De ani de zile, centura de siguranta a fost considerata cea mai de incredere forma de retinere pasiva din masinile noastre.
De-alungul timpului, au existat mai multe dezbateri cu privire la siguranta acestora, in special referitoare la copii, si drept urmare, mare parte a legislatiilor internationale au adoptat legi obligatorii cu privire la utilizarea centurilor de siguranta.
La fel ca si centurile de siguranta, conceptul de airbag - o perna moale care se activeaza in cadrul unui impact- a fost prezent inca din al doilea razboi mondial, cand pe avioane, a fost patentat pentru prima data un dispozitiv gonflabil. Pana in prezent, statisticile au aratat ca airbag-urile au redus riscul de pierdere a vietii intr-un impact frontal direct cu 30%.
Apoi au urmat airbag-urile laterale si cortina. Astazi, masinile pot avea de la doua pana la opt airbag-uri active. La aceeasi controversa insa, ca si in cazul centurilor de siguranta, au fost supuse de-alungul timpului, si airbag-urile, care au facut obiectul principal al industriei auto de cercetare si testare.
Scopul unui airbag este de a incetini miscarea pasagerului cat mai uniform posibil intr-o fractiune de secunda. Exista trei parti la un airbag care ajuta la realizarea acestui lucru:
• "Sacul" in sine este facut dintr-o tesatura subtire de nailon, care este pliat in volan, tabloul de bord, scaun sau usa.
• Senzorul este dispozitivul care da comanda sacului sa se umfle. Umflarea are loc atunci cand exista o forta de coliziune egala cu impactul cu un zid din caramida, de exemplu, la 16 - 24 km/h. Un intrerupator mecanic este declansat atunci cand exista o schimbare de masa care inchide un contact electric, semnaland senzorilor ca a avut loc un accident. Senzorul primeste informatii de la un accelerometru incorporat intr-un microcip.
• Umflarea airbag-ului se produce in urma reactiei chimice dintre azida de sodiu (NaN3) cu nitrat de potasiu (KNO3), pentru producerea azotului sub forma gazoasa.
Primele eforturi de a adapta airbag-urile pentru utilizarea in automobile s-au confruntat cu, constrangeri tehnice care implica depozitarea si eliberarea de gaz comprimat. Cercetatorii s-au intrebat:
• Daca exista destul spatiu intr-o masina pentru un recipient de gaz
• Cum s-ar putea sacul extinde rapid si fiabil la o varietate de temperaturi de functionare si fara sa emita sunete de impact suparatoare
Ei aveau nevoie de o modalitate de a compensa o reactie chimica care ar produce azot si care ar umfla punga. Combustibilul solid a salvat inginerii in anii 1970.
Astfel, sistemul aprinde un combustibil solid , care arde extrem de rapid pentru a crea un volum mare de gaz pentru a umfla punga. Sacul, apoi, literalmente explodeaza din locul de stocare cu pana la 322 km/h! O secunda mai tarziu, gazele se disipa rapid prin mici orificii ale pungii, permitand soferului sau pasagerului sa se poate misca.
Substanta eliberata de airbag este amidon de porumb sau pudra de talc, substante utilizate de producatorii de airbag-uri pentru a mentine sacii flexibili si lubrifiati, cat timp se afla in locul de dpozitare. De retinut, ca timpul necesar de umflare a airbag-ului este de un sfert de secunda.
Cititi mai multe pe Auto.ro
