Stiinta & Tehnologie

#drive test #citroen c3 #picasso

Drive Test Citroen C3 Picasso

Intalnirea cu un Citroen este intotdeauna ceva aparte. Citroen intruchipeaza intr-un mod special spiritul francez: pasiunea pentru detalii a unor revolutionari romantici, grija cu care fiecare lucru este desavarsit doar in masura in care produce senzatii extreme. De aici si vesnica controversa. In timp ce unii se indragostesc si mor cu un singur cuvant pe buze, Citroen, altii nu vor sa auda de formele ciudate, designul din secolul viitor si tot ceea ce inseamna automobil transformat in arta.

Fiind o masina de familie , si cu ceva premii la activ “Best family car”, a fost o onoare pentru mine sa o testez, impreuna cu familia, pentru un site destinat in primul rand familiilor: acasa.ro.

Un drive test efectuat in toiul iernii, fara cauciucuri de iarna, se poate transforma intr-un cosmar. Spre bucuria mea, masina a fost pregatita pentru iarna fiind dotata cu cauciucuri Michelin Primacy Alpin, gume ce au invelit frumoasele jante Clover de 17 inch, asa ca mi-am permis sa-mi urc sotia si cele doua fetite si sa ne hazardam intr-un drum de 500 km, pina in Bucovina. Insa nu am regretat nici un moment alegerea: zapada din plin, manastiri frumoase si un test de toata frumusetea: de la aglomeratia Bucurestiului, la drumul lin dintre Urziceni si Roman, timp in care am fost nevoit sa fac cunostinta cu un energizant si doua cafele pentru a alunga somnul ce imi dadea tarcoale, apoi la curbele dinspre Neamt spre Falticeni, pe unde altadata haladuia Creanga in caruta lui Mos Nichifor Cotcariul, la drumuri forestiere pina in inima padurii. O aventura nemaipomenita.

Interior


C3 Picasso , fratele mai mic al celuilalt monovolum de la Citroen, C4 Picasso, a avut norocul sa se nasca mai tarziu si sa fie blagoslovit cu tot ceea ce ii lipsea primului: mult mai legat, suspensie putin mai ferma si prin urmare, stabilitate mai buna, finisare interioara de o calitate ireprosabila. Daca la C4 Picasso, perdelutele ieseau din niste rulouri prinse de usi, care pe drum denivelat aduceau si zgomote nedorite, la C3 Picasso storurile laterale sunt pozitionate direct in usi, fixate exemplar, astfel ca am fost scutit de orice greieras. Si asta e doar un exemplu al upgrade-urilor de care C3 a avut parte, invatand din micile greseli ale predecesorului.

Interiorul C3 Picasso a fost proiectat de o echipa de artisti. Insist sa integrez in articol cateva poze luate de aproape pentru a evidentia textura materialelor folosite pentru constructia bordului si a fetelor de usi. Mi s-a parut incredibil cu cata atentie a fost construita masina asta. Conducand-o, din cand in cand iti vine sa-i mangai bordul. Combinatiile de culori, tapiteria mixta textil/piele, parfumul de ambianta (in torpedou exista un cartus cu o doza cu parfum pentru ambianta, foarte fin, ca doar sunt francezi), toate astea te innebunesc.


    

Interiorul, in ciuda dimensiunilor exterioare compacte, este generos. Spatiu suficient pentru sofer si pasagerul din fata, loc berechet in spate. Copiii au apreciat teribil masutele si mai ales beculetele care iluminau masutele, asa ca au putut colora si citi in voie tot drumul fara sa deranjeze soferul.

