IT & C

Cine este in spatele blogurilor culturale

Blogosfera culturala romaneasca este in continua ascensiune. Oamenii care o duc in spate sint mai putini decit par la prima vedere, doar ca muncesc pe mai multe fronturi. Blogurile de cultura urbana sint cele mai numeroase, cele mai complexe si de succes. Metropotam este deja cunoscut, desi a fost lansat relativ recent. La Premiile „Cuvantul“ a fost desemnat cel mai bun site cultural al anului si este plasat undeva la granita dintre blog, revista electronica si site. A ajuns intr-un timp scurt la 100.000 de vizitatori unici pe luna, in conditiile in care la sase saptamini dupa lansare avea 12.000 de utilizatori unici. Initiatorul proiectului, Dragos Novac, este cunoscut si pentru blogul sau personal, „Una pe zi cu Novac“, si este unul dintre oamenii de referinta ai blogosferei romanesti. De ceva timp, pe Metropotam vor fi postate filmulete, care nu se vor prelua de pe www.youtube.com, cum se intimpla de obicei pe bloguri, ci vor fi productii proprii. Ultimul zvon despre Psst! Psst!.ro este un fel de Metropotam mai mic, mai chic, mai cochet, mai feminin. Din pacate, nu apar suficient de multe posturi noi si nu sint acoperite foarte bine evenimentele. In spatele acestui proiect sint doi oameni, Madeleine Florescu si Bogdan Vigaru. „Exista un plan bine definit, exista un viitor foarte indraznet, dar eu am niste responsabilitati profesionale care nu ma lasa sa ma dedic mai mult, iar Bogdan mai are putin pina isi termina studiile. Nu facem inca bani. Anul acesta ne-am propus sa punem piciorul in prag, dar sintem mai mult pe pasul intermediar pina la a face bani, si anume sa facem «Psst!» mai popular. Acum ne vin 100 de vizitatori pe zi si avem 2.000 de membri in baza de date“, explica Madeleine. Recent, Psst! a fost descoperit de revista liniilor aeriene Wizzair si le-a propus o colaborare, iar din ianuarie 2007 ei vor asigura sectiunea „Ghid Bucuresti“. Scurt si la obiect Feeder.ro reprezinta coolness-factor-ul blogosferei romanesti. Este actualizat de citeva ori pe zi, are multa imagine, linkuri, text putin si a devenit in scurt timp cel mai bun ghid de orientare in jungla urbana bucuresteana. „Posted by Igu“ a devenit deja un icon printre internauti. Putini stiu insa ca pe Igu il cheama Cristian Vasile, are 28 de ani, a terminat o scoala de fotografie, a sarit peste capitolul facultate si si-a facut o firma de web design si branding, pune la cale, in secret, lansarea unor minunatii in materie de servicii pe net asupra carora are o atitudine foarte secretoasa si e plin de umor. Cit despre viata sociala... „o sa te surprinda, dar merg la foarte multe evenimente care nu apar pe Feeder (teatru, dans contemporan etc.). Merg la cel putin un film pe saptamina si incerc sa vad cit mai multe filme europene“, spune Cristian. „Nu mai am timpul pe care il aveam cind am dat drumul la Feeder. Atunci mergeam la majoritatea evenimentelor si faceam multe poze. Bükreshtenii de cartier Blogul este nisat pe urbanism, proiecte artistice, impresii legate de oras, trasee, locuri, oameni, pornit impotriva Casei Poporului II, aka Mintuirea Neamului, si a demolarii arhitecturii industriale din Capitala. Vlad Nanca, Stefan Tiron, Ionut Cioana si Irina Bako au initiat proiectul din pasiune pentru oras. „Tocmai faptul ca nu este un oras primitor, deschis si cu care se poate interactiona usor face Bucurestiul special . Din pacate, asta este si motivul pentru care lumea prefera sa spuna ca e urit si nu se oboseste sa gaseasca locuri care sa-i placa“, se plinge Nanca. De-a lungul timpului, echipa s-a marit, prin alaturarea lui Felix din Hamburg, care cunoaste destul de bine Bucurestiul si l-a cercetat pentru documentarul pe care urmeaza sa-l faca, apoi Tudor Prisacariu (unul dintre cei mai buni