Convergenta tehnologiilor anunta aplicatii revolutionare cu profund impact social. Vlad Niculescu-Dinca, un inginer software cu studii in filozofia si etica tehnologiei, crede ca pentru un succes al convergentei, societatile trebuie sa isi pregateasca mecanisme pentru a studia si gestiona potentialul impact disruptiv.
Termenul de convergenta este uzitat in diferite domenii ale tehnologiei, desemnand in general o unificare a resurselor sau a functionalitatii, cum este, de exemplu, multifunctionalitatea unui telefon mobil. Recent, conceptul a fost extins si catre alte domenii. Posibila unificare intre nanotehnologie , biotehnologie, tehnologia informatiei si stiintele cognitive (NBIC), cu aplicatii planificate asupra corpului uman, si mai ales asupra creierului, a aprins imaginatia, prin adancul impact pe care promite sa il aiba.
Totusi, nu exista deocamdata un consens in ceea ce priveste viitorul si forma care va fi data acestor directii tehnologice, ele aflandu-se in mijlocul unei batalii ideologice, al unei competitii de viziuni.Pe acest fond, literatura de fictiune abunda in scenarii anticipative, iar aceste exercitii de visare a ratiunii contribuie ele insele la conturarea unor directii.
Recenta accelerare a progreselor in fiecare dintre aceste domenii a adus insa parfumul genului si la nivel oficial. Doua initiative notabile au fost avansate in 2002 si in 2004, corespunzand in linii mari unei abordari nord-americane, respectiv unui raspuns european.
Prima directie, cunoscuta publicului prin autori precum Kurzweil, Roco, Bainbridge (sintetizata in raportul „Converging Technologies for Improving Human Performance“, finantat de National Science Foundation), pleaca de la premisa ca umanitatea are la inceputul secolului 21 ocazia unica de a aboli eterne probleme cu care s-a confruntat de-a lungul istoriei. Astfel, se recomanda promovarea accelerata a agendei convergentei tehnologiilor (nano-info-bio-cogno), avand ca unul dintre obiectivele centrale augmentarea fiintei umane si a abilitatilor ei.
Diferite viziuni au fost imaginate in acest sens pentru urmatoarele decade: dezvoltarea imbracamintii si a mediilor „inteligente“ menite sa imbunatateasca capacitatea individului de a schimba informatii cu mediul inconjurator si de a reactiona la factori de poluare sau la alte riscuri, posibilitatea oricaruia de a accesa orice informatie de care are nevoie oricand si oriunde;
realizarea unei conectivitati directe intre creier si computer care sa creeze noi forme de comunicare, sa asigure superioritate militara, o radicala transformare a mediului de lucru; imbunatatirea unor caracteristici precum memoria, vederea, inteligenta, sistemul motor, starile mentale, sistemul imunitar, durata de viata, rezistenta la factori de stres si, intr-un viitor indepartat, chiar abolirea mortii.
Pe de alta parte, ca raspuns la initiativa americana, Uniunea Europeana propune de la cel mai inalt nivel o viziune orientata oarecum diferit si in orice caz mai precauta avand in vedere imensul potential disruptiv al acestor tehnologii emergente. Raportul european, elaborat de un colectiv de 23 de specialisti coordonati de raportorul Alfred Nordmann („Converging Technologies - Shaping the Future of European Societies“, 2004), propune o varianta diferita asupra convergentei, criticand promovarea agresiva si in general opaca dezbaterii si influentei publice a unei anumite agende pentru convergenta tehnologiilor.
In locul orientarii convergentei catre augmentarea speciei se propune imbunatatirea cadrului social care sa permita realizarea potentialului convergentei tehnologiilor (nu neaparat limitate la NBIC) pentru diferite probleme ale societatii. Astfel, raportul este retinut in promovarea unor anume agende tehnologice, dand doar exemple de multiple proiecte in vederea rezolvarii unor probleme variate precum tratarea obezitatii, a deficientelor de vedere sau folosirea convergentei pentru procesarea limbajului natural sau pentru problema incalzirii globale.
Contrastul dintre cele doua abordari poate fi citit si in tonul recomandarilor facute diferitelor sectoare ale societatii (guvernamental, privat, academic). Raportul american recomanda o sustinere neconditionata a agendei convergentei de catre factorii guvernamentali, educationali si industrie: institutiile educationale se vor restructura astfel incat sa faciliteze comunicarea intre domeniile convergentei, sectorul privat va stabili legaturi cu universitatile pentru avansarea convergentei, sectorul guvernamental va elabora strategii nationale pentru promovarea imbunatatirii performantei umane prin convergenta tehnologica.
Raportul european, desi recunoaste potentialul de inovatie al convergentei tehnologice, propune adoptarea principiului precautiei si consultarea publica cu cetatenii europeni atunci cand diferite proiecte ale convergentei anunta riscuri semnificative. Se argumenteaza ca numai printr-o larga participare a societatii, in care chiar si refuzul unor directii este vazut ca o forta creatoare dand forma tehnologiilor, se poate spera la un real succes al convergentei.
Totodata, viziunea europeana recomanda o „deziluzionare constructiva“ a mitului care s-ar putea crea in jurul convergentei tehnologiilor. Astfel, se va descuraja delegarea crescanda a responsabilitatilor de la om catre procese automate, incurajandu-se judecata responsabila; se vor incuraja transparenta tehnologiilor si elaborarea unor proceduri de aducere a lor in atentia inspectiei si interventiei umane; tehnologiile comunicatiei vor fi realizate astfel incat sa nu se continue erodarea intimitatii persoanei, valoare considerata funda-mentala in modelul european de societate; infrastructura tehnologica va trebui sa ofere solutii si posibilitatea opririi sau ocolirii ei la nevoie; dezvoltarea si diseminarea unor anumite tehnologii de comunicatie vor fi insotite de strategii si programe de educatie pentru ca oamenii sa fie capabili sa le gestioneze.
In ceea ce priveste recomandarile catre Comisia Europeana si statele membre, raportul recomanda explicit includerea unei largi arii de discipline precum stiintele sociale, filozofia, antropologia in chiar procesul de dezvoltare a proiectelor tehnologice. De mentionat ca, in 2005, National Science Foundation a emis un nou document in care, desi se pastreaza aceeasi linie a agendei convergentei, se subliniaza mai pregnant nevoia studiului impactului social si al aspectelor etice.
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro
