Intre munca de birou de la Muzeul National de Arta Contemporana , concursuri de sport extrem si expeditii prin Dragonul Rosu , Suzana Dan lucreaza la cele mai interesante proiecte de arta din generatia ei. Pe Suzana Dan o vezi cam pe la toate evenimentele de arta contemporana din Bucuresti, ii vezi lucrarile in cele mai diverse proiecte colective, te trezesti ca peste noapte s-a angajat la munci de organizare, o poti vedea pe strada incercind sa tina sub control ciinele ei beagle, Boss (in traducere romaneasca Patrocle). Sau te intilnesti cu ea pe la MNAC, unde lucreaza in cercetare si curatoriat, dispare saptamini in sir si cind o suni iti spune ca e cu bicicleta la o competitie sportiva prin munti. Organizeaza, impreuna cu prietenii, expeditii la angroul Dragonul Rosu, la vinatoare de elemente pe care apoi le foloseste in lucrari. „Ma duc acolo ca o cotofana. Tot ce sclipeste trebuie sa fie al meu“, spune cu un rinjet complice. N-o poti rata datorita zimbetului pina la urechi de care nu se lipseste niciodata si a ochilor albastru deschis care-i acopera toata fata, e zgomotoasa, povesteste pe nerasuflate peripetii cu ciini, parapante, zmeie, case parasite din Paris, oameni sau spatii care o fascineaza. Gesticuleaza mult, se entuziasmeaza si bate din palme cind o provoci sa povesteasca despre noile ei proiecte, printre care se numara un festival de inaltat zmeie si baloane si o expozitie de pitici de gradina pictati si expusi chiar la ea in curte, unde „o sa vina lumea si o sa bea cacao cu lapte si vor fi inconjurati de pitici“. Se emotioneaza extrem de usor, fie ca primeste cadou un pui de ciine de care se indragosteste sau cind povesteste de profesorul ei de pictura din facultate, regretatul Florin Mitroi: „Il chema la fel ca pe manelist, ba chiar aveam un afis cu manelistul in atelier. Profu’ avea simtul umorului, chiar daca era rezervat si avea singe de oltean in el. Cind te atingea cu o ironie… mama cum se ducea direct unde te durea mai tare… super rafinat!“. Merge des in vizita la Zarnesti, unde o asteapta un „tata pensionar care si-a descoperit gradina“ si o „mama zen, care ride foarte mult si care acum are grija de o fetita ce o bucura foarte mult“. Face si munci de angajat „la stat“, in cadrul MNAC, fara sa aiba o descriere prea clara a postului: „Daca ti-as spune ca nici nu stiu cum ii zice postului meu acum… Cind m-am angajat, eram pe post de artist plastic. M-or fi avansat? Habar n-am! Fac documentare, layout-uri la afise, invitatii, car aparatura, o montez… organizez expozitii“, spune artista. La scurt timp dupa ce a terminat facultatea, Suzana Dan s-a inconjurat pictind de o haita protectoare de fiinte roz, pierdute in nori rozalii, care nu te lasa sa te apropii nemuscat si nepatat. Lucrarile ei au in fundal gradini paradiziace, locuri carnavalesti de joaca. Locuri de destrabalare verzi, lipsite de griji si traume. In prim-plan, o data ce ai tras perdelele, ai pasit intr-o scenografie cu stapini/stapine inconjurate de animalele lor preferate. Ca intr-un film cu Tom si Jerry, stapinul nu are decit partea de jos a corpului. Totul este pictat parca din perspectiva animalului de casa. Corpurile carnoase si mari zac tolanite si asaltate de animalele lor iubite, pieptanate si scapate din lesa. Animalul nu mai este deloc docil, ci, de jos, de la inaltimea ierbii, pune la cale nazbitii si sotii. Fiintele acestea domesticite vag, pastrate mai curind datorita abilitatilor extrasenzoriale cu care sint dotate si usurintei cu care se musca, se ling, se purica si umplu de excremente spatiul, sint asezate pe postamente memoriale, intra in albume de familie. Suzana Dan stringe toate lucrurile stralucitoare, selectind cu un ochi de specialista cele mai originale strasuri, cele mai sclipitoare paiete si inimi de plastic rubinii. Canapelele si placile de skate sint umplute cu un mozaic de inimi de plastic cumparate la kilogram din orasul chinezesc. Portretul lui Stalin este acum un bust dintr-un horror bollywoodian, cu tirani decadenti si plini de trese aurite, cu cotletele insingerate la spate. Violenta izbucneste si atunci cind Alba ca Zapada ramine singura dominatrix intr-un peisaj de pitici si eroi masacrati, cu membrele sectionate si vizibile pe toate ramele tabloului. Muzeul ciinelui este o interventie facuta de Suzana Dan intr-o casa abandonata din Sinaia, in cadrul programului de rezidente ArtistNe(s)t. Fauna canina poarta aici atit urmele dragostei stapinilor, cit si urmele traumatice si mutilante ale acestei relatii duse la extrem. Dragostea fata de aceste fiinte creeaza usi devenite portaluri catre un pet cemetery. Tevile si instalatiile sanitare devin viscerele unor animale torturate. EAT, FUCK, SLEEP - conditionarea brutala si manipularea raselor de ciini isi au aici propriile sloganuri „canine genetics are changing the way we think about dogs“. Suzana planifica chiar un docu-fiction pe tema ciinilor salvati de la macelul curatarii Capitalei. Se spune ca, in zona Sinaia, oamenii veneau si carau cu ei ciini vagabonzi pe care mai apoi ii eliberau la distanta de hingheri si alti tortionari. Bucurestiul devine, intr-un stencil aplicat de ea prin Capitala, orasul ciinilor morti. Orasul unde ciinii au devenit inaripati ca niste ingeri.
CV Suzana Dan s-a nascut pe 13 august 1976 la Zarnesti, linga Intorsura Brasovului. In 1999 a absolvit Universitatea de Arte Bucuresti, Sectia pictura, si intre 2000 si 2002 a lucrat ca asistent de cercetare la Institutul National de Optoelectronica, Departamentul Echipamente si Tehnici Optoelectronice pentru Conservarea Patrimoniului. A studiat tehnologii laser de conservare si restaurare a operelor de arta, iar intilnirea cu tehnologia i-a deschis apetitul pentru lucrari de arta new media, unul dintre performance-uri de web jaying (mixaj de informatie de pe Internet, in timp real) avind loc acum un an la MNAC. Din 2004 este asistent curator la MNAC. Cele mai importante expozitii personale ale ei sint „Animal Touch“ - Galeria H’art Gallery Bucuresti (2003), „Zart“ - Institutul Cultural Roman „Titu Maiorescu“, Berlin, proiect finantat de ProHelvetia Bucuresti, „Stiff Life“ - Galeria Apollo, Bucuresti (2004), „ Oferta speciala “ - HAG Gallery, Bucuresti (2006). Acum citeva luni a organizat „ Noaptea Alba a Galeriilor “, unul dintre cele mai importante evenimente pe arta contemporana din acest an. In prezent lucreaza la un proiect de interventie urbana, „Loosing the Way“, si la „Muzeul Ciinelui“, rezultatul rezidentei artistice ArtistNe(s)t, la Centrul European de Cultura Sinaia. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la
Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro
https://acasa.ro
165
60