fotografi tineri din Romania) si mai recent Tudor Borduz, care are doar 18 ani si a venit de curind din Timisoara sa studieze in Bucuresti. Nanca a facut o scurta prezentare a bükreshtenilor: „Stefan Tiron este ministrul subculturii din Romania si multe alte teritorii, galaxii cunoscute sau necunoscute. Ionut Cioana cunoaste cel mai bine orasul, este general in rezerva de skateboarding, cel mai studios dintre noi, turnul principal pentru Bükresh Blog. A mai avut o contributie si Gypsi Bogdan (aka Sleek, aka Tata Urs), cetatean de onoare al orasului Bükresh care locuieste in Nueva York“. Incepem blog „Incepem blog“ e un fel de frate mai mic al Bükreshului folosit pe post de unealta de comunicare a proiectului 2020. Impreuna cu lista de discutii Incepem, blogul cu acelasi nume aduce informatii despre evenimetele de arta contemporana. Totusi, lista de discutii este mult mai interactiva si informatiile culturale sint mai abundente. Multi dintre artistii bucuresteni au blog, de la Maria Popistasu si Oana Felipov pina la, mai nou, Radu Afrim. „Blogul meu e o interfata intre mine, ca artist, si public, pe de-o parte, si profesionistii din arta contemporana, pe de alta parte.“ Terorista de serviciu Dupa arta urbana, literatura este urmatoarea cea mai importanta preocupare a bloggerilor. Unul dintre cele mai controversate bloguri literare este „Terorism de cititoare“, despre care s-a mai scris in paginile „Cotidianului“. Identitatea semnatarei Luciat nu este cunoscuta, si asta este un lucru bun, ii da si mai mult farmec si „lipici“ la cititori. Misterioasa terorista culturala este unul dintre cei mai apreciati bloggeri din nisa, pe de o parte, pentru comentariile pertinente la adresa cartilor pe care le prezinta, pe de alta parte, pentru ca este foarte conectata la viata literara romaneasca si nu numai si pentru ca pagina ei are linkuri la cele mai interesante bloguri, site-uri si reviste electronice de gen. Unul dintre blogurile pe care-l tot pomeneste este „Poiana lui Mayuma“, despre care am aflat ca este scris de un asistent la Litere, Iulian Baicus, „critic literar de ocazie, autor a citorva zeci de cronici si recenzii de carte, ex-colaborator al «Observatorului Cultural» si fost critic de teatru la revista «Teatru Azi» si cititor de literatura“, dupa cum se autodescrie. Ambitia lui este sa ridice un blog de critica literara si considera ca, daca Internetul este un vas care poate fi umplut cu orice, merita sa avem si spatii de dialog inalt, cultural. Ideea i-a venit de la amicul sau, Mihail Vakulovski. Bloguri romanesti pe .ru Asa ajungem la blogs.mail.ru/mail/vakulovski, blogul fratelui scriitorului Alexandru Vakulovski. „Prin 2000 m-am gindit la mai multe variante de web magazine si la un domeniu in care oamenii sa-si scrie jurnalele in direct, un site pentru oricine vrea sa scrie zi de zi. Ma gindeam ca pe acest site sa fie si citeva personalitati, ca sa aleaga cititorii, in care sa nu se cenzureze, totul sa fie pe bune. Era ceva nou pe atunci si oamenii inca erau speriati si isi ascundeau bine jurnalele, se certau cu sefu’ dupa care se duceau acasa si-l faceau varza... in jurnal. A doua zi erau iar pupincuristii de ieri, exact ca-n romanul lui Zavatini «Saracii sint tihniti». Asa ca, atunci cind mi s-a oferit ocazia, mi-am facut blog“, spune Vakulovski. Cind nu face blogging si nici nu se ocupa de Tiuk, Mihail este redactor-sef la „Zile si nopti“ din Brasov, traduce, scrie texte pentru o „supertrupa rock“ al carei nume nu-l divulga, colaboreaza cu revista „Sunete“, schiaza, merge la concerte, piese de teatru... si uneori doarme. Punctul G al blogosferei Blogurile culturale sint multe. Aproape de fiecare data, oamenii din spatele lor sint interesanti, inteligenti, originali (ca altfel nu le-ar mai citi nimeni blogul). Poate