Politica si costurile fac improbabila posibilitatea ca Uniunea Europeana (UE) sa se aprovizioneze cu energie si de altundeva decat din Rusia timp de ani intregi, in pofida crizei gazelor care a incetinit fabricile din sud-estul Europei si a lasat mii de case fara caldura.
Disputa legata de pretul hidrocarburilor dintre Rusia si Ucraina, la doar cateva luni dupa razboiul din august al Rusiei cu Georgia, este un semnal de alarma pentru un continent care vorbeste despre reducerea dependentei de gazele naturale rusesti din 2006, cand a avut loc un conflict asemanator, comenteaza Reuters.
Concretizarea vorbelor in fapte, insa, se dovedeste a fi un lucru dificil. "Criza ruso-ucraineana a lamurit mai clar ca niciodata ca repararea fisurilor din infrastructura noastra energetica nu este decat spre beneficiul strategic al intregii Europe", a declarat saptamana aceasta, in fata parlamentarilor europeni, presedintele Comisiei Europene (CE), Jose Manuel Barroso.
Seful CE a spus ca pentru cea mai presanta problema pe termen scurt - legarea intregii retele europene cu interconexiuni de gaze naturale - au fost alocate 5 miliarde euro (6,6 miliarde dolari) din banii Uniunii Europene. Astfel de legaturi ar ajuta tari ca Bulgaria - care depinde integral de gazele naturale rusesti si care s-a gasit, din punct de vedere tehnic, in imposibilitatea de a primi ajutor de la tarile vecine - sau ar putea inlatura blocajul ce impiedica tranzitul de gaze naturale din Algeria spre nordul Europei prin Peninsula Iberica.
"Traim una dintre cele mai grave crize energetice inregistrate vreodata, comparabila cu cea a petrolului din anii 1970", a spus comisarul european pentru energie, Andris Piebalgs . Uniunea Europeana primeste un sfert din necesarul sau de gaze naturale din Rusia, iar 80% din aceasta cantitate tranziteaza Ucraina. Razboiul de anul trecut dintre Rusia si Georgia a ridicat probleme referitoare la securitatea energetica, pentru ca Georgia, fosta republica sovietica, gazduieste singurele conducte care pompeaza petrol si gaze naturale de la Marea Caspica inspre pietele mondiale, fara sa treaca prin Rusia. De atunci, comisarul european pe probleme de energie,
Andris Piebalgs, a sprijinit planuri pentru constructia de conducte din Africa, Asia Centrala si Orientul Mijlociu si a adus argumente in favoarea mai multor proiecte vizand productia de energie folosind forta vantului, a mareelor si a soarelui. UE se axeaza, de asemenea, pe cresterea numarului de porturi care pot primi cargouri de gaze naturale lichiefiate tocmai din Qatar sau Nigeria.
"Grecia a folosit gaze naturale lichefiate ca sa depaseasca actuala criza", a spus analistul Susanne Nies, de la institutul de cercetare francez IFRI. "In situatia actuala, aprovizionarea cu gaze naturale lichefiate trebuie sa creasca", a adaugat analistul citat, indicand Germania, Polonia si Balcanii ca noi prime amplasamente pentru astfel de terminale. In schimb, in timp ce sustinerea politica a crescut pentru conducte pe distante mari, ca Nabucco, Nord Stream si South Stream , aceste proiecte se confrunta cu problema eterna a costurilor imense, agravata de criza economica accentuata.
proiectul nord stream de 7,4 miliarde euro (9,81 miliarde dolari), care urmeaza sa treaca din Rusia, pe sub Marea Baltica, pana in Germania, se confrunta cu numeroase provocari din cauza impactului asupra mediului.
Proiectul trebuie, totodata, sa depaseasca ostilitatea politica a Poloniei vecine, care prin concretizarea proiectului ar asista la o diminuare a rolului sau ca stat de tranzit pentru gazele naturale. Conducta South Stream pe sub Marea Neagra ar elimina problema tranzitarii Ucrainei, dar nu ar reduce dependenta Uniunii Europene de gazele naturale rusesti.
Ca sa limiteze controlul Rusiei asupra furnizarii de gaze naturale, Occidentul sustine proiectul de 12 miliarde dolari pentru constructia conductei Nabucco, care, spera acesta, va transporta zilnic 30 miliarde metri cubi de gaze naturale de la Marea Caspica sau din Orientul Mijlociu catre un terminal din Austria. Incertitudinea economica persista, insa, in continuare.
"Nabucco nu va fi construit decat daca se ajunge la un acord pentru aprovizionarea cu 15 miliarde metri cubi de gaze naturale, dar in prezent nu avem decat 3 miliarde metri cubi din Azerbaidjan si nici macar pentru acestea nu a fost inca semnat acordul", a spus Nies. Data fiind vulnerabilitatea proiectului Nabucco, UE analizeaza si posibilitatea unei conducte de gaze naturale care sa transporte hidrocarburi din Nigeria prin Sahara africana. Analistii avertizeaza, insa, atat cu privire la amenintarile de sabotaj din Sahara faradelege, cat si asupra costurilor. "Vorbim despre 4.000 de kilometri inainte de Spania, asa ca nu vor fi facute cele mai mari economii, iar Nigeria are deja posibilitatea de a exporta gaze naturale lichefiate, care este mult mai flexibila", a spus un consilier energetic de la centrul european de politica - European Policy Centre -, Jorgen Henningsen.
"UE ar trebui sa se asigure ca o treime din gazele naturale pe care le importa provin din hidrocarburi lichefiate", a adaugat Henningsen. Analistul citat a spus ca, deocamdata, Europa ar face mai bine sa se concentreze pe elementele de baza ale securitatii energetice - interconectarea si stocarea de gaze naturale - decat asupra unor conducte ambitioase si costisitoare.
"Situatia nu a creat niciun fel de probleme in tarile unde am facut pasii elementari", a spus Henningsen, referitor la criza. "Avem nevoie de capacitati de stocare suficiente, ca sa facem fata accidentelor, atacurilor teroriste sau santajului politic, iar acest lucru poate fi facut cu costuri destul de mici", a mai spus analistul citat.
