Aur din Apuseni

In loc de pastrav ori de clean, in inima Apusenilor prinzi caras. Dupa mintea mea aurie de pescar, aurul din tinutul motilor nu e cel la care viseaza echipa de la Gold Corporation, ci bunul, mutul si auriul caras din taurile Rosiei Montane. Taurile sint amenajari hidrotehnice, vechi de peste doua secole, care constau in mici acumulari de apa (cam de un hectar), realizate prin baraje construite pe citeva dintre piraiele Apusenilor si destinate lucrarilor din mina. Mineritul actual nu se mai foloseste de ele, asa incit destinatia lor a devenit agrementul. In Taul Brazilor, bunaoara, atunci cind este cald, lumea mai vine la o baita si la un mititel, lucru care nici ca ne intereseaza (ba chiar ne displace), din moment ce toate taurile care mai au apa (vreo cinci) au fost populate cu peste. Ce peste? Pastrav? Canci. Clean? Canci. Lipan? Ce, esti copil? Sintem la aproape 1.000 de metri altitudine si ne aflam in tara noastra. Rezulta ca bagam caras, tata, crap, taticule, crap chinezesc, nasule, si sorete, tusica, tucu-ti gura. No, asa-i romanul cind se veseleste. Dar am auzit si de moti inteligenti, intre care unul, pescar, pe vremea in care mai lucra la mina, si-a convins sefii sa-i dea o masina ca sa care un butoi mare cu apa, cu citiva clenuti prinsi pe la Cimpeni, in Aries. Urmare a insistentelor acestui anonim pasionat, care ar merita un mic monument in zona, clenutii au luat drumul Taului Tarinii, au ajuns (unii) la doua kile si au sfirsit (altii) in plasele de neam prost ale locuitorilor din imprejurimi. Pegra braconajului e obicei national in zona, la fel cum e in toata tara. Completamente nesimtiti , baietii intind cite o plasa monofilament (chiar si detinerea ei e interzisa prin lege!) din mal in mal si rad tot. Supravietuiesc, in conditiile acestea, cite un clean si vreo cohorta mica de carasi, pititi bine la adincimi. Aurul Apusenilor e in acesti pestici superbi de 100-200 g, fara de care taurile ar fi doar guri moarte de apa, pe care, de altfel, unii dintre localnici le-ar merita cu prisosinta. Lumea nu prea mai pescuieste in ele, pentru ca „nu mai au peste“. Nu va luati dupa lume. Urmariti revista „Aventuri la Pescuit“ si aflati cum sta treaba in taurile Apusenilor. Peste mai e. Putin. Ceva mai prindeti. Dar nu oricum. Aboneaza-te la Newsletter-ul de Turism Acasa.ro ca sa afli care sunt cele mai frumoase destinatii de vacanta.