A caştigat medalia de aur la două olimpiade, a dominat proba de săritură în înălţime timp de un deceniu şi a doborat de 14 ori recordul mondial. Acum ocupă funcţia de preşedinte de onoare în cadrul Federaţiei Romane de Atletism şi trage un semnal de alarmă. Iolanda Balaş-Soter spune că, pană la JO din 2012, atletismul romanesc ar putea conta doar pe hartie. - Doamnă Balaş, poate fi catalogat un dezastru rezultatul delegaţiei romaneşti la Europenele de la Goteborg? - Atletismul romanesc s-a întors întotdeauna cu o medalie de la competiţiile europene sau mondiale. Dacă privim din punctul de vedere al federaţiei, obiectivul a fost atins. S-a stabilit iniţial un obiectiv de trei-patru medalii , apoi s-a modificat la una-două medalii, ceea ce s-a şi obţinut. ştiam la ce să ne aşteptăm, la o recoltă săracă. - Este Luxemburgul mai bună ca Romania la atletism? - Da, este trist că am avut o clasare mai slabă decat Luxemburgul. Mai trist pentru noi este că pană şi Israelul, care este în plin război, a caştigat o medalie de aur . Mă dor astfel de lucruri. - Care au fost motivele unei astfel de clasări slabe? - În primul rand, au lipsit două atlete valoroase, Ionela Tarlea şi Maria Cioncan, accidentate. Din păcate, ne-a lipsit şi o echipă bună la maraton, unde avem atlete de valoare precum Lidia şimon. Se preferă concursurile pe bani în locul campionatelor europene. Nu poţi face multe curse de maraton pe an, aşa că trebuie ales. Sunt sigură că le vom vedea la cursele de la Roma, New York sau Londra… - Sunt speranţe pentru medalii la olimpiada de la Beijing? - Da, eu zic că putem caştiga două medalii. Acum, urgent, comisia tehnică a federaţiei trebuie să analizeze evoluţiile sportivilor noştri la Goteborg, pentru că suntem la mijlocul ciclului olimpic. Încă nu este tarziu. Putem spera peste doi ani la medalii, dar, dacă nu se schimbă nimic, în 2012 nu se mai poate face nimic. Peste şase ani, atletismul romanesc poate fi la pămant. Am avut o întalnire cu vicepremierul sportului din China, care a făcut o vizită în Romania. Mi-a spus că pentru JO de la Beijing se pregătesc 1.000 de atleţi, dintre care se aleg 100. Noi avem 35 de sportivi în lotul olimpic. În lumea sedentară în care trăim, dacă toţi copiii ar avea o oră de educaţie fizică corespunzătoare pe săptămană, am mai putea spera. - Există speranţe le nivelul juniorilor? - Să aşteptăm să vedem ce rezultate vor avea juniorii noştri la Campionatul Mondial care se desfăşoară în această săptămană la Beijing. Avem 21 de sportivi şi cred că putem obţine trei-patru medalii, unele chiar de aur. Acelaşi lucru am spus şi la începutul anilor ‘90 şi generaţia Gabrielei Szabo ne-a reprezentat timp de zece ani la nivel înalt. Sportul în Romania s-a menţinut prin grupurile sportive şcolare. Nu trebuie trecute în grija primăriilor, că nu au timp să se ocupe de ele. Dacă nu vom primi de la stat fonduri suficiente, viitorul nu anunţă nimic bun. În 15 ani nu s-a construit nimic, iar condiţiile sunt foarte proaste. Dar să mai aşteptăm o săptămană să vedem ce fac juniorii… Medaliată cu aur în Suedia acum 48 de ani Ironia face ca dezastrul atleţilor romani de la Goteborg să se producă după 48 de ani de cand, tot în Suedia, la Stockholm, Iolanda Balaş ieşea campioană europeană, caştigand astfel prima sa medalie de aur din carieră. "La Stockholm am caştigat primul titlu de campioană europeană. A urmat apoi aurul de la Belgrad. Este o plăcere să concurezi în ţările din Europa de Nord, unde atletismul este foarte apreciat", a precizat fosta mare campioană.