unul dintre cele mai controversate bloguri din .ro este „Gramos World“, site-ul unui lector la Facultatea de Filosofie, Gheorghe Stefanov, si al iubitei lui, Ramona Florea, Web Editor la „Cotidianul“. Cei doi au ridicat circumspecti din sprincene cind au auzit de „bloguri culturale“ si articole pe tema asta. „In nominalizarile de la Roblogfest 2007 pentru cel mai bun blog de cultura sint inscrise bloguri de literatura, politica, cultura urbana, educatie, filosofie, teatru, muzica, film. Este destul de greu sa stabilesti un criteriu universal pentru ele“, spun G si Ramo. „Gramos World“ contine, in descrierea lor, cam asa: comentarii la „Etica nicomahica“, Naruto si Bleach. Tutorial de dactilografie. Povesti despre oameni si animale. Poze de la mare. Reportaje din bucatarie si de la expozitii de arta. Dezvaluiri despre tainele Internetului si ale cuptorului cu microunde. Impresii din plimbarile prin Bucuresti si Europa. „Este asta cultura?“, intreaba G si Ramo. Si, pentru ca nu vreau sa intru intr-o disputa pe tema definitiei conceptului de cultura cu un lector la catedra de filosofie teoretica si logica de la Universitatea Bucuresti, las cititorii sa intre pe gramos.wordpress.com si sa decida singuri. Cele doua Cristine de la Metropotam In spatele site-ului sint sapte oameni, dintre care doi lucreaza full-time, Cristina Petrescu (pe care o gasiti si pe zsandbox.blogspot.com cu o colectie senzationala de fotografii) si Cristina Foarfa (pe care o puteti citi si pe culturavura.fourhooks.com), iar restul colaboratori. Petrescu a terminat Limbi straine, traduce cu multa migala carti cu razboaiele dintre zine si vrajitori pe care noi, fanii Harry Potter din toata tara, le asteptam cu sufletul la gura. Are permanent un aparat foto (care pare cam greu) agatat la git si daca o pierzi din vedere o secunda te trezesti ca a disparut in cautarea nu stiu carei raze de lumina in combinatie cu o anume culoare de ochi si o miscare bizara de aripi prin parc. Zimbeste rar, dar un zimbet de-al ei cu toata fata face cit un tub de antidepresive, vorbeste cu o detasare critica despre evenimente, oameni, cartile si muzicile care-i plac. Foarfa a terminat Facultatea de Litere cu master cu tot, chiulea la tot ce nu era literatura in facultate, scrie cu pofta pe „Cultura-vura“ despre carti si viseaza la o revista culturala in format electronic. „Numele blogului meu minte un pic, nu e chiar cultural. Ma rog, daca conceptul cultura-vura include si tura-vura, atunci mai ating ceva cultural si uneori mai deraiez un pic. Teoretic, as fi vrut sa scriu numai despre carti, evenimente, teatru, pe unde mai merg, ce mai vad, ce mai citesc. Practic, nu prea pot, pentru ca de multe ori nu am timp sau chef si postez chestii care imi plac sau ma enerveaza, chiar daca nu au legatura directa cu domeniul cultural“, explica Cristina. Rebranding Feeder In curind, Feeder se va relansa intr-o noua formula . „De zece ori mai frumos si mai gustos“, spune Cristian, vizibil incintat sa-si marketeze produsul care-i aduce aproximativ 1.500 de utilizatori unici pe zi si cam tot atitia euro in cont, lunar. In afara de un layout nou, Feeder se va pricopsi din martie si cu o echipa ce va fi prezenta la mai multe evenimente cu interviuri, recenzii, poze, filmari, pentru ca Igu este ocupat cu afacerile si nu mai face fata. Trebuie amintit faptul ca Cristian Vasile este in spatele site-ului www.igu.ro/latrecut, pe care l-a deschis „pentru ca mi-am uitat copilaria si aveam nevoie de un efort colectiv sa mi-o reamintesc“. „Latrecut“ este un blog colectiv in care toate postarile sint cu amintiri din perioada comunista legate de jucarii, dulciuri, locuri, muzica, filme si orice alt catalizator de amintiri.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Top

Cauta-ti perechea