nu prea exista alte posibilitati. Ce altceva ar putea imprumuta? Pot fi anarhisti, nihilisti sau de stinga“. PSD, un partid detestat Vorbind despre apartenenta lor politica, tinerii nu se identifica deloc cu partidele considerate de stinga la noi si au o aversiune declarata fata de PSD. „Nu pot sa identific in Romania nici macar politicieni, daramite partide care sa aiba vederi de stinga coerente“, spune Dragos Bucurenci. In egala masura, tinerii considera ca politica romaneasca nu are o baza ideologica: „Pe romani nu-i coalizeaza credinta in principii si idei abstracte, ci legaturile de prietenie, emotionale, concrete. Partidele noastre sint alcatuite din fini, colegi de facultate, camarazi de armata, parteneri de vinatoare, cuscri, doctorii care ne-au operat nepotul, clientii carora le-am pus termopane, tinerii capabili carora le-am predat la facultate sau le-am meditat copiii, persoanele recomandate calduros de oricare din categoriile de mai sus“, completeaza in nota ironica Dan Ungureanu. Pentru Andrei Cornea, aversiunea fata de PSD este explicabila prin ceea ce a reprezentat acest partid in Romania de dupa Revolutie: „Tinerii, indiferent de convingerile politice, nu se pot regasi in PSD, pentru ca la noi este partidul care se confunda cu establishmentul – institutiile Romaniei postdecembriste au fost in mare masura creatia acestui partid. Or, tinerii sint in general antiestablishment“. Che Guevara – inger sau demon? Faimosul tricou cu Che, imaginea cea mai populara a stingismului juvenil, este privit cu sentimente amestecate de catre intelectualii tineri, mergind de la condamnare la acceptare. Totusi, nici unul nu ar purta un asemenea articol vestimentar. „Che Guevara a fost un criminal ordinar. Prezentarea lui drept simbol este o impietate fata de victimele comunismului si face rau ideii de stinga. Cei care poarta asa ceva ar trebui sa citeasca imediat « Cartea neagra a comunismului»“, afirma Dragos Bucurenci. Alex. Cistelecan dovedeste mai multa intelegere: „Nu cred ca solutia consta in a-i obliga pe tineri sa-si lepede tricourile cu Che Guevara si in a-i conduce de urechi spre maturitatea politica a costumului de functionar. Dimpotriva, cred ca trebuie sa-i ajutam sa-si articuleze discursiv sentimentele si intuitiile care i-au facut, de la bun inceput, sa-si cumpere aceste infamante tricouri. Pe scurt, sa-i ridicam pe tineri la constiinta si pozitia simbolica pe care tricoul lor le presupune deja“.