Pe linga afirmarea unor performeri de exceptie, Olimpiada inseamna si aparitia pe zapada a unor excentrici, a caror participare a stirnit hohote de ris si criticile oficialilor CIO.

Istoria sportului nu inseamna doar marii campioni, a caror prezenta la startul probelor garanteaza succesul de public pe care orice competitie il viseaza. De cele mai multe ori, imaginea unui concurs este completata cu succes de momentele picante, de acele clipe care, incarcate de dramatism combinat cu umor, in functie de perspectiva din care sint privite, scriu istoria.

Sportivii neconventionali in aparitiile pe pistele de concurs s-au vazut constant in capul listei de critici a oficialilor Comitetului Olimpic International, care, pentru a inlatura momentele penibile, au stabilit noi reguli pentru calificari.

Zbor de plumb

Editia din 1988 a Jocurilor Olimpice de iarna a ramas in amintirea iubitorilor sportului si prin aparitia originala a primului saritor britanic cu schiurile, Eddie Edwards, poreclit sarcastic Vulturul. Gratios ca o caramida in zbor, cum l-au caracterizat ceilalti participanti, cel mai haios si mai neconventional saritor cu schiurile nu a avut niciodata sansa de a cistiga o medalie. Dimpotriva, s-a clasat ultimul intotdeauna, contraperformantele sale fiind celebre gratie decalajului fata de adversari. Notorietatea britanicului este legata de totala lipsa de talent si aerul de bleg dat de ochelarii cu dioptrii duble, gen funduri de sifon.

Presedintele CIO de atunci, Juan Antonio Samaranch, in urma criticilor aspre care i-au fost aduse, a impus mai tirziu o noua regula, cunoscuta sub numele de Regula Vulturului Eddie, care cere ca participantii la Olimpiada sa termine in primul sfert al tuturor competitiilor de calificare.

Participare de comedie

Tot editia din 1988 de la Calgary a devenit arhimediatizata gratie prezentei pe grila de start la proba de bob a echipajului unei tari, Jamaica, tinut care nu cunoaste gheata si frigul decit de la televizor. Aventura celor patru temerari, care a avut mai mult succes in lumea cinefililor, prin ecranizarea in comedia Cool Runnings, decit in lumea sportului, a pornit de la ideea a doi americani, George Fitch si William Maloney, care aveau afaceri in Jamaica.

Rasturnare de succes

Cu sase luni inainte de ceremonia oficiala de deschidere a Olimpiadei, realizind ca timpul e prea scurt pentru a incropi o echipa de hochei pe gheata, Fitch s-a orientat spre un echipaj de bob. Astfel, in urma unui trial national, a ales pe cei mai buni sprinteri ai tarii din regiunea Caraibelor, aducindu-i sa concureze cu elita acestei probe in Canada.

La un pas de a fi exclusi de Comitetul Olimpic International, care vedea in prezenta lor o luare in ris a respectivei discipline sportive, visul lor s-a spulberat cu rasturnarea spectaculoasa din ultima mansa a concursului. Plecati cu cel de-al saptelea timp, cei patru jamaicani au incheiat cursa pe locul 10, adica ultimul.

Cadere olimpica

Sint socat!, au fost primele cuvinte ale australianului Steven Bradbury ( foto ), medaliat cu aur la sfirsitul cursei de 1.000 m la short track. Era prima medalie de acest fel pentru Emisfera Sudica. Sportivul de 28 de ani, desi se afla pe ultimul loc al probei de patinaj viteza de la Jocurile Olimpice de iarna de la Salt Lake City din 2002, a trecut primul linia de sosire, profitind de coliziunea in lant a favoritilor pentru titlul olimpic. Uimirea australianului era cu atit mai mare cu cit el ajunsese in semifinala probei gratie descalificarii concurentului Marc Gagnon in sferturile competitiei din cauza unor probleme tehnice la echipament. Pornit din postura de outsider, mai mult ca sa conteze la numar, tinarul din Brisbane a profitat de ciocnirea primilor sportivi, asigurindu-si astfel un loc in finala. Strategia lui de a ramine in cursa in spatele favoritilor a fost una de succes, asigurindu-i o medalie la care nici nu visase vreodata.