O Solenza si juma' de Europa

Daca esti suficient de dus cu capul incat sa pleci cu Solenza prin jumatate de continent, n-ai decat. Jumatate din prietenii tai isi vor exprima regretul ca au iesit vreodata cu tine la bere. Ceilalti te vor incuraja, exprimandu-si speranta ca nu te vor vedea la stiri, zambind dintr-un sant, la cateva mii de kilometri distanta de Romania. Burdusit cu ganduri bune, mezeluri in vid de la mamele ingrijorate si bere fara alcool in lada frigorifica , te asezi la drum. Traseul - Ungaria, Germania, Franta, Spania (destinatia principala, unde ai de gand sa bantui vreo 10 zile) si inapoi, prin Franta, Italia, Austria si din nou teritoriul maghiar. N-ai avut atatea viniete pe parbriz in viata ta. Motorul toarce mai molcom dincolo de granita (o fi si de la benzina?). Strabati lumile civilizate, una dupa alta, fara sa-ti dai macar seama pe unde te afli. Daca te prinde noaptea pe autostrada si pe ploaie si ai ratat indicatorul cu tara in care ai ajuns, mai mergi niste zeci de kilometri intr-o dulce dezorientare. Noroc ca te depaseste o masina. Pana adineauri, parea una ca oricare alta. Dar, odata ce ajunge in fata ta, pune in functiune semnalele luminoase si-ti dai seama ca e Politia. Verifica prin sondaj vehiculele din trafic. Politista blonda in blugi te intreaba ceva in nemteste. Ai ajuns, deci, in Germania. Verifica actele si te lasa sa pornesti mai departe. Nu inainte de a arunca o privire galesa catre masina ta. De fapt, cea mai mare satisfactie a calatoriei (in afara faptului ca "Solnita" te-a dus unde ai vrut, fara nici o problema) este reactia celor din jur. In centrul Barcelonei, ambuteiaj de mai mare dragul. Soferi pe patru benzi, unul mai plin de nervi decat celalalt. Pe banda din stanga, un domn intr-un "OZN" decapotabil si argintiu se zgaieste fascinat la Dacia ta. Pustiul soferului din fata (care conduce o masina mult mai pricopsita) isi lungeste gatul pe fereastra, ca sa priceapa ce chestie e aia care asteapta in spatele lor. Nimeni nu zambeste condescendent, nimanui nu-i trece prin cap sa faca glume pe seama ta. Doar se uita total nedumeriti la strainii dintr-o masina bizara. In sfarsit, vedete. A fost nevoie sa te indepartezi de casa 4.000 de kilometri pentru asta, intr-o Solenza. Pe drumul inapoi, faci, inainte de granita cu Franta, un popas la Figueres, sa vezi Muzeul Dali. N-ai parte doar de exponatele fabuloase, ci si de o ditamai surpriza: parcata in fata cladirii, o Solenza identica. Numar de Prahova. Sa le dea Dumnezeu sanatate. Europa e, pana la urma, doar o Romanie ceva mai mare.