Pe 18 martie, Ateneul Roman va fi centrul generozitatii: Hope and Homes for Children Romania organizeaza cea de-a treia editie a concertului caritabil dedicat copiilor fara familie sau aflati in pericol de abandon. Cu aceasta ocazie, doi dintre invitatii de seama au raspuns la o problema arzatoare a zilelor noastre: de ce avem copii aflati in dificultate?
Care considerati ca este cea mai mare problema sociala din Romania si cum credeti ca ar trebui sa luptam noi, oamenii de rand, pentru rezolvarea acestor probleme sociale?
Irina Iordachescu – soprana: Ar fi bine sa existe numai una, cea mai mare... din pacate exista mai multe si toate incep de la lipsa banilor, asa cum an de an ii aud spunand pe cei care conduc aceasta tara. Bani sunt si au fost dintotdeauna, insa au fost folositi prost sau au fost furati. Coruptia, lipsa totala de constiinta, lipsa iubirii de tara si de oameni, lipsa educatiei si a accesului la fenomenul cultural in prea multe dintre zonele tarii si inca alte multe actiuni nefericite ale celor care conduc aceasta tara au dus la un dezechilibru total, la o societate bolnava si blocata in lupta pentru supravietuire in care, fiecare individ, zi de zi, isi pierde cate putin din ceea il face uman.
Oamenii de rand ar trebui sa constientizeze cata forta ar putea avea daca s-ar uni, daca si-ar recapata umanitatea pierduta, daca macar pentru o clipa s-ar pune in situatia de viata a unui om care este cazut la pamant si nu se poate ridica singur... Oamenii de rand ar trebui sa ceara socoteala celor care risipesc banii care ar putea sa ajute aceasta tara si oamenii ei si sa-i redea locul de alta data intre tarile Europei, prin pretuirea pentru natura si bogatiile acestei tari, prin cultura si valorile nesecate ale Romaniei de care inca nu ne facem demni!
Mircea Tiberian - cunoscut pianist de jazz, profesor universitar doctor la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti: Cea mai mare problema sociala in Romania este, in opinia mea, lipsa asumarii responsabilitatii individuale, sau, pe scurt, iresponsabilitatea. Cu totii suntem speciali si merituosi, dar nimeni nu e vinovat de nimic. De aici coruptia, lenea, autosuficienta, blazarea, imposibilitatea de a realiza ceva articulat impreuna cu altii. De mult timp mi-am manifestat dorinta de a ma implica prin cantul meu in evenimente care au scopuri caritabile. Aceasta ocazie m-a bucurat foarte mult pentru ca incerc, la randul meu, sa transmit oamenilor ca numai impreuna putem aduce binele in viata noastra, dar in special in viata celor care sunt loviti de drame si incercari mult peste puterea lor de a face fata.
Ce v-a motivat sa va implicati in Hope Concert si sa sprijiniti cauza copiilor fara familie sau aflati in pericol de abandon?
Irina Iordachescu: Intotdeauna ma gandesc la ceea ce trebuie sa simta un om aflat in astfel de situatii dramatice de viata si primul gand dupa acela de a-i multumi lui Dumnezeu pentru tot ceea ce am frumos in viata mea, este sa ma gandesc la ce pot sa fac, atat cat sunt in stare, pentru cei care au nevoie de ajutor. Singura aproape ca nu contez, nu dispun de sume mari de bani ca sa pot schimba vieti, dar impreuna cu ceilalti oameni stiu ca pot sa o fac si deja s-au intamplat minuni datorita oamenilor care au inteles ca puterea sta in cei multi si uniti, iar voi ati dovedit asta cu prisosinta.
Mircea Tiberian: Copiii sunt fiinte nevinovate si adesea neajutorate care trebuie ajutate. Sigur ca parintii au aici rolul cel mai important. Daca ei nu sunt prezenti, trebuie ca altcineva sa suplineasca aceasta lipsa, adica noi toti, sau, ma rog, unii dintre noi.
