Un nou esec al UE privind orele de lucru pe saptamana

Ministrii muncii din tarile membre ale Uniunii Europene, reuniti, marti, la Bruxelles, nu au reusit, nici dupa doi ani de discutii, sa ajunga la un acord privind durata saptamanii de lucru in UE, transmite AFP. Dupa discutii care au durat intreaga zi, "nu este posibil sa gasim o solutie. Nu, la acesta intalnire", a declarat ministrul finlandez al Muncii, Tarja Filatov, a carei tara asigura presedintia UE pana la sfarsitul anului. Tarja Filatov declarase, la inceputul reuniunii, ca este absolut necesar sa se ajunga la o solutie, dupa doi ani de negocieri esuate , privind revizuirea directivei europene asupra timpului de lucru. "Reuniunea de astazi este ultima ocazie pentru a ajunge la un acord", spunea comisarul european pentru munca, Vladimir Spidla. Unul dintre obiectivele acestei revizuiri legislative este stabilirea exacta a cazurilor in care patronii pot negocia cu salariatii timpul de lucru pe saptamana, stabilit in prezent la 48 de ore. Nu au pareri comune Inca de la inceputul dezbaterilor pe acesta tema, tarile UE au avut pareri contradictorii. Pe de o parte sunt Franta, Italia, Spania, Grecia si Cipru care cer limitarea timpului de lucru la normele europene. De cealalata parte, Marea Britanie si o parte din tarile care au aderat recent la Uniune insista ca muncitorii sa poate lucra peste norma de 48 de ore pe saptamana, stabilita inca din 1993 de Comisie. Derogarile individuale, cunoscute sub denumirea engleza "opt out", sunt considerate, in continuare, abuzive de catre Marea Britanie. Presedintia finlandeza a Uniunii Europene propune un compromis in acest caz: pastrarea timpului de lucru de 48 de ore pe saptamana, cum prevad normele UE, dar fiecare tara membra sa poata revizui anual aceasta durata. In plus, potrivit propunerii Finlandei, nu se va mai putea munci mai mult de 60 de ore intr-o perioada de trei luni, plafon care acum nu exista in legislatia europeana. Acordul intre tarile UE ar fi permis armonizarea legislatiei tarilor cu nomele europene si cresterea mobilitatii fortei de munca. Totodata, cei 25 ar fi obligati sa accepte deschiderea pietei muncii si afluxul de muncitori straini .