Fata de C4 Picasso care avea climatizarea bizonala separata, cu display-uri si comenzi pentru fiecare pasager , C3 are in mijlocul consolei centrale un singur buton mare, ergonomic, usor de folosit, cu toate comenzile in imediata apropiere. Cd-playerul este asezat acum sub modulul de clima, asa ca nu mai exista riscul de a incurca butoanele de la Cd-player cu cele de temperatura, problema intalnita la C4 Sedan.  Sistemul de sunet beneficiaza si de comenzi la volan, in partea dreapta, cele din stanga fiind dedicate pilotului automat. Asa cum ne-a obisnuit in ultima vreme Citroen, dispayul bordului se afla pozitionat central, fiind impartit in 3 module, de marimi diferite, complet digitale. Primul modul contine turometrul si vitezometrul precum si informatii legate de numarul de kilometri, combustibil, cruise control, cel din mijloc este dedicat computerului de bord si sistemului audio, iar ultimul becurilor de bord. Plafonul masinii a venit cu o surpriza interesanta, un pavilion vitrat, numai bun pentru o priveliste extraordinara la munte, si util in Bucuresti pentru semafoarele cocotate la mare inaltime printre crengi. Oglinda mica, destinata supravegherii pasagerilor din spate (copiilor), e o inovatie inteligenta a celor de la Citroen, alaturi de lanterna mobila din portbagaj si spatiile secrete de sub presuri.

Portbagajul, care nu m-a impresionat in mod deosebit, nu este in ton cu restul spatiului generos din interior, insa la nevoie i se poate mari capacitatea prin glisarea scaunelor spate (vezi imaginile), optiune rar intalnita la alte automobile. Asa ca, scaunele pe care sunt asezati copiii pot fi aduse mai aproape de masute, pentru confortul lor, lucru care aduce un plus semnificativ de spatiu in portbagaj. Fara spatiul suplimentar, intra lejer o geanta mare si doua cutii sau un bagaj carry on. Scaunul fata este rabatabil, alaturi de cele din spate, chestiune care permite incarcarea obiectelor lungi, transformand printesa in sluga harnica, si masina de familie in utilitara de carat tevi si mobila. Nu stiu insa cine  ar avea inima sa incarce marfa in minunatia descrisa mai sus. Cel putin nu in Romania. Nu mai insist pe restul detaliilor, si sarim repede din masina sa o admiram din exterior.

Exterior

Exteriorul, din nou, asa cum ne-a obisnuit Citroen, ori iti place ori nu. Nu prea lasa loc de asa si-asa. Mi-a placut in mod deosebit partea din fata a masinii, farurile mari si expresia suparata. Daca pozitionarea componentelor aduce a C4 Picasso, liniile rotunde ale acestuia si frumusetea calda, sunt inlocuite de linii mai drepte, ferme. Spatele taiat reuseste sa pastreze dimensiunea compacta, formand o cutiuta eleganta cu bot suparat si spate cuminte. Am iertat aspectul patratos al spatelui cand am vazut stergatorul lunetei (Doamne ce cosmar sunt sedanurile fara stergator) si senzorii de parcare, iar daca bara spate, alaturi de bandourile laterale si masca, sunt vopsite in alta culoare, si mai ai si jante de 17 inch si bare longitudinale pentru suport bagaje pe plafon, incepi sa confuzi masina de familie cu un mini SUV. Mai ales cand calci acceleratia.

Motor

Da, am ajuns la motor. Motorul, un benzinar de 1,6 litri si 120 de cai, foarte silentios (la relanti ai fi putut paria ca este oprit) mi-a papat 7 litri la drum intins. Un consum decent, spun eu, in conditiile in care masina a fost incarcata cu 2 adulti, 2 copii si cateva bagaje, in conditii de iarna. Insa, surpriza a venit la intoarcerea in Bucuresti. Daca la plecare, si tot drumul, am apreciat confortul si usurinta cu care masina se lasa manevrata, am fost mai mereu nemultumit de cumintenia motorului, de lipsa de reactii la depasiri, chestiune pe placul familiei, care a putut dormi in voie, dar nu si a soferului. Ii lipsea parca viata celor 120 de cai si increderea de care orice masina are nevoie pentru a fi in stare sa transmita soferului aceeasi incredere. Dar sa va spun finalul. Dupa intoarcerea din Bucovina, ceva s-a intamplat. C3 Picasso a devenit o alta masina. Sa vezi tu viata, sa vezi demaraj, sa vezi ce sunet a capatat. M-am ingrozit cand am realizat ca a doua zi trebuia sa o returnez, tocmai cand am readus-o la viata. Ei bine, cauzele leneviei sunt 2: rodajul masinii si soferii anteriori.

