Taţii influenţează comportamentul la serviciu

Modul de comportament la locul de muncă al fiecărui angajat este determinat de stilul parental al tatălui acestuia. Cel puţin aşa afirmă psihologul american Stephan B. Poulter, în lucrarea "Factorul patern", recent publicată în SUA. Poulter susţine că regulile rostite şi nerostite ale tatălui, în copilărie, sunt absorbite de copil şi devin o parte a caracterului acestuia, care se reflectă în comportamentul la locul de muncă. Nevoia de a-ţi mulţumi şeful, de a găsi în permanenţă un vinovat pentru orice, de a striga la subordonaţi, de a fi promovat sau a munci mai mult decat toată lumea, toate se datorează tatălui. În acest fel, tatăl poate induce copilului comportamente pozitive, cum ar fi o etică adecvată la locul de muncă, dar uneori ar putea pune bariere în carieră. Autorul identifică patru tipuri principale de tată: supercreativ, bombă cu ceas, pasiv, absent şi povăţuitor. Supercreativul Supercreativul este genul de tată care îi repetă mereu copilului că trebuie să aibă performanţe bune şi să caştige întotdeauna. Rezultatul va fi un copil extrem de autocritic, care va cheltui multă energie ascunzandu-şi slăbiciunile şi nesiguranţele. Permanent nemulţumit de sine, se va simţi ca un impostor la locul de muncă. Bomba cu ceas "Bomba cu ceas" este genul de tată care "explodează" imprevizibil , vărsandu-şi furia asupra familiei. Copilul învaţă că primul scop este acela de a nu-l supăra. Ca adult, la locul de muncă, el va avea un punct pozitiv: acela că este antrenat în a interpreta comportamentele oamenilor şi a le citi firea. Totuşi, copilul va avea o nevoie permanentă de a mulţumi pe toată lumea, care îl va face ineficient într-o situaţie de conflict. Pasivul Tatăl pasiv acţionează mai mult ca observator decat ca participant la viaţa copilului, îl neglijează emoţional, ceea ce îl face pe copil să răspundă cu neglijare de sine şi depresie. Acest lucru generează lipsa motivaţiei şi teama de eşec, bariere serioase în calea carierei. Absentul Tatăl absent, fizic sau emoţional, generează un comportament de respingere. Copiii lui ar putea avea probleme cu şefii, în special bărbaţi, cărora nu le vor recunoaşte autoritatea. Povăţuitorul Tatăl povăţuitor este un exemplu de părinte eficient, care nu e influenţat de resentimente sau visuri neîmplinite. Totuşi, şi el poate imprima copilului anumite comportamente care împiedică succesul în carieră. Dacă aceştia vor ajunge manageri, stilul lor va fi flexibil iertător şi compătimitor.