IT & C

Noua Atlantida

Intr-un scenariu pesimist ce poate fi numit „Atlantida pe dos“, stapinii Pamintului vor devasta oceanele, sustine Liviu Giosan, cercetator in geologie marina la Woods Hole Oceanographic Institution in Massachusetts, Statele Unite. Dezvoltarea vietii, culminind cu aparitia omului, a fost un dar al apei de pe Terra.

De-a lungul istoriei speciei umane, Oceanul Planetar, care cuprinde aproape in totalitate apele terestre, a fost in acelasi timp o bariera care trebuia depasita in cautarea de noi teritorii si bogatii, cit si o sursa aparent inepuizabila de hrana, un motiv de teama, dar si de contemplatie ori relaxare.

Mai avem ceva de descoperit si de invatat din explorarea oceanelor inceputa acum 30.000 de ani, o data cu colonizarea Polineziei, si la peste 100 de ani de la inceputul oceanografiei moderne, o data cu expeditia navei britanice Challenger? Raspunsul este evident unul pozitiv atunci cind aflam ca relieful planetei Marte este mai bine cunoscut decit adincimile Oceanului Planetar.Vom putea sa continuam insa explorarea oceanelor netulburati?

Starea de astazi a oceanelor este un motiv de ingrijorare. Cu toata imensitatea sa, oceanul nu mai are nici o zona ramasa nepoluata. Ecosistemul, totalitatea vietuitoarelor depinzind unele de altele, este in continua degradare. Numeroase specii de pesti s-au imputinat pina la limita disparitiei din cauza pescuitului industrial cerut de inmultirea si dezvoltarea fara precedent a omenirii.

Zone moarte lipsite de oxigen se extind in lungul coastelor populate, unde reziduurile „civilizatiei“ sint deversate si unde temperaturile apei au crescut ca urmare a modificarilor climatice recente. Mult hulita incalzire globala incepe sa se faca simtita si in modificarea apelor oceanelor: dioxidul de carbon pe care omenirea il arunca in atmosfera in goana sa pentru energie se dizolva in proportii mai mari si in ocean, facindu-l mai acid si nefavorabil vietii.

Curentii oceanici, de o importanta vitala in mentinerea zonelor climatice, dau semne de schimbare; modificarea acestora sub influenta schimbarilor climatice globale poate ingheta regiuni temperate sau poate desertifica zone tropicale. Oceanul este in acelasi timp al tuturor si al nimanui.

Este foarte posibil insa ca viitorul nostru sa fie influentat decisiv de puterea noastra de a intelege si de a gospodari partea albastra a planetei. Va fi viitorul nostru asemanator trecutului, chiar doar imaginat, al Atlantidei?

Stiinta oceanelor, prin definitie multidisciplinara, impletind, de multe ori surprinzator, fizica, chimia, geologia si biologia, este de fapt abia la inceput.

Anul trecut s-au implinit doar 30 de ani de cind o expeditie in Pacific cu submarinul Alvin a descoperit ca abisul oceanic contine oaze fertile cu viata abundenta, alimentate nu de energia solara, ci de compusi chimici adusi din adinc de izvoare geotermale. Si de-abia in 1991, cercetatori imbarcati pe acelasi submarin au avut confirmarea existentei microorganismelor chiar in interiorul crustei oceanice, la temperaturi si presiuni pina atunci considerate nocive.

Vor fi bacteriile care traiesc in acest adevarat infern organismele care ne vor dezvalui in urmatorii ani tainele aparitiei vietii? Sau vor fi aceste organisme doar ultimele urme ale vietii pe Terra atunci cind cauze naturale sau omul, din nepricepere si lipsa de prevedere, va distruge restul?

Meteorologia a renascut o data cu dezvoltarea sistemului de observare satelitara a atmosferei. Va fi asa ceva posibil pentru oceanografie? Vor deveni realitate observatoarele permanente care ne vor transmite date despre temperatura, curenti, salinitate, poluare, activitate biologica, precum statiile meteo si satelitii o fac in prezent pentru meteorologi ?

Studiile oceanografice de acest gen, precum si cele clasice efectuate de la bordul navelor de cercetare necesita o finantare masiva si cooperare internationala neintrerupta.

Dezastre naturale, precum uraganele alimentate de temperatura oceanului in zonele tropicale, sau tsunami-urile cauzate de cutremure submarine, precum cele care au lovit Asia de Sud in 2002, necesita si ele un sistem de atentionare sofisticat. Este situatia internationala economica si financiara de asa natura incit sa faca posibil un asemenea efort de cercetare si monitorizare?

Un proiect care ar putea avea sanse de izbinda ar putea fi exploatarea resurselor de hidrati de gaz pentru a inlocui petrolul cind acesta se va imputina. Goana dupa energie este in plin avint - dezvoltarea unor tari imense ca populatie si extindere precum China, India, Brazilia, dar si mentinerea nivelului de trai in Statele Unite si Uniunea Europeana au nevoie de cit mai multa energie.

Resurse din ce in ce mai mari sint mobilizate de catre statele lumii si companii petroliere pentru a descoperi hidratii, o gheata cu continut ridicat de metan si alte hidrocarburi usoare, care este mentinuta in stare solida de presiuni si temperaturi scazute in sedimentele de pe fundul oceanelor.

Cercetatorii implicati in asemenea proiecte au o pozitie de neinvidiat, aceea de a pune umarul la dezvoltarea unei noi surse de energie fosila care va intensifica problemele provocate de incalzirea globala.

Iata doar citeva intrebari si probleme la care oceanografia va incerca sa le raspunda in urmatorii 50 de ani. Dar amintindu-ne ca guvernele lumii rareori planifica mai departe de terminarea mandatului, sintem indreptatiti sa nu fim optimisti. Intr-un viitor mai indepartat, o Atlantida pe dos, cu stapinii Pamintului devastind oceanele, nu este din pacate o fictiune, precum cea din vechime povestita de Platon! Totul depinde de intelepciunea lui Homo sapiens - casa de pariuri e deschisa! Liviu Giosan lucreaza, de sapte ani, ca cercetator in geologie marina la Institutul de Oceanografie Woods Hole din Massachusetts. A absolvit Facultatea de Geologie a Universitatii Bucuresti, in 1993, iar apoi a decis sa treaca Oceanul. S-a inscris la Universitatea Stony Brook din New York, unde a obtinut un masterat si un doctorat in stiinte marine.

Un program postdoctoral i-a deschis portile Institutului de Oceanografie Woods Hole, cel mai mare institut non-profit de acest tip. A condus si a participat la expeditii stiintifice in oceanele Atlantic, Pacific si Indian, precum si in deltele Dunarii, Indusului si fluviului Mackenzie. Este membru al Uniunii Geofizicienilor Americani, al Societatii Geologice din Statele Unite.

 

Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro

 

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele