Social

Toate drumurile duc la Paris

Notre Dame de Paris, cea mai vizitata catedrala din lumePe urmele lui Hugo si Balzac, o calatorie in orasul luminilor este o experienta, cum nu se poate mai romantica. Champs Elysées, Arcul de Triumf, Place de la Concorde, Gradinile Luxembourg, Palatul Muzeu Luvru, Muzeul Orsa, Catedrala Notre Dame, Domul Invalizilor, Sacre Coeur, Place de Tertre, Sena. Doar cateva din motivele pentru care Parisul nu trebuie ratat. Orasul luminilor, al doilea nume al capitalei Frantei, are o semnificatie deopotriva proprie, cat si figurativa. Arhitectura? Clasica, neoclasica, art nouveau, moderna, post-moderna. Fara ca nimic sa se bata cap in cap. Haussman, un baron de geniu Orasul asa cum il stim astazi a fost astfel gandit, la mijlocul secolului al XIX-lea, de catre un prefect genial, baronul Haussman - azi, nume de bulevard. Un oras medieval deja sufocat si cu locuri mizere a fost transformat de baron, la cererea lui Napoleon al III-lea, in cel mai fermecator si elegant loc de pe pamant. Baronul a gandit o noua canalizare si un nou sistem de alimentare cu apa, a durat noi drumuri si a tras douasprezece bulevarde largi, pe care le-a intalnit in celebra Place d’Etoile in care toate vad Arcul de Triumf. Trei inele concentrice si civilizatia la volan asigura un trafic rezonabil. Pe drept considerat cel mai seducator oras din lume, Parisul a dat, si o face si astazi, tonul in arta, cultura, moda, gastronomie, in tot ceea ce se numeste, pur si simplu, frumos. Gavroche si Chevalier, brat la brat Pentru cine a trecut de etapa tururilor de oras cu microbuz si ghid, pentru cine a scapat de obligatia vizitarii Luvrului si a Turnului Effel, Parisul isi dezbraca fracul. Isi asaza pe cap palaria cu pene, imbraca tunica lui Athos si, cu floreta la sold, purcede la vreun duel sau la vreo intalnire galanta. Poate sa-si puna bereta lui Gavroche si sa porneasca la plimbare, prin parcuri, in pasul strengarului. Sau isi asaza bascul lui Utrillo si din trei trasaturi de carbune schiteaza un obraz vesel de florareasa din Montmartre. Ori apuca bastonul lui Toulouse-Lautrec si ia drumul unui cabaret si al unui flirt la can-canul Au Lapin Agile. La o adica, ar fi chiar un clochard si si-ar aprinde o tigara Gauloises, ar trage un gat de Bordeaux si ar trai fara griji sub podurile Senei. Cu palaria lui Chevalier pe o spranceana, tolanit in fotoliul unei terase pe Champs Elisée, sigur va trage cu ochiul la picioarele superbei manechine care tocmai iese de la Coco Chanel. Cand poarta fular negru, se duce la Cimitirul Pere Lachaise si asaza o pietricica pe mormantul lui Balzac sau al lui Enescu. Si acest Paris poate continua astfel inca mult. Parisul nu este ipocrit. Astfel sincer, cel mai visat oras din lume isi arata multimea de fete. Unele vesele, altele triste ori doar nostalgice, toate iti picura in suflet un dor de a-l revedea inca dinainte de a-l parasi. Muntele martirilor boemi „Mons martyrium", dealul numit astfel in memoria martirilor torturati in Paris pe la anul 250 d. Hr., a devenit cu timpul Montmartre. La sfarsitul secolului al XIX-lea si, in prima parte a secolului urmator, pictori care fac fala marilor muzee ale lumii au trait si au pictat in acest cartier. Stradutele in panta, piatetele cu cafenele si bistrouri, cabaretele si scene din taverne, bordelurile si teatrele de revista, toate din Montmartre, au fost surse de inspiratie pentru pictori ilustri. Theodore Gericault, Camille Corot, Maurice Utrillo, Raoul Dufy, Auguste Renoir, Vincent Van Gogh, Toulouse-Lautrec sunt numai cateva nume care l-au imortalizat si l-au asezat pe peretii tuturor marilor pinacoteci ale lumii. Si astazi, aerul boem al cartierului este aproape neatins. In restaurantul „La Mere Catherine", fondat in 1793, ospatarul iti va sopti discret la ureche, in timp ce iti toarna vinul in pahar, ca stai la masa lui Salvador Dali . De iesi din restaurant, drept in fata, in Place de Tertre, un Picasso inca necunoscut iti va face portretul in carbune ori acuarela. Cu portretul in buzunar, o straduta la stanga, apoi una la dreapta si urci treptele Bazilicii Sacre-Coeur. Inauntru, respiratia ti se taie de emotie, admiri, te rogi lui Dumnezeu si Ii multumesti ca ai ajuns acolo, aprinzi o candela, cumperi un rozariu din lemn de trandafir si iesi. Nu cobori toate treptele bazilicii pentru ca, asezat pe ele, stai cateva clipe sa admiri panorama orasului. Daca esti mai melancolic, te gandesti ca absolut toate personalitatile despre care ai invatat la scoala au pus piciorul, candva, exact in locul pe care esti asezat. Pe jos sau cu funicularul, fredonand unul din cantecele „vrabiutei" Edith Piaf, cobori dealul si, undeva inainte si la dreapta, Cabaretul Moulin Rouge. Cine n-a vazut macar odata reproducerea vreunuia din celebrele afise pictate de Toulouse- Lautrec