“Teorema” lui Pasolini, demonstrata si in romana

Romanul lui Pasolini, „Teorema”, este, mai intii de toate, un exercit iu de critica. Publicat in 1968, este unul dintre atacurile cele mai corosive la adresa „ratiunii dominante” din Italia acelei perioade. Structurat mai mult sau mai putin ca o teorema, romanul prezinta initial enunturile de la baza constructiei, dupa care urmeaza „demonstratia” propriu-zisa si, evident, concluzia. Ce urmareste sa demonstreze? Ca burghezia este o categorie al carei continut a disparut, o eticheta a carei semnificatie s-a golit de sens, ca toata aceasta clasa sociala si-a pierdut identitatea, raminind o forma fara functie, suspendata din inertie intr-un context istoric. Un indiciu pentru o intelegere mai buna a resorturilor ideologice ale acestui manifest tine de biografia lui Pasolini: a fost membru al Partidului Comunist Italian si, chiar si dupa excluderea sa din partid in urma acuzatiilor de obscenitate si corupere de minori, a continuat sa sustina doctrina comunista. Multe dintre filmele sale sint inspirate de „borgate”, cartierele insalubre in care traiau imigrantii proletari. Prin ce mijloace isi sustine teza? Printr-o alegorie pe care o parte a criticii a conotat-o religios, in timp ce altii au extins-o, la un nivel mai general. Este povestea unei intilniri esentiale: pe de o parte, o familie tipic burgheza , care locuieste la Milano, pe de alta, un tinar misterios, cu apartenenta sociala greu de stabilit. Tatal, burghezul-etalon, so- tia sa, adepta a moralei catolice si, implicit, a fidelitatii, fiica lor, Odetta, o tinara introvertita si supusa regulilor familiale, si Pietro, fiul cu inclinatii artistice, toti acestia vor gasi in oaspetele lor neasteptat pretextul unei reevaluari, al unei incercari de revalidare personala. Lor li se alatura Emilia, servitoarea, careia intilnirea ii dezintegreaza toate certitudinile, oferindu-i in schimb extazul mistic . Fiecare dintre aceste personaje se indragosteste de tinarul oaspete, ba mai mult, fiecare dintre ei intretine raporturi sexuale cu acesta. Nu este vorba de o idila inofensiva, ci de o experienta decisiva. Pentru fiecare dintre ei, contactul cu Celalalt determina o ruptura, un cataclism personal. Dupa plecarea la fel de neasteptata a oaspetelui, vor ramine cu totii scurtcircuitati. Cu totii vor incerca sa- si descopere individualitatea, confiscata de categoriile sociale pe care logica iluminista le impusese. Toata aceasta cautare va lua forme extreme, culminind cu drumul simbolic al tatalui prin desert. Q.e.d. “Teorema” a fost initial conceputa ca o tragedie in versuri, in forma actuala, romanesca, pastrindu-se doar citeva poeme. Pasolini isi scrie textul cu precizie matematica, cu detasare, reducind cit mai mult dialogurile in favoarea unor descrieri succinte, esentializate. Formula este apropiata cumva de un scenariu, lucru sustinut de faptul ca romanul a fost publicat aproape in acelasi timp cu lansarea filmului omonim, regizat tot de Pasolini. Prezentat pentru prima oara la Festivalul de Film de la Venetia , a atras imediat atentia criticilor. Ba mai mult, a primit, printre altele, si un premiu din partea Office Catholique Internationale du Cinéma, pentru mesajul puternic antiburghez. La scurt timp insa dupa acest succes, Biserica a interzis filmul, acuzindu-l pe Pasolini de obscenitate. Abia in 1970, acuzat iile au fost retrase, „Teorema” reintri nd in circuitul cinematografiei.