Aseara am fost spectatori la doua meciuri diferite. Fiecare din cele doua meciuri a durat 45 de minute. Ce spun aici poate parea mai mult decat ciudat dar va asigur ca este cat se poate de adevarat. In primul meci de aseara am vazut o echipa Dinamo care a intrat pe teren ca o adevarata trupa de spartani, o echipa fara trac care juca frumos, pasa precis, o echipa care parea sa joace, in afara de banii promisi de conducatori si de gloria pe care ti-o aduce Liga Campionilor, pentru cei 50.000 de suporteri care au umplut pana la refuz batrana arena Lia Manoliu. Ti se ridica parul pe spate cand ii auzeai strigand si incurajandu-si echipa si astfel Dinamo parea invincibila. In primele 45 de minute de aseara s-a vazut clar daruirea si concentrarea, jocul bun al lui Dinamo aducand si golul din minutul 27, cand Bratu a pierdut pe drum un fundas italian, exact ca in zilele bune, si a inscris cu un sut sec. Cei 50.000 de suporteri au sarit pur si simplu in aer si, probabil, impreuna cu ei jumatate de Romanie. Parea ca Dinamo va juca pentru prima oara in istorie in Liga Campionilor. N-a fost sa fie asa pentru ca a urmat al doilea meci despre care vorbeam mai devreme. Al doilea meci a durat tot 45 de minute dar actiunea a fost condensata in aproximativ 20. 20 de minute in care Lazio a aratat ca a stiut, per total, mai bine ce vrea de la seara de ieri, a stiut cum se castiga banii de la UEFA. Visul lui Dinamo s-a destramat la 2 minute dupa pauza cand Vali Nastase , cel mai experimentat fundas dinamovist a gresit inexplicabil in careu o minge si l-a faultat pe Del Nero , atacantul Rocchi fiind cel care a inscris din penalty, turnand cu aceasta ocazie si plumb in ghetele lui Dinamo. Golul de 2-1 pentru Lazio a venit repede, dupa 10 minute, cand Rocchi si Pandev au facut sah mat apararea noastra, macedoneanul ramand singur cu Lobont si nelasandu-i nicio sansa. Dupa alte 10 minute Rocchi reuseste dubla, scorul devenea 3-1 pentru italieni, dar parca nu mai conta deoarece meciul fusese deja jucat de mult.