pentru acest faimos cabaret? Distanta rutiera Bucuresti - Paris : 2.450 km Distanta aeriana Bucuresti - Paris: 1.869 km Zbor cu avionul : 2 ore Zborul cu avionul dureaza cam doua ore. Cu trenul, mai mult, dar pentru un cuplu romantic este o experienta cum nu se poate mai placuta. Nici varianta pe patru roti nu este de lepadat, cu conditia sa rezisti drumurilor noastre pana la granita de Vest. Autocarul ramane cel mai ieftin dar si cel mai obositor mod de ajunge la Paris. In prima varianta, dupa aterizare, pe aeroportul Charles de Gaulle, drumul e doar de cateva zeci de minute pana in centrul orasului, fie cu taxiul, fie cu metroul. CE TREBUIE SA STITI Pentru a va descurca mai usor si mai ieftin, este indicat sa va cumparati un abonament pentru transport. Este valabil pentru toate liniile si mijloacele de transport, inclusiv metroul. Un abonament Paris Carte-Musee-Monuments va va asigura acces ieftin la toate obiectivele culturale. In plus, posesorul unui asemenea document nu va trebui sa mai stea la cozi. In sezon, o coada la Luvru, spre exemplu, poate dura si doua ore. In Paris, nu veti fi considerat "scotian", daca nu veti lasa bacsis. Daca insa serviciul ospatarului va va impresiona in mod deosebit, 3-5% din totalul consumatiei va va aduce o plecaciune din partea "garconului". Nu incercati sa platiti cu bancnote mai mari de 100 de euro. Vi se vor refuza negresit. Nici la banca nu veti reusi sa le schimbati. Francezii fug de ele, din frica de falsuri. Daca va rataciti sau va aflati in dificultate, nu ezitati sa va adresati primului politist iesit in cale. Sunt amabili si constienti de importanta turismului pentru economia tarii lor. UNDE STAM? Cazarea in Paris, dupa toate buzunarele. De la hoteluri luxoase , in care la micul dejun te poti intalni cu vreun print mostenitor sau cu un star de la Hollywood, pana la stablimente ieftine dar curate. O sugestie? Inchirierea unei garsoniere. Francezii ii zic „studio", care, intr-un arondisment central, poate costa in jurul a trei sute de euro pentru o saptamana. In privinta farmecului unui studio parizian mansardat, inutil sa mai insistam. Orice proza sau film cu o poveste plasata in Paris isi are un studio al ei mansardat. „Aimez-vous Brhams?" de Françoise Sagan, doar un exemplu. Shakespeare din Cartierul Latin Candva, acum cateva sute de ani, pe aceste strazi inguste, in carciumi si in gradini, se vorbea in limba latina. Aceasta pentru ca locuitorii care dadeau tonul erau studentii de la Sorbona. De aceea, cartierul vechi, asternut intre Sena si Jardin de Luxemburg, se numeste Cartierul Latin. Peste 800 de ani de istorie nu s-au pierdut in zadar. Librarii, carciumioare studentesti ieftine, anticariate, cafenele, scoli prestigioase, galerii de arta , teatre si, peste toate, o atmosfera intelectuala amintesc la tot pasul, ca pe aici au trecut mari invatati ai lumii. Chiar langa malul Senei, acolo unde incepe cartierul, libraria Shakespeare&Co. Aparent dezordonata, aici vin pentru cate o anumita carte clienti cunoscatori din toata Europa. Legenda spune ca primul proprietar lasa pe oricine sa innopteze fara plata pe o lavita, printre rafturi, cu conditia ca dimineata sa-i povesteasca o carte citita peste noapte. Cert este ca, astazi, vanzatori in librarie sunt tineri studenti la burse sau in trecere prin Paris. O intamplare oare? In acelasi Cartier Latin al Sorbonei si al College de France, Panteonul. Locul etern ai zeilor pe pamant. Al Marilor Francezi. De la abilul revolutionar orator Mirabeau si genialul Voltaire, pana la romanticul Hugo si rebelul Zola, fiece epoca isi are personalitatile ei, la onorat somn vesnic, in impunatorul mausoleu. Cazacii de pe Sena Tot Parisul este impanzit de bistrouri. Carciumioare micute, mai pe inteles. Pline de farmec, decorate cu gust, cu peretii plini de tablouri, fotografii inramate ale celebritatilor care le-au trecut pragul, cu rafturi pline de obiecte cu valoare sentimentala pentru proprietari si clientela. Nu exista doua bistrouri la fel. Nu difera doar estetica si istoriile locurilor. Fiecare isi face un punct tare din specialitatile culinare, din gama vinurilor din pivnita si din meniurile fixe oferite in perioada pranzului. Se numesc bistrouri, si nu altfel, de aproape 200 de ani. Pe atunci, mai precis in 1814, cazacii inrolati in armata lui Napoleon erau incartiruiti in Montmartre. Cea mai la indemana crasma, La Mere Catherine. Tinerii osteni fugeau de pe campul de instructie pentru o dusca si, pentru ca superiorii sa nu le simta lipsa, il grabeau pe barman cu indemnul „bistro, bistro". Adica, „repede, repede". De atunci incoace, mai intai in Paris, apoi in restul Frantei si astazi aproape in toata Europa francofona, carciumioarele cu sarm si personalitate poarta acest nume.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea