IT & C

Internetul, sub jurisdictia tuturor si a nimanui, simultan

Principiile general acceptate in teoria dreptului, referitoare la aplicarea legii in spatiu si asupra persoanelor nu se potrivesc intotdeauna cand este vorba de spatiul cibernetic si de cetatenii Internetului citizens of cyberspace, cybercitizens, netizens.
Cand un asemenea cetatean savarseste fapte care pot avea efecte in orice punct de pe harta, este greu sa stabilesti ce legi i se aplica. Cei mai multi spun ca este imposibil sa guvernezi Internetul prin legi emise doar de un anumit stat, dar exista si opinii contrare. Despre modul in care se aplica legea pe Internet ne da detalii Catalin Baiculescu, Avocat Asociat la Musat & Asociatii.

Internetul ofera posibilitatea ori-carei persoane de a intra in legatura (inclusiv raporturi juridice) cu altele, fara aproape niciun fel de limitare in timp sau in spatiu. In mod firesc, sub aspect juridic, au aparut o serie de intrebari privind aplicarea legii intr-un spatiu atat de diferit. Stransele legaturi dintre utilizatorii de Internet, create datorita posibilitatii de comunicare directa, au dus la constituirea unei noi comunitati - comunitatea Internet - care nu mai respecta regulile clasice ale unei comunitati geopolitice clasice:
a) Lipsa granitelor geografice tipice, inlocuite, practic, de comuniunea de interese intre cei aflati in legatura in spatiul cibernetic;
b) Lipsa unei conduceri centralizate. Nimeni nu controleaza sau administreaza in mod unitar Internetul;
c) Toti membrii comunitatii au drepturi egale de acces la informatia disponibila pe Internet. Chiar daca pot exista o serie de inegalitati economice (constand in posibilitatea de dotare cu echipament mai mult sau mai putin performant), nu exista inegalitati sociale, anonimatul utilizatorilor avand, de asemenea, un rol important.
Comunitatea Internet cunoaste o extindere deosebit de rapida ca urmare a inventiilor si inovatiilor continue care inlesnesc din ce in ce mai mult accesul la Internet. Membrii acestei comunitati au primit denumiri diverse: citizens of cyberspace, cybercitizens, netizens.
De altfel, exista deja o intreaga ideologie a spatiului cibernetic. Un exemplu este Cyberspace and the American Dream: A Magna Charta for the Knowledge Age, publicata inca din 1994 de Ester Dyson , George Gilder, George Keyworth si Alvin Toffler. Proclamatia de 13 pagini definea spatiul cibernetic ca fiind un teritoriu al cunoasterii, care ar trebui guvernat de trei reguli: protejarea drepturilor si libertatilor individuale, desfasurarea unei economii capitaliste liberale, nereglementate, precum si interventia minima a guvernelor in spatiul cibernetic.

Principiul teritorialitatii aplicarii legii
Natura globala a Internetului ridica probleme deosebite in ceea ce priveste aplicarea legii in spatiu si asupra persoanelor. Principiul general acceptat in teoria generala a dreptului este ca legea emisa de organele unui stat se aplica pe teritoriul statului respectiv si asupra cetatenilor sai. Un exemplu clasic in acest sens este art. 3 din Codul Penal: Legea penala se aplica infractiunilor savarsite pe teritoriul Romaniei.
Acest principiu nu poate functiona corespunzator in spatiul cibernetic, avand in vedere natura haotica si dimensiunile globale ale Internetului. In situatiile in care o persoana conectata la Internet poate sa savarseasca fapte care isi produc cu usurinta efecte in oricare alt punct de pe glob, este extrem de dificil sa stabilesti care lege este aplicabila: cea a locului unde se afla faptuitorul, cea a locului unde se afla partea vatamata, cea a locului unde se afla unul dintre echipamentele care permit savarsirea faptei.

Solutiile date de judecatori nu sunt unitare
Exista cateva ramuri juridice in care aceste probleme se ridica cu precadere: dreptul penal (pornografie, pedofilie, jocuri de noroc etc.), dreptul proprietatii intelectuale (dreptul de autor, marci etc.) si materia obligatiilor (incheierea contractelor civile sau comerciale). In aceasta materie exista o serie de solutii de speta, care nu sunt insa unitare. Exista opinii (am spune majoritare) conform carora este imposibil sa guvernezi Internetul prin legi emise doar de un anumit stat, dar exista si opinii contrare.
Este celebra in acest sens Declaratia Procurorului Statului Minnesota din anul 1995, conform careia Orice persoana din afara statului Minnesota care transmite informatii prin Internet stiind ca acele informatii vor fi raspandite in Minnesota sunt supuse judecatii instantelor din Minnesota pentru incalcarea legilor civile si comerciale din Minnesota. In temeiul acestei declaratii, o instanta din Minnesota a aplicat legea acestui stat pur si simplu pe baza faptului ca o informatie postata pe Internet putea fi citita (downloaded) in Minnesota (cazul Minnesota vs Granite Gate Resorts).
Printr-o astfel de intelegere a principiilor de aplicare a legii, se ajunge ca legile statului Minnesota sa fie aplicabile intregii lumi, pentru ca orice pagina de Internet poate fi accesata de un utilizator aflat in statul Minnesota. O astfel de abordare a fost criticata indelung, pentru ca ea aduce atingere principiului suveranitatii statelor. De altfel, statul Minnesota a renuntat ulterior la aceasta teorie.

