Social

Batrinii criticii miriie prudent, criticii tineri prefera beregata

Atunci cind criticii tineri si cei maturi ii pun fiecare sub lupa pe scriitorii celeilalte generatii, aprecierile si reprosurile se concureaza intre ele. Astfel, criticii consacrati gasesc la tinerii scriitori atita curaj pe cita ignoranta, iar ceilalti apreciaza si critica la scriitorii in virsta amploarea proiectului literar.

Generatia cu greutate apreciaza la scriitorii tineri exact ceea ce tine de virsta acestora - au curaj, sint bataiosi, tin mortis sa fie originali. Totodata, ei vad in defectele tinerilor condeieri chiar consecinta calitatilor cu care se pot lauda. Pe de alta parte, tinerii lor colegi intr-ale criticii le reproseaza scriitorilor din generatia matura ca au intepenit literatura in propriile opere.
Cu tupeu si dispretuitori

Nicolae Manolescu, de pe pozitia de numarul unu al criticii unei generatii, puncteaza atit plusurile, cit si minusurile altei promotii literare: Imi place la cei mai tineri scriitori tupeul de a scrie intr-o maniera foarte libera, diferita de a celor dinainte, cu un curaj al subiectelor si al exprimarii. Nu-mi place o anumita lipsa de miza pe care o observ la cei mai multi.
Caracterul vadit autobiografic implica o saracie a experientei si a problemelor pe care le pun. Imi place la ei ca nu par sa fie impresionati sau influentati de scriitorii de dinainte.
Isi croiesc un drum propriu de la inceput. Nu-mi place ca dorinta de originalitate ascunde uneori ignorare sau dispret fata de predecesori.
Cultura e si o problema de respect, nu doar de diferentiere. Imi place ca tin cu orice pret la individualitatea lor, ca nu vor sa fie inregimentati. Nu-mi place ca seamana uneori atit de bine intre ei, incit nu sint intotdeauna sigur despre cine e vorba.

Scriu cu minie si dezinvoltura

Pentru Mircea Martin e un adevarat pariu sa vorbeasca despre o generatie nou-nascuta, pariu pe care criticul si-l asuma, cucerit de faptul ca tinerii scriitori privesc cu minie nu doar inapoi, dar si inainte.
Ma fascineaza aceasta furie, aceasta ura neimpacata si generalizata, dupa cum ma fascineaza si dezinvoltura cu care isi trec viata in proze si poeme, fara sa-si puna adesea problema insasi a trecerii. Rezulta o literatura bruta, brutala, cu accese de vulgaritate si teribilisme inedite.
Cu aceasta atitudine (agresiva) si cu aceste mijloace (arme), unii/unele chiar lovesc si cuceresc, altii/altele doar zanganesc, gesticuleaza, vocifereaza.

Simpatie si reprosuri 100%

Alt critic care isi declara fara rezerve simpatia, dar le face in aceeasi masura reprosuri tinerilor scriitori, este Alexandru Cistelecan. Astfel, el isi traseaza optiunile cu mina sigura: Mie imi sint eminamente simpatici. Ba unii chiar mai mult de atit, de la Dan Coman la Marius Ianus si de la Claudiu Komartin la Dan Sociu, ca sa zic doar de poeti. Imi place la ei cum se straduiesc sa fie in toate chipurile cinici, fiind de fapt o generatie extrem de lamentoasa, de nu de-a dreptul melodramatica.
Imi pare rau pentru ei ca - literar vorbind - nu mai stiu sa faca dragoste, multumindu-se sa faca sex. Dar si acela la repezeala. Si-mi displace cind confunda emanciparea cu mitocania, chiar daca in sufletele lor va fi fiind mai degraba delicatete.


Se lipsesc de modele

Ca scriitorii proaspat publicati reinventeaza nu doar literatura, ci si ierarhiile, ramine demn de remarcat. Nu insa si faptul ca-i dau cu totul la o parte pe cei dinainte, asa cum spune criticul Tania Radu: Scriitorii tineri ne-au dezlegat de poncife.
De literaturizare, de scrisul printre rinduri si de tracul reevaluarilor. De vreo doi ani, si-au constientizat existenta ca grupare. Isi transmit comandamente specifice, cum ar fi impunerea urgenta a propriilor ierarhii, cu scoaterea pe tusa a celor traditional acceptate. Pina aici, nimic anormal.
De n-ar fi o burzuluiala constanta si sentimentul, afisat ostentativ, ca li se datoreaza enorm. Nu e neobisnuit sa li se para a sti totul chiar mai bine decit predecesorii lor. Mai putin normal mi se pare ca se lipsesc de modele. E drept, riscul de a redescoperi oul lui Columb nu ucide pe nimeni, nici ridicolul, de altfel.

