Pe Ana Moldovan, o doamna cocheta in varsta de 60 de ani, cu ochii verzi si trasaturi fine, am intalnit-o la conferinta de presa organizata pentru lansarea Navigatorului pentru pacientele cu cancer, unde a fost invitata pentru a ne impartasi experientele prin care a trecut si pentru a ne arata ca “se poate trai si dupa cancer”. In niciun alt context nu m-as fi gandit ca doamna extrem de eleganta si cu zambet cald ar ascunde atata suferinta... Din fericire, Ana Moldovan a gasit puterea sa depaseasca momentele si, manata de propriile nevoi, incearca sa ajute si alte femei aflate in aceeasi situatie.
Ana Moldovan si-a publicat povestea pe site-ul unde vinde baticurile create special pentru a estompa disconfortul cauzat de caderea parului ca urmare a chimioterapiei, www.baticuri-art.ro.
Iata povestea Anei Moldovan:
“Implinisem 50 ani in octombrie 2009 ,in luna noiembrie am observat o modificare la sanul drept si m-am hotarat sa imi fac o mamografie .D-na doctor mi-a dat diagnosticul de suspect malignitate san drept si mi-a recomandat sa ma prezint in 3 decembrie 2009 la Institutul Oncologic Prof.Dr.I.Chiricuta din Cluj Napoca pentru investigatii suplimentare. Din acel moment am stiut ca viata mea se va schimba.
Totul a inceput acum, cand ma simteam inca tanara, frumoasa, implinita, dupa multi ani de stres, viata mea trebuia sa aiba un alt sens. In 3 decembrie dupa biopsie sa confirmat diagnosticul de malignitate san drept.
Socul vestii m-a aruncat intr-un cosmar, imi era foarte frica, fiecare poveste este unica in felul ei, dar totusi are ceva in comun, durerea,disperarea de a lupta sa traiesti. Dupa ce am primit diagnosticul s-a hotarat sa fac 4 sedinte de chimioterapie pentru a micsora tumoarea sa se poata face operatia, cea mai grea veste dupa prima sedinta de chimioterapie a fost ca dupa 15 zile imi va cadea parul, un lucru care pentru mine a fost o lovitura foarte grea. Imi iubeam parul meu lung auriu, eram tare mandra de frumusetea parului meu, am crezut ca se darama pamantul cu mine doar la gandul ca va trebui sa accept sa raman fara par. Acest lucru m-a panicat mai tare decat gandul ca va trebui sa suport chimioterapia, care cu ajutorul bunului Dumnezeu, a trecut destul de usor, daca nu as fi trait aceasta experienta pe viu, nu as fi inteles niciodata ce inseamna sa fii diagnosticata cu cancer.
Dupa 2 saptamani m-am hotarat sa imi tai parul scurt pentru a incepe sa ma obisnuiesc cu ideea ca parul meu va cadea... A fost foarte greu si foarte dureros, nu suportam ideea sa port peruca, tocmai din aceasta cauza m-am gandit cum as putea sa arat bine si sa trec peste aceasta perioada grea si m-am gandit sa imi creez singura baticuri, turbane si sepci care sa nu ma faca sa ma simt rau atunci cand merg la medic sau pur si simplu trebuie sa ies intre oameni. Deoarece am vazut in diferite ocazii la analize, la chimioterapie, la radioterapie femei care aveau acelasi handicap ca si mine... Lipsa parului le face sa se simta ca isi doresc sa fie nevazute in aceasta perioada, femei care poarta peruci care arata ingrozitor din cauza ca nu sunt din par natural si au improvizat pe cap tot felul de sepci urate numai sa isi ascunda faptul ca nu au par.
Pe langa durere, oboseala, pierderea parului este unul dintre cele mai grele disconforturi si este resimtita de majoritatea femeilor ca pierderea feminitatii Pierderea parului este o drama psihica. Noi incercam sa remediem acesta trauma.
Daca aceste baticuri iti vin bine si esti incantata de model, tonusul psihic este mai bun. Odata cu schimbarea tonusului psihic in bine si starea ta de sanatate este mai buna. Un batic de bumbac este foarte placut in contact cu pielea capului, asigura un confort placut si nu creeaza un surplus de stres fizic sau psihic.
Pentru o perioada lunga din an aproximativ 9 luni esti nevoita sa porti baticuri, turbane sau orice altceva pentru ca lipsa parului se va simti in acest timp.
Aceste baticuri, turbane, bonete de bumbac le putem recomanda calduros pentru a te simti bine acasa, in contact cu prietenii, in contact cu oamenii de pe strada, cand mergi la analize sau tratamente, pentru a dormi bine noaptea si sa nu simti frigul.
Chiar si in aceste momente mai delicate din viata trebuie sa traiesti frumos si elegant. ,,Impreuna redam speranta. Exista viata dincolo de boala. Nu te lasa invinsa! este mesajul postat cu litere extrem de mari, colorate,in curtea Institutului Oncologic Cluj Napoca, in care zilnic intra sute de femei aflate in lupta cu o maladie crunta. Unele nici nu stiu de ce maladie sufera Am fost extrem de surprinsa de lipsa de informatie in care traiesc unele femei, nici macar nu isi inchipuie cu ce boala grea trebuie sa lupte. Dar eu nu am de gand sa capitulez in aceasta lupta. Imi doresc sa admir inca multi ani cerul instelat, caderea frunzelor toamna, primi fulgi de nea .......... Acest lucru m-a determinat sa creez aceste modele de baticuri mai speciale din bumbac in combinatie cu voal, pentru femeile care au aceeeasi durere si suferinta ca si mine.
De aceea recomand tuturor femeilor care trec ca si mine prin clipe de durere disperare sa incerce sa isi faca viata frumoasa sa aiba dorinta de a arata bine, chiar daca trec prin aceasta boala grea, dar trebuie sa mergi inainte cu gandire pozitiva cu dorinta de viata, cu ganduri ca poti fi si tu o invingatoare in aceasta lupta de multe ori inegala ca trebuie sa privesti cerul sa te bucuri de soare”, este de parere Ana Moldovan.