Diferite metode de abordare a spatiului pe net
O alta metoda de a aborda subiectul s-a creat printr-o serie de decizii de speta care au incercat sa faca o distinctie intre site-urile pasive si site-urile interactive. Site-urile pasive sunt site-urile care furnizeaza informatii doar vizitatorilor care le acceseaza din proprie initiativa, in timp ce site-urile interactive sunt acelea care permit utilizatorilor sa interactioneze cu site-ul prin schimb de informatii, descarcarea de fisiere, realizarea de tranzactii economice etc. Multe instante judecatoresti au aplicat regula ca legea nationala nu se aplica paginilor de Internet din strainatate in masura in care acestea sunt catalogate ca pasive.
In cazul Cybersell Inc. vs Cybersell Inc., Cybersell din Arizona a chemat in judecata in statul Arizona compania Cybersell din Florida sub acuzatia ca parata a incalcat marca reclamantei ca urmare a crearii de catre parata a site-ului www.cybersell.com. Instanta a retinut insa faptul ca, dincolo de identitatea de nume, marca Cybersell a companiei din Arizona era protejata doar in Arizona, iar compania Cybersell Florida nu a facut nimic de natura sa incurajeze cetatenii statului Arizona sa acceseze pagina respectiva. In lipsa vanzarilor in statul Arizona, in lipsa oricaror contacte telefonice cu clienti din Arizona, instanta din Arizona a considerat ca nu este competenta sa judece o astfel de cerere.
In mod similar, in cazul Hearst Corp. vs Goldberger, Hearst Corp., din statul New York (editorul revistei Esquire), l-a chemat in judecata pe paratul Ari Goldberger, un avocat din statul New Jersey, care isi propusese sa lanseze un site esquire.com in scopul constituirii unei retele electronice de informatii juridice. Intrucat paratul si-a restrans activitatea doar la rezidenti ai statului New Jersey si nu a contactat in niciun fel rezidenti ai statului New York, instantele din New York au declarat ca nu sunt competente sa judece cererea.
Din contra, in cazul Resuscitation Technologies Inc. vs Continetal Health Care Corp., instantele din statul Indiana s-au considerat competente avand in vedere faptul ca, desi paratul avea sediul in statul New York, acesta a purtat corespondenta cu rezidenti ai statului Indiana (aproximativ 80 de mesaje e-mail). Similar, in cazul Zippo Mfg. Co. vs Zippo Dot Com Inc., instantele din Pennsylvania (sediul reclamantei) s-au considerat competente sa judece cererea acesteia contra paratei (care avea sediul in California) cu argumentarea ca, din 140.000 de abonati la stirile furnizate de site-ul paratei, aproximativ 3.000 erau rezidenti ai statului Pennsylvania.
In astfel de cazuri, s-a avut in vedere in special locul unde se afla serverul pe care era incarcata pagina de Internet. Un astfel de criteriu este, la randul lui, susceptibil de critici, intrucat in spatiul cibernetic sunt dese situatiile in care compania proprietara a serverului se afla intr-un stat, serverul este localizat fizic in alt stat, angajatii sunt cetatenii unui al treilea stat si asa mai departe.

Aplicarea legii romane
Legea romana a adoptat o solutie in linie cu practica europeana, de natura sa confere maximum de certitudine. Legea nr. 265/2002 privind comertul electronic a statuat ca prevederile ei sunt aplicabile furnizorilor de servicii ale societatii informationale stabiliti in Romania, adica avand sediul stabil pe teritoriul Romaniei, pentru o perioada nedeterminata, nefiind hotarator in mod necesar locul in care sunt amplasate mijloacele tehnice si tehnologice necesare furnizarii serviciului. Din pacate, practica instantelor judecatoresti din Romania nu este atat de dezvoltata precum cea din Statele Unite ale Americii, astfel incat nu pot sa dau exemple de spete la fel de atractive si interesante.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Top

Cauta-ti perechea

Sfatul expertului

Expert Acasa.ro, Ovidiu Leonte: Cum se transporta un computer

Expertul Acasa.ro, Ovidiu Leonte, specialist IT&C

Pune o intrebare