Social

Venetia, laguna iubirii

Pretul unui circuit prin Italia, care include si orasul gondolelor, pleaca de la 350 euro de persoana. Daca nu ar fi existat, Orasul carnavalului si al gondolelor ar fi fost inventat cu siguranta pentru a fi vizitat "in doi". O vacanta la Venetia este, cel putin pentru cei romantici, un regal. Venetia nu lasa pe nimeni indiferent: nici pe cei care spun ca este de vis, nici pe cei care-i vad doar decadenta. Laguna unica in lume are ce arata deopotriva iubitorilor istoriei si artei. Urbea a reusit sa-si pastreze, cu eforturi evidente, destul din stralucirea puterii pe care a detinut-o altadata, in ciuda problemelor legate de eroziunea cladirilor, a poluarii si a migratiei populatiei tinere spre alte orase mai promitatoare. Am ajuns in Venetia asteptandu-ma la un miros greu de apa statuta, la murdarie, si, in general, la o atmosfera greu de respirat si din cauza aglomeratiei. Sfaturi "de la cunoscatori", pe care bine ca nu le-am ascultat. Multimea de turisti a fost cea mai neplacuta problema, dar nu indeajuns de puternica pentru a nu-mi dori sa ma reintorc aici. Caci nu fara motiv a fost copiata de turism din lume imaginea cladirilor care strajuiesc "Canal grande", iar Venetia a fost si este preferata unor regizori de succes pentru a turna filme, care nu le-au stirbit din popularitate. Ba din contra. "Ceasul" orasului construit pe 120 de insulite, legate intre ele prin zeci de poduri elegant suspendate deasupra canalelor, bate, spun unii, spre orele 12. Poate de aici vine si unicitatea Venetiei, care reuseste sa exemplifice pe viu ca nimic nu este vesnic pe aceasta lume, nici macar lucrurile unice si marete. Acesta nu este insa nici pe departe unicul motiv pentru care Venetia este o destinatie care nu trebuie ratata, odata ajunsi in Italia. Piazza San Marco , inima Venetiei Se spune ca Piazza San Marco este inima orasului, care reuneste toate simbolurile care au facut orasul-stat celebru: de la religie si putere politica, la justitie si cultura. Cum timpul a trecut, peste toate se manifesta acum vizibil arhitectura impresionanta, capitol la care Basilica San Marco se remarca de departe. Basilica San Marco se bazeaza pe 500 de columne, "la picioarele" carora se intind 4.000 metri patrati de mozaic migalos realizat. La origine o biserica ridicata in onoarea patronului spiritual al orasului - San Marco, Basilica ofera o imagine la scara redusa a istoriei Venetiei, stilul bizantin, gotic si cel rasaritean contopindu-se pana la urma fastuos. Istoria bazilicii incepe in 832, dar constructia initiala a ars in timpul unei revolte populare. Forma actuala dateaza insa din 1063. La cativa metri se afla Palatul Dogilor, locul unde traiau si-si exercitau puterea conducatorii Venetiei. Exteriorul Palatului Dogilor atrage toate privirile. Palatul a fost construit, intre secolele 14 si 16, peste un castel cu turnulete, iar rezultatul este impresionant, cu atat mai mult cu cat arata ca si cand sfideaza cu ingeniozitate toate regulile arhitecturii. Masiva fatada dantelata este sustinuta prin doua randuri de arcade, la fel de delicat realizate. Iar inauntru asteapta o frantura de istorie si viata: luxoasele apartamente ale dogilor, birourile cancelariei si anticamera armurierilor. Si salile de judecata sau inchisorile. De departe cea mai grandioasa fiind Maggior Consiglio, care putea adaposti aproape o mie de nobili. Nu departe se afla Turnul Clopotului, inalt de aproape 100 de metri. Privelistea din varful turnului merita statul la coada de zeci, chiar sute de persoane, daca sunteti pasionati de fotografie. „Puntea suspinelor", ultimul drum pentru condamnatii la moarte, sentinta care nu a fost acceptata de Casanova, care a reusit sa fuga de aici in 1756, dupa ce a fost condamnat pentru comportamentul sau si pentru insultele aduse religiei. Piazza San Marco, locul unde altadata aveau loc procesiuni, ceremonii, procese si executii, gazduieste in zilele noastre, in fiecare februarie, Carnavalul venetian. Chiar si intr-o zi obisnuita aici este animatie, cu atat mai mult cu cat in interiorul pietei sunt sute, poate mii de locuri la terasele insorite, dar cam scumpe. Totul este supravegheat de porumbeii aproape domesticiti de turistii care-i hranesc cu graunte cumparate - obligatoriu - de la vanzatorii autorizati. Si de cei 14 lei inaripati, adevarati paznici ai iesirii spre mare a pietei. Ponte di Rialto, cel mai vechi pod din Venetia O plimbare cu "vaporetto", un vaporas de linie (care incepe din Statione), iti ofera o calatorie in timp spre vremurile in care venetienii cucereau marea si insulele Mediteranei si ale Adriaticii. Cladirile cu coloane dantelate stau tacute la soare, inveselite din cand in cand de coloritul viu al caselor proaspat renovate. Zeci de palate strajuiesc "Canal grande", unele restaurate, altele asteptandu-si randul la vremuri mai bune. Unele au fost transformate in hoteluri