Ion Tiriac isi haituieste turnatorii, Ilie Nastase a prins ideea de sub fileu, in timp ce Iolanda Balas sau Nadia Comaneci au sarit de mult peste astfel de curiozitati. Mihai Pacepa, fostul adjunct al sefului Directiei de Informatii Externe a Securitatii, arunca in urma cu citeva luni o umbra de indoiala asupra moralitatii marilor nostri sportivi. El afirma ca printre colaboratori se numarau si multi „purtatori de trening“, care semnau angajamente la fiecare plecare in strainatate. Majoritatea fostelor glorii vor sa ignore suspiciunile ce planeaza asupra lor, preferind sa uite trecutul, dar exista tot mai multi sportivi care vor sa se disculpe sau chiar sa-i descopere pe cei care „le-au ingreunat“ cariera inainte de Revolutie. Ion Tiriac a fost primul care a decis sa stearga praful de pe propriul dosar. El s-a prezentat la CNSAS si a citit doua-trei file din dosarul de urmarit. „Toti sportivii avem dosare. Cum puteam sta in strainatate fara sa fim urmariti? Am vazut doua-trei foi. Pitulice il chema. Este de neconceput ca atitia ani am avut pentru nimicuri oameni in spate“, afirma Tiriac. Ilie Nastase, partenerul sau de dublu, a prins din voleu ideea si ne-a declarat ca va bate in aceste zile la usa CNSAS, desi in urma cu citiva ani i s-a raspuns ca nu are dosar. Dar raspunsul CNSAS nu l-a convins pe fostul numarul unu mondial. Iar faptul ca lui Tiriac i s-a gasit dosarul nu face decit sa-i intareasca ideea ca a fost, la rindul lui, urmarit. „Am depus cerere sa-mi vad dosarul de foarte mult timp. De vreo trei ori am primit raspuns negativ. Acum, vreau sa ma duc iar la CNSAS, ca au mai primit un calup de dosare. Eram coleg cu Tiriac, daca el a fost urmarit, eu nu aveam cum sa nu fiu. Mai ales ca am fost casatorit cu o frantuzoaica si cu o americanca. Vreau sa vad totul, sa nu fie vreun «prieten» de-al meu. Nevasta-mea, Amalia, vrea neaparat sa afle cine m-a turnat. Azi or avea deschis la CNSAS?“, ne-a spus Nastase. Iolanda Balas face parte din categoria celor care vor sa ingroape trecutul. „Mi-au spus unii cam ce contine dosarul meu. Sincer, nu-mi doresc sa-l cer pentru ca ar fi o deziluzie sa vad cine m-a turnat“, spune fosta campioana olimpica la saritura in inaltime. „Asupra mea au planat tot timpul suspiciuni din partea Securitatii, din cauza originii sotului meu, jumatate german, jumatate ungur. Mai mult, el avea un frate in Australia, inca din 1942, iar asta a facut sa nu aiba dreptul de a iesi din tara. Imi amintesc, in 1960, la Olimpiada de la Roma, Sötter nu primise viza sa ma insoteasca la concurs. Atunci, am pus piciorul in prag si m-am dus la Gheorghe Gheorghiu-Dej . I-am spus ca refuz sa reprezint tara care nu are incredere in mine. Imediat s-a rezolvat cu viza, dar, pe tot parcursul sederii noastre in Italia, am fost supravegheati de un colonel de securitate, un fost baschetbalist de la Dinamo. Un an mai tirziu, acesta a fugit el in Germania. Cind ne-am reintilnit acolo, chiar imi spunea: «Nu stiu de ce m-au pus aia de la Securitate sa va urmaresc peste tot, pentru ca mi-am dat seama din prima clipa ca voi nu vreti sa ramineti acolo. Doar va cumparaserati draperii, perdele de-acolo. Era clar ca vreti sa va intoarceti acasa»“, povesteste Iolanda. Mai tirziu, pe cind lucra la Steaua, ofiterul de contrainformatii o obliga sa garanteze pentru sportivii care ieseau din tara. „Cite note de garantie am scris pentru fratele lui Marko Bela, care facea 5.000 si 10.000 de metri, nici nu mai tin minte. Era ungur si il urmareau indeaproape“. Pe ofiterul de la contrainformatii l-a intilnit dupa Revolutie, in Franta: „Eram la Campionatele Europene de sala de la Paris si, la un moment dat, il vad pe cel care era la contrainformatii la club. Ma duc la el si il intreb: «Ce faceti, domnule Untaru?», la care el, schimbindu-se la fata: «Sst, ca nu ma mai cheama asa». Cred ca lucra la ambasada noastra din Franta“, isi aminteste presedintele Fundatiei Atletismul Romanesc. Nadia este constienta ca a fost urmarita pas cu pas de „baietii cu ochi albastri“, dar nu este interesata sa-si ceara dosarul. „In acest moment nu am aceasta curiozitate, sa stiu cine m-a urmarit, cind si de ce. Stiam ca acest lucru era la moda“, spune fosta gimnasta. Nici antrenorul acesteia, Bela Karoly, nu are astfel de curiozitati: „Trecutul e trecut si nu ma intereseaza nici macar cine ma turna. Au incercat sa ma coopteze ca informator, dar le-am dat inscrisuri de circumstanta de prin strainatate si s-au convins repede ca nu se pot baza pe mine. Au vrut apoi s-o racoleze pe sotie. Le-a zis: «Plecati, domne, de-aici!»“. Si totusi, informatii din dosarul pe care Securitatea l-a deschis pe numele lui Karoly s-au scurs, in urma cu doi ani, in presa. In documentul prezentat de „Gazeta Sporturilor“, lui Karoly i s-au atribuit doua nume conspirative, Catona si Gimnastul. Procedurile de urmarire si adunare de informatii au fost incepute de lucratorii Securitatii la citeva luni dupa Olimpiada de la Montreal din 1976, la care Nadia Comaneci a obtinut sapte note de 10! Antrenorul este facut uneltitor, hot si bataus. Karoly s-a plins, conform dosarului intocmit de Securitate, sefului sportului din acea perioada, Marin Dragnea, ca „ Benone Sinulescu vine cu lautari la Onesti, iar fata, Nadia, vine obosita la antrenamente“, si ca „actorul Dichiseanu o invita pe Nadia in barul lui de la Bucuresti, spunindu-i «Vino sa bei un whisky, esti majora acum, n-ai nimic mai bun de facut»“. In opinia informatorilor, Karoly dovedea o atractie desebita pentru bani. Conform acestora, antrenorul oprea din banii cuveniti sportivelor, cerea de la organizatorii unor concursuri internationale diverse sume si impartea dupa bunul plac banii gimnastelor, oferindu-le mult mai putin decit aveau stipulat in contracte. „Sint foarte multe minciuni acolo“, a comentat Karoly. Netoiu, dat de gol de Dinescu Pe Gigi Netoiu si Mircea Dinescu ii leaga „o prietenie“ veche de 30 de ani. „Netoiu era unul dintre cei care ma urmareau pe timpul comunismului! Netoiu lucra pentru Securitate, la filaj! Se purta frumos, n-am avut probleme cu el, chiar daca ma urmarea si cind ma duceam sa iau rosii de la piata“, a dezvaluit Mircea Dinescu, pe cind incerca sa fie coproprietar cu fostul sau urmaritor la Universitatea Craiova.