De la autentic la trivial

Primul lucru pe care-l remarca Ion Pop la tinerii prozatori si poeti este impingerea la extrem a directiei «autenticiste», ce fusese un punct de program important si la «optzecisti». Este, asadar, si un si o nota de individualitate. Literatura mai noua cauta o cit mai rapida priza la realitatea imediata, abordeaza, in proza, mediile «underground». Devenita minimalista, poezia noteaza direct stari si gesturi.
Socul limbajului dezinhibat a fost si este inca puternic, nu lipsesc nici acuzatiile de «pornografie». Criticul vede in autenticitatea ridicata la rang de prima miza si riscul de prea multa trivialitate, prea mult sordid. Sint prea intinse contactele epidermice, totusi, cu realitatea mult mai complexa pe care o traim. Scriitorii tineri mai au de invins multe obstacole, unul dintre ele fiind propria complezenta fata de sine si de ceea ce se crede ca poate atrage audienta unui public larg.

Putine edituri ii promoveaza

Criticul Ion Simut considera ca lipsurile noii generatii tin de faptul ca tinerii scriitori nu beneficiaza de suficienta incredere. Nu sint suficient de mult doriti. Vinovatia o poarta, in opinia lui, revistele literare si editurile dezinteresate, cu citeva exceptii: Editura Polirom si Editura Cartea Romaneasca au facut in ultimii doi ani foarte mult pentru promovarea celor mai tineri scriitori. De la aceste edituri stiu de Radu Pavel Gheo , Florin Lazarescu, Lucian Dan Teodorovici, Filip Florian, Elena Vladareanu, Claudiu Komartin, Dan Sociu, Razvan Tupa. E adevarat ca poetii au trecut cu folos pe la cenaclul condus de Marin Mincu. De la Editura Aula stiu de Mihai Ignat. O descoperire placuta este poetul Constantin Cretan, pe care il cunosc din doua volume aparute in 2005 la Editura Vinea.

Concurenta si invidie

Criticii tineri gasesc si ei destule lucruri de reprosat mai virstnicilor scriitori, chiar daca le recunosc clar meritele. Astfel, Marius Chivu considera ca acestia intretin o tensiune paguboasa in mediul cultural:
Mi-e teama ca o parte dintre scriitorii mai «vechi» nu cred cu adevarat in diversitatea culturii si nu inteleg/ nu accepta ca, acolo unde exista valoare, e loc pentru toata lumea. Nici o generatie de scriitori nu o inlocuieste pe alta, e vorba despre acea dinamica a concurentei creatoare intre mai multe feluri de a percepe viata si, implicit, de a scrie literatura. Invidia care respinge prin bagatelizare e o energie irosita.
Totodata, el crede ca unii au inteles avantajele schimbului literar intre generatii: Nora Iuga, Emil Brumaru, Angela Marinescu, Ioan Es. Pop sau Simona Popescu, adica acei scriitori care merg la cenacluri, la seri de lectura si care scriu cot la cot cu tinerii vor avea intotdeauna avantajul unui orizont literar largit.

Proiectele neschimbate

Tinerii critici puncteaza riscul operelor literare ample de a stagna in aceeasi paradigma. Doris Mironescu apreciaza la scriitorii din cealalta generatie chiar anvergura literare in care s-au implicat. Exista cazuri de autori pentru care intreaga opera (si nu una de mica intindere) exprima un singur deziderat. Ma refer, de pilda, la lumea conturata de un D.R. Popescu in romanele sale din ciclul «F», la trilogiile lui Breban sau la ampla cartografiere a «atmosferei interioare» din volumele de poezie ale lui Mircea Ivanescu. Totusi, el vede un minus in persistenta in acelasi proiect, fara a-i schimba in timp coordonatele, fara a-l «updata», ceea ce duce la autopastisa si autocaricatura. Ca exemple, Breban si din scrierile tirzii sau, la alta scara, Gheorghe Schwarz si Eugen Uricaru.

Impotriva conflictului

Singurul dintre tinerii respondenti care-si declara doar admiratia fata de scriitorii celeilalte generatii este Daniel Cristea-Enache. Ceea ce critica el este chiar atitudinea vehementa a altora: Spre deosebire de citiva publicisti, virulenti in afirmarea dezgustului fata de generatiile virstnice, eu am o parere preponderent pozitiva despre cei ce ne-au precedat. Ma bucur atunci cind descopar, din cartile si din comportamentul lor public, modele veritabile. De pilda, apropierea de Ileana Malancioiu nu poate fi decit benefica pentru un tinar. O pozitie diferita are criticul Paul Cernat, care considera falsa discutia despre generatii: Nu cred in povestea generationista, care are o relevanta sociologica si nu valorica. Am aceeasi atitudine fata de scriitorii de valoare din toate generatiile. A imparti maniheic cimpul cultural in «batrini» si «tineri» e un simptom de imaturitate. Criticii ar trebui sa fie deschisi catre toate generatiile creatoare, fara discriminari pe criterii de virsta.

Adevaratii povestitori

Scriitorii pot face aceleasi greseli, indiferent in ce generatie literara au aparut. Asta considera Costi Rogozanu, care isi critica mai virstnicii colegi pentru un lucru pe care nu-l inghit in general la scriitorimea romana: lipsa de implicare, lasitatea interventiilor publice, servilismul politic (cu unele exceptii), lipsa de preocupare pentru public, lipsa de interes pentru actualitate, forme desuete de scriitura. Ma enerveaza credinta lor in forme perimate de apreciere. In loc de cititori reali, prefera laude sterse de la critici anemici sau premii prin cine stie ce colt de tara. Pe de alta parte, el apreciaza ca unii au invatat ceva extrem de important, de pretios - sa spuna «povesti», sa istoriseasca. Nu ma gindesc, evident, la dizgratioasele secretii literare recente ale unor Fanus Neagu , Augustin Buzura sau . Ci, mai degraba, la Radu Cosasu, un adevarat povestitor.

Cititorul inghite sau respinge

La fel ca alti colegi ai sai, si Alexandru Matei acuza faptul ca scriitorii maturi isi revendica exclusiv literatura: Mi se pare ca unii oameni ajunsi la o anumita virsta sint convinsi ca viziunea lor despre lume este singura adevarata. Atunci cind textele transmit limpede acest lucru, cititorului nu-i mai ramine decit sa inghita sau sa respinga aceasta viziune. Tare mi-e ca scriitori ca Breban si Neagu gresesc in felul acesta. De partea cealalta, el ii gaseste pe Radu Cosasu, Emil Brumaru si Nora Iuga, scriitori care s-au apropiat de generatia tinara.

Minus modele, plus dialog

Radu Pavel Gheo - Eu, personal, n-am avut un model constient. Omeneste, dar si literar, l-am simtit apropiat pe Emil Brumaru.

Razvan Tupa - Nu cred in ideea de modele, insa admir unele calitati la mai multi scriitori romani: Gheorghe Iova, Mircea Cartarescu, Paul Goma, Octavian Soviany, Marin Mincu.

Florin Lazarescu - N-am avut niciodata o vedeta preferata, in nici un domeniu. Insa apropiati, ca oameni si ca scriitori, imi sint Emil Brumaru, Liviu Antonesei, George Balaita.

Lucian Dan Teodorovici - Nu cred in modele, ci in influente. Gabriela Adamesteanu, Stefan Agopian , George Balaita, Ioan T. Morar, Gabriel Chifu imi plac ca scriitori si oameni deschisi la dialog cu tinerii.

Claudiu Komartin - Unii scriitori au fost pentru mine mai degraba repere decit modele, si anume , Mariana Marin si Ioan Es. Pop. Un model de apropiere fata de tineri este pentru mine Nora Iuga.

Au primit votul de incredere

Daca mai au de asteptat pe la edituri si reviste literare, scriitorii primesc votul de incredere al criticilor. Mircea Mihaies asteapta doar confirmarea: Prozatorii si poetii din noua generatie au avut o intrare spectaculoasa, ceea ce e un lucru bun. Eu ii astept cu aceeasi incredere la volumul al doilea, care e de obicei volumul decisiv in cariera unui scriitor. Cei care l-au convins pina acum sint tinerii critici: In fiecare din orasele importante exista deja nume pe care te poti baza. Dupa cum exista si destui mercenari care si-au arvunit lucrul pe care un critic literar n-ar trebui sa-l piarda niciodata: credibilitatea. Dar asta ma face sa-i citesc cu si mai mare placere pe cei care asculta de propria voce interioara, ca Marius Chivu, Paul Cernat, Cristina Cheveresan, Simona Sora, Florina Pirjol, Luminita Marcu ( foto ), Nicoleta Salcudeanu, Bogdan Perdivara, Alin Ionescu, Simona Vasilache, George Onofrei.

Ce inseamna batrini?

Unii ataca literatura consacrata cu reprosuri mai dure. Astfel, Bogdan-Alexandru Stanescu se intreaba doar aparent ce inseamna scriitori batrini?, pentru ca are raspunsul: Daca este vorba, de exemplu, despre Breban, pot sa recunosc aici un prozator imbatrinit, care se hraneste exclusiv dintr-o reteta a succesului desueta. E vorba si despre perisabilitatea ingredientelor aici - ouale s-au stricat, faina face cocoloase. El da insa si un contraexemplu: Daca ne gindim insa la Mircea Ivanescu, n-o sa admit niciodata ca fenomenul numit batrinete a trecut prin Sibiu. Totodata Bogdan Stanescu ii vede ca sursa a conflictului intre generatii pe acei guru de presa transmisibili, mercenari de duzina. In momentul in care un scriitor total lipsit de talent decide soarta literaturii printr-o cenzura aplicata ca exercitare a mitocaniei atunci da, am ceva cu scriitorii in virsta.


Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea