Comunele din regiunea spaniola Aragon - repopulate cu romani

Condiţii de imigrare : soţi sub 40 de ani, cu cel puţin un copil, preferabil fără studii universitare, dispuşi să facă muncă fizică Zeci de sate aproape pustii din regiunea spaniolă Aragon aşteaptă cupluri din Romania şi din alte ţări care vor să locuiască la ţară, după succesul nesperat al unui proiect de populare cu romani şi sud-americani a comunei Aguaviva. Situată în provincia semideşertică Teruel (100 km nord vest de Valencia), localitatea a revenit la viaţă – după ani de exod masiv al localnicilor către marile centre urbane ale Spaniei – graţie implantului de imigranţi romani, argentinieni şi uruguayeni. Un reportaj din cotidianul francez Le Figaro descrie povestea de succes din Aguaviva, luată drept model de autorităţile din întreaga regiune Aragon, dar şi din Galicia şi Castilla, cată vreme toate se confruntă cu îmbătranirea populaţiei rurale. Situaţia cea mai gravă pare să se înregistreze în provincia Teruel, marcată de veri toride şi ierni aspre, unde există zeci de localităţi cu sub o sută de locuitori şi unde se înregistrează una dintre cele mai mici densităţi ale populaţiei din Europa. Începand cu anul 2000, primarul din Aguaviva a găsit o soluţie inedită pentru a curma declinul comunei sale. El a publicat anunţuri gen „Sat spaniol caută locuitori pentru repopulare”, oferta fiind urmată de 6.000 de cereri, dintre care au fost atent selectate numai cateva. Romanii au fost cei mai norocoşi, 118 dintre ei ocupand toate locurile oferite unui total de 128 de străini. Interesul a fost starnit de faptul că autorităţile locale promiteau o locuinţă decentă, un loc de muncă pentru cel puţin unul dintre soţi, ba chiar se şi angajau să trimită în avans banii necesari deplasării. În schimb, imigranţilor li se cerea să fie cupluri căsătorite, să nu depăşească 40 de ani, să aibă cel puţin un copil. Au fost favorizaţi cei fără studii superioare şi cu disponibilitate de a presta muncă fizică, deoarece majoritatea slujbelor erau oferite în agricultură şi construcţii. Contractul semnat la sosire obliga familiile să rămană cinci ani în localitate. La expirarea perioadei au fost şi imigranţi care au plecat din Aguaviva (între care o familie de psihanalişti argentinieni care nu s-au putut adapta defel), dar majoritatea au rămas. Romanii au devenit foarte apreciaţi, singura cafenea din localitate fiind proprietatea unei romance de 38 de ani. Modelul din Aguaviva a fost preluat şi de primarul din altă comună din Teruel, Foz de Calanda, care a impus şi mai strict condiţia ca numai cei care ştiu ce înseamnă viaţa la ţară să fie primiţi. Potrivit primarului, citat de Le Figaro, nu există nici un fel de probleme etnice între imigranţi, care învaţă repede spaniola, însă apar tensiuni dacă imigrează oameni neobişnuiţi cu viaţa la ţară: „Orăşenilor în căutare de viaţă bucolică le spun că iernile sunt foarte reci, că nu văd pe nimeni pe străzi şi că nu există viaţă privată, pentru că toată lumea ştie totul despre fiecare”. În momentul de faţă, 70 de comune din Aragon au liste de potenţiali imigranţi, care sunt analizaţi pe baza unor criterii similare celor aplicate în cele două localităţi amintite.