In 2004, cand a aparut pentru prima data in Franta, romanul "Suita franceza" al lui Irene Nemirovsky a fost considerat o adevarata reveletie, devenind bestseller si fiind distins cu premiul Renaudot, pentru prima data acordat unei opere postume. Nascuta intr-o familie de evrei din Kiev, Irene Nemirovsky emigreza, dupa revolutia bolsevica, la Paris, devenind o rasfatata a criticii literare franceze dupa succesul romanului "David Golder", in 1929. Se crestineaza, fiind botezata, impreuna cu copiii, pe 2 februarie 1939, in capela Saint-Marie din Paris, de catre un prietem de familie, monseniorul Ghica, print episcop roman, dar nu primeste niciodata cetatenia franceza. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, pe 13 iulie 1942, este arestata de soldatii francezi si apoi deportata la Auschwitz , unde foarte curand, pe 17 august, isi gaseste sfarsitul. Sotul ei, Michel Epstein, avea sa moara in toamna aceluiasi an, intr-una din camerele de gazare de la Auschwitz. "Suita franceza", ultimul ei proiect literar, a fost salvat de fiica cea mare, Denise Epstein, atunci cand mama ei a fost arestata, iar in 2004, cand manuscrisul a fost publicat, data mortii autoarei a fost pusa sub semnul intrebarii. Devenea evident si, deci, necredibil, faptul ca Irene Nemirovsky scrisese cele doua parti care compun romanul aproape concomitent cu intamplarile istorice care se derulau in Franta acelei perioade. (continuarea in Ziua )