De abia dupa 5.000 km, hai sa o numim "perioada de initiere", o masina noua isi capata fortele cu care a fost inzestrata de creator. Insa, eu mai am o teorie si mai interesanta. Va astept prin comentarii sa ma contraziceti. Masinile din ziua de azi sunt invatabile si se pliaza pe stilul de condus al soferului. Daca o masina de 120 de cai este condusa 1.000 de km de un sofer foarte prudent care nu accelereaza peste 2.000 rpm, nu depaseste si nu franeaza, acea masina va invata sa conduca asa. Dupa un timp va refuza sa se accelereze si sa demareze cum vrea un alt sofer, pentru ca ea il stie pe celalalt si il vrea pe celalalt. Insa, asa cum se invata, orice masina se si dezvata. Si dupa 1.000 de km cu un sofer care conduce mai sportiv, acea masina va deveni mai sportiva, mai zvelta, isi schimba sunetul, viteza, reactiile. Ei bine, as fi in stare sa pariez ca inaintea mea au fost unul sau mai multi soferi linistiti. Dar dupa un drum in munti, dupa o gura mare si proaspata de oxigen, C3 Picasso a devenit ceea ce creatorii ei au intentionat sa fie: o fecioara calare. Dincolo de explicatiile mele literare, exista si unele tehnice, dar despre ele, poate altadata.

Concluzii

Refuz sa cred ca C3 Picasso este o masina perfecta, nimic nu este perfect pe lumea asta. Insa mi-a fost atat de greu sa gasesc lucruri negative. Vorbim de o masina a carei pret porneste de la sub 12.000 euro si ajunge pina la un maxim de aprox 17.000 in varianta Exclusive. Insa grija cu care a fost realizata, pot spune cu mana pe inima, este incredibila, si calitatea interiorului cel putin, este comparabila cu cea a masinilor a caror pret porneste de la 20.000 euro. Timpul va dovedi si fiabilitatea, chiar mi-ar placea sa conduc un C3 Picasso dupa 50.000km, nu dupa 5.000, si sa vin cu un update. Insa, dupa mai multe teste efectuate, am intalnit masini si masini, probleme inca de la 3.000 km, ciudatenii care au fost mentionate la momentul potrivit. Acum mi-a fost mai greu sa le gasesc.

Puncte negative:

-Pozitionarea becurilor de bord in consola centrala aduce cu sine riscul ca unele atentionari sa nu fie vazute imediat. De cateva ori am uitat sa schimb faza lunga pentru ca pur si simplu becul albastru nu mi-a atras atentia, fiind oarecum in afara razei vizuale a soferului.

-Portbagajul este destul de mic si, in ciuda glisarii spatarelor banchetei din spate si a scaunelor, spatiul ramane totusi destul de mic pentru o familie cu mai mult de 1 copil.

-Telescoapele haionului sunt prea moi, asa ca daca nu esti atent, ai parte de o inchidere de toata frumusetea, numai buna pentru urechile pasagerilor din spate.

-Lipsa butucului fix la volan, atat de iubit de unii, poate fi considerat un minus. Compensat bineinteles de un volan de toata frumusetea.

Puncte pozitive:

"S'ils n'ont pas de pain, qu'ils mangent de la brioche!" Ei bine, dupa testul cu C3 Picasso, am ajuns la concluzia ca si cozonacii sunt accesibili. Am cerut paine si am primit cozonaci. Cu atatea optiuni standard, care in alte parti sunt considerate optionale, cu un motor economic dar suficient de puternic, cu un accent puternic pe confort, C3 Picasso poate fi o alegere inteleapta pentru familiile tinere care au banii de paine, dar nu ar indrazni nici sa viseze la cozonaci. C3 Picasso e o prajiturica delicioasa, un monovolum inteligent care se comporta bine in oras datorita dimensiunilor reduse, dar care isi face treaba cu varf si indesat la drumuri lungi, oferind linistea si siguranta de care orice familie are nevoie.

Vezi toata galeria foto cu Citroen C3 Picasso


  •   2010-02-12
  •  
  •   comentarii

Articol scris de

(Hux.ro) Beniamin Husarciuc

Vezi toate articolele

Articole din stiinta-tehnologie

Sfatul expertului

Expertul Acasa.ro, psihoterapeutul Alexandru Busila: 6 sfaturi pentru a depasi plafonarea la job

Expertul Acasa.ro, psihoterapeutul Alexandru Busila

Pune o intrebare


Citeste pe Romaniatv

Cauta-ti perechea

Sfatul expertului