scumpe, altele, in cazinouri, dar toate pastreaza intre pereti o istorie care mai are multe de spus. Imaginea de film a traseului prin "Grand canale" te face sa-ti doresti ca acest traseu lung de circa patru kilometri sa nu se termine... Prima statie impresionanta, prima escala: Ponte di Rialto, cel mai vechi pod al Venetiei. Cu o istorie cu suisuri si coborasuri, Podul Rialto strajuieste astazi de la inaltime terasele si magazinele de pe cheiul "Grand canale". Altadata punte de legatura intre sedii de banci (undeva dupa anul 1.200), Podul Rialto este o punte spre Venetia "terestra", care ascunde numeroase surprize. Chiar in stanga podului, ascunsa printre coloane, se afla una dintre putinele piete de fructe si legume, de unde pot fi cumparate si suveniruri mai ieftine. Spre dreapta se deschide "traseul" la pas catre Piata San Marco. Nu veti avea decat de castigat daca o veti lua pe jos pe stradutele Venetiei, care se intalnesc din cand in cand in mici piatete, unde puteti gusta o pizza sau macar un "gellato" la cornet. Sau puteti admira, daca nu cumpara, magazinele cu vestitele masti venetiene, care sunt oferite si la tarabele de pe faleza Marelui Canal, la preturi care pleaca de la doi euro bucata. Mastile "adevarate", care pot fi purtate cu succes la orice carnaval, nu costa insa mai putin de 30 de euro. Drumul pe jos de la Rialto pana la Piata San Marco nu dureaza pentru cei grabiti mai mult de 15 minute, dar este pacat sa nu va opriti putin in drum, macar pentru a va pierde in multimea de turisti veniti din toate colturile pamantului. Asta daca nu va intereseaza arhitectura sau arta. Cu „vaporetto" prin Murano, Burano si Lido Venetia nu inseamna numai Piazza San Marco. De aici puteti lua vaporasul, cu un abonament pe o zi sau pentru 48 de ore (de la 12 euro/persoana), catre micutele insule Murano sau Burano . Pe drum veti putea observa sediul "Vigili del fuoco", ca si spitalul comunei Venezia, cu mijloacele de interventie specifice trase pe chei. Prima insula, Murano, este vestita prin sticlaria realizata de mesterii locali. Chiar daca reprezentatia data de sticlari "pe viu" nu este foarte impresionanta, dat fiind ca productia este acum in totalitate automatizata, podoabele care ies din mana lor nu lasa indiferente, cu siguranta, nicio doamna. In Murano am avut norocul sa intalnesc, tras linistit pe chei, "aprozarul" local, care circula zilnic pe canale, pentru a-i aproviziona pe localnici cu legume si fructe. In drumul spre Burano se zareste la cateva sute de metri Insula Armenilor, astazi un loc plin de verdeata. Burano, celebra prin goblenurile sale fine, dar scumpe, se mandreste si cu o istorie veche, fiind atestata din vremea romanilor. Chiar daca insulita are numai cateva sute de metri patrati, localnicii au pastrat intacte cele trei biserici. Aveti grija sa nu va lasati "purtat de val" in Burano, pentru ca ultimul vaporas pleaca inainte de ora 17, iar odata cu acesta se inchid si terasele din centru. Este o placere sa-i vezi pe chelneri, probabil membrii aceleiasi familii, cantand in timp ce-si conduc ultimii clienti. "Vaporetto" sau motoscaful va poate conduce spre celelalte trei insulite-"satelit" ale Venetiei, fiecare cu istoria si farmecul ei. "Lido di Venezia", o fasie de pamant lunga de 12 kilometri, devenita vestita ca destinatie turistica inca de acum 60 de ani, prin plaja si hotelurile sale scumpe. Si prin tangentele cu industria cinematografica, fiind locul unde se desfasoara in fiecare an festivalul de film. Si unde regizorul Visconti a turnat unul din filmele sale, "Moarte la Venetia". Orasul inca isi traieste viata, chiar fiecare clipa. CE TREBUIE SA STITI Cazarea in Venetia este destul de scumpa, o optiune mai ieftina fiind hotelurile din Mestre, de unde sunt cateva statii pana la Venetia. Sau in Lido di Jesolo , statiune cu plaje intinse si care seamana cu Mamaia noastra. Din Lido di Jesolo sunt curse regulate pana tarziu in noapte cu "vaporetto" spre Venetia. La terasele si restaurantele de pe cheiul "Grand Canale" se practica niste preturi astronomice. Si toate percep "coperto", un bacsis obligatoriu, care pleaca de la 1,5 euro de persoana. Ca in toata Italia, si in Venetia puteti avea neplacuta surpriza sa trebuiasca sa onorati si "servizzio", o alta taxa gen bacsis, al carei scop este teluric. Pentru cei veniti cu masina, pe cont propriu, este bine de retinut ca parcarile din Venetia sunt mai mult decat scumpe, de minimum 20 de euro/zi. La "vaporetto" este mai convenabil sa va cumparati abonament, daca stati mai multe zile. Aveti grija ca se taxeaza si bagajele voluminoase! NU RATATI ! - Ponte di Rialto - Piazza San Marco, cu Palatul Dogilor, Turnul Clopotului si Basilica San Marco - Puntea suspinelor, ultimul drum al condamnatilor la moarte - Insulele Burano, Murano si Lido di Venezia, unde ajungeti cu "vaporetto".

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea