O mina de samsari, care vind si cumpara jucatori, au reusit performanta, in citiva ani, sa doseasca de Fisc 22 de milioane de euro. Cam un euro pe cap de locuitor . Printre numele afaceristilor, citeva erau de mult legate de afaceri necurate. Din pacate, al lui Gica Popescu parea departe de orice banuiala. Fostul mare fotbalist a negat tot timpul ca ar fi incasat sumele cu pricina. Mai mult, a refuzat sa mearga la FRF, la audierile convocate in vederea lamuririi tranzactiilor cu fotbalisti pe care, in parteneriat cu Ioan Becali , le facuse. A dat o fuga pina la Istanbul, ca sa se convinga cu ochii lui de realitatea din actele detinute de Galatasaray. Abia intors in tara, s-a dus de bunavoie la Fisc si a achitat impozitul de 40% pe milionul nedeclarat. Vorba lui Adrian Cioroianu: cum ne-am fi simtit noi, cei care l-am sustinut in candidatura pentru FRF, daca astazi Gica Popescu ar fi stat pe scaunul lui Mircea Sandu? Ma simt obligat sa-i acord o circumstanta atenuanta, stiindu-l un om onest, care n-a profitat niciodata de banii altora: e probabil sa nu fi stiut realmente de suma incasata, ametit de calculele mai rutinatului sau partener, asa ca nu m-ar mira sa nu fi luat el milionul reclamat de Fisc. In ceea ce-i priveste pe ceilalti, aici lucrurile sint cit se poate de clare. De altfel, nici unul nu pare grabit sa recunoasca datoria catre stat corespunzatoare unor sume de doua, trei ori mai mari decit cele marturisite. Greseste Piturca atunci cind afirma ca un impresar destept ia procente mai mari decit unul prost si ca la urma urmelor e problema lui. Nu e problema lui, fiindca sumele nedeclarate sint si neimpozitate si asta se cheama evaziune fiscala. Sint curios sa aflu citi sint de fapt amestecati in aceasta uriasa evaziune, cit populatia actuala a Romaniei, chiar asa in scadere cum e ea. Nu numai samsari, dar si patroni, si presedinti de cluburi. Unii, cu functii in Guvern si prin alte parti. As vrea, de asemenea, sa stiu daca achitarea datoriei izbaveste de orice alta raspundere pe datornic sau daca e vorba si de consecinte penale.
O problema este si de ce aceasta evaziune este descoperita abia acum. Oare n-a banuit nici un finantist de la minister sau de la ANAF ce se intimpla? Dar conducerile Ligii si ale Federatiei? Dar Ministerul de Interne, in subordinea caruia se mai afla inca clubul privat Dinamo Bucuresti? Zvonuri circula de mult. In momentul declararii sumelor micsorate, nu era normal ca Fiscul sau celelalte institutii implicate sa aiba in fata ochilor un contract?
Si daca e da, cum e posibil ca acele contract sa fi fost unul de uz intern, altul de uz extern? Aceste intrebari nu trec neaparat prin capul unui nespecialist, dar prin capul inaintasilor domnilor Vladescu si Bodu ar fi trebuit sa treaca. E vorba, in definitiv, de banii contribuabilului. Pe mine unul nu m-a consultat nimeni daca sint dispus sa scot din buzunar un euro pentru scutirea de impozite a lui Ioan Becali si compania. Poate ca as fi facut-o pentru ca un jucator talentat sa ajunga la o echipa mare. In nici un caz pentru umplerea buzunarelor unor samsari de carne vie. Ma nelinisteste linistea pe care toti cei suspectati de evaziune o afiseaza. Or fi stiind ei ceva ce eu nu stiu? Or fi avind vreo dezlegare de care n-am nici cea mai mica idee? Prea se arata netulburati, gata sa isi continue afacerile in alta parte, la alt club, dupa ce au fost alungati. Sa conteze ei pe legaturi subterane care ii pun la adapost pe unii prin altii, de toata lumea? Ma tem ca e cu putinta sa n-am niciodata raspuns la toate aceste